Sa ne intoarcem in urma cu cincisprezece ani. Va mai aduceti aminte cand la Alba Iulia Corneliu Coposu era huiduit de simpatizantii FSN, instigati de cei care conduceau pe atunci destinele partidului uzurpator? Huiduielile acelea ne rasuna si acum in auz, ca o batjocorire a Zilei Nationale, a tot ce s-a realizat in 1918, mare bucurie si multa suferinta rascumparata prin acea zi dumnezeiasca.
Anul acesta i-am vazut alaturi pe cei trei „escu” care din '90 incoace s-au aflat la carma tarii. Doi fosti si un actual. Iliescu, Constantinescu si Basescu. Basescu era langa Iliescu, iar in momentul in care avea loc defilarea glumeau, radeau, isi dadeau coate, ceea ce nu ar trebui sa mire foarte mult, fiind de aceeasi extractie. Emil era rece si distant. La urma-urmei, detasarea lui poate fi privita si ca un semn al esecului personal. Palid, slabit de boala, cu pielea gatului zbarcita, l-a acuzat acum zece zile pe Traian Basescu ca a colaborat cu vechea Securitate si, mai mult, ca face parte din niste grupuri de interese de care, moralitatea i-o cere, ar trebui sa se delimiteze.
Traian Basescu nu a intarziat sa raspunda, declarand fara nici un menajament ca Emil Constantinescu nici nu a fost presedinte ca lumea si ca tot ceea ce a spus la adresa lui e apa de ploaie.
Acest 1 Decembrie 2005, cald si noros, ii aduce pe cei doi ca intr-un tablou. Tablou ce ar putea fi intitulat: „Intelectualul si marinarul”. Primul, normal, traieste printre carti, iese rar din biblioteca, a pierdut contactul cu realitatea. Celalalt, rosu in obraji, plesnind de sanatate, nu are complexe si nici prejudecati. Traieste instinctual, iar pentru el nu conteaza decat largul marii si bucuria clipei. „Sunt perfect, doamna!” „Cum, domnule Vladulescu, dumneata faci greva, iar eu nu stiu franceza?” Cu asemenea formule, presedintele Basescu urca in sondaje cat altii intr-o viata. O fi avand el ceva probleme cu niste case, dar de ce sa-i cautam nod in papura, oricum, fata de marii rechini e un copil, si, cum a spus un poet, e primul din istoria breslei si a tarii care a invins cazematele din Primaverii. A colaborat cu Securitatea? Pai, in calitate de comandant de nava, nici nu avea cum altfel. Ridicoli suntem noi, care, uitand cum stateau pe atunci lucrurile, ii cerem acum o utopica neprihanire. Tocmai de aceea, de Ziua Nationala presedintele Basescu rade, e relaxat si nu doreste sa aiba o atitudine martiala. Adica, o gandi el, i-am intors pe profesori la catedra dupa cea mai lunga greva din perioada post-'89 si se gaseste un destept sau altul sa-mi scormoneasca in viata? Cui foloseste? Doar lor, care asa isi mai lecuiesc propriile frustrari.
Si totusi, 1 Decembrie a fost facut si de marinari, si de intelectuali, si de profesori, si de tarani, si de avocati, si de negustori. Ne-aducem aminte cate dispute s-au consumat tot in urma cu 15 ani pentru a stabili Ziua Nationala. A fost ales 1 Decembrie fiindca, in confruntarea de atunci dintre FSN si partidele istorice, nici o parte nu putea sa formuleze vreo obiectie impotriva unei asemenea alegeri. Faptul ca unii au facut dintr-o asemenea zi capital electoral si au confiscat-o in folos personal este o alta poveste de care ne-am izbit de nenumarate ori in acelasi interval de timp.
Probabil, peste ani, 1 Decembrie va ajunge precum Craciunul. Ceva intrat in traditie, in obiceiurile fiecarei familii, iar miza ei exceptionala din urma cu aproape un veac nu va mai conta nici cat rasfoitul, acum, intr-un dosar de la CNSAS. Poate e mai bine asa.
