La 11 iunie este marcată Ziua Victoriei Revoluţiei de la 1848 şi a Democraţiei Româneşti, instituită prin Legea nr. 27 din 10 ianuarie 2023, potrivit site-ului https://www.cdep.ro/.
În iunie 2018, mai mulţi deputaţi şi senatori au depus un proiect de lege privind instituirea zilei de 11 iunie ca „Ziua Victoriei Revoluţiei de la 1848 şi a Democraţiei Româneşti”.
În expunerea de motive se arată că ziua de 11 iunie a fost cel mai important moment al anului 1848, la această dată domnitorul Gheorghe Bibescu a semnat „Proclamaţia de la Islaz”, programul mişcării revoluţionare din Ţara Românească, conceput ca act constituţional, recunoscând astfel cererile poporului şi ale guvernului revoluţionar. „Evenimentele care au continuat până pe 13 septembrie 1848, când armata otomană, dar în special cea rusă, au înăbuşit Revoluţia, au pus bazele a ceea ce urma să devină statul român modern”, se precizează în continuare.
Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, la 20 iunie 2018, iar de Camera Deputaţilor, la 13 decembrie 2022.
Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, prin Decretul nr.44 din 10 ianuarie 2023, Legea privind instituirea „Zilei Victoriei Revoluţiei de la 1848 şi a Democraţiei Româneşti” şi declararea unor municipii ca oraşe-martir ale Revoluţiei de la 1848.
Potrivit Legii nr. 27/2023, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi organizaţiile neguvernamentale pot organiza manifestări şi acţiuni publice dedicate sărbătoririi acestei zile.
În semn de cinstire a eroismului manifestat şi a memoriei martirilor căzuţi în lupta pentru victoria Revoluţiei de la 1848 şi a democraţiei româneşti, municipiile Bucureşti, Blaj şi Craiova se declară oraşe-martir ale Revoluţiei de la 1848, conform site-ului https://lege5.ro/.
***
Proiectată să izbucnească la 10/22 iunie 1848, Revoluţia de la Bucureşti a suferit o întârziere de o zi, în contextul în care, după reuşita de la Islaz, autorităţile au început arestările printre cei bănuiţi că ar fi organizatorii declanşării Revoluţiei, precum C.A. Rosetti, maiorul I. Voinescu. Nicolae Golescu, I. Brătianu, ş.a. s-au salvat, ascunzându-se sau deghizându-se, potrivit volumului „Revoluţia română din 1848” (Editura Politică, 1969).
În aceeaşi zi, la adunarea secretă ţinută în casa profesorului Axente Sever din mahalaua Dobroteasa, toţi cei care scăpaseră de arestare au hotărât ca a doua zi, 11/23 iunie, la orele 4 după-amiază, să fie dat semnalul de începere a Revoluţiei.
În dimineaţa zilei de 11 iunie, Gheorghe Bibescu, domnul Ţării Româneşti, în urma arestărilor făcute, a căutat să se asigure şi de sprijinul armatei din cele două garnizoane din Bucureşti, cerându-le reînnoirea jurământului de credinţă. Unităţile militare şi-au arătat însă ataşamentul faţă de revoluţionari. Domnul s-a adresat apoi corpului comercianţilor, pe care plănuia să-l înarmeze spre a forma o gardă orăşenească; încercarea nu a reuşit, deoarece negustorii aşteptau şi ei cu nerăbdare semnalul de declanşare a revoluţiei, devenită inevitabilă în pofida măsurilor poliţieneşti ce se luaseră, scrie Agerpres.
La 11/23 iunie 1848, la ora 16.00, când clopotul Mitropoliei a început să sune, urmat imediat de clopotele celorlalte biserici, dând semnalul pornirii Revoluţiei, toată populaţia Bucureştiului era pregătită.
Cadetul I. Magheru, nepotul lui Gheorghe Magheru, însoţit de câţiva camarazi, au mers în grabă în strada Lipscani, unde, urcat pe o masă, a citit „Proclamaţia de la Islaz”. Mulţimea ce se aduna de pretutindeni a primit prevederile programului revoluţionar cu aclamaţii de bucurie. Negustorii din Lipscani ieşiseră cu steaguri tricolore. Tabacii şi măcelarii au venit în număr mare. Spre seară şi-au făcut apariţia şi ţăranii din satele din împrejurimile Bucureştiului: „poporul se îndreptează în grămadă către palat, unde strigă mereu lui vodă să iscălească constituţia”, cum era denumit programul revoluţionar, aprobat de masele populare la Islaz.
Un escadron de cavalerie comandat de căpitanul Mavrocordat şi compania 2 din regimentul 3 infanterie, comandată de căpitanul Bălănescu, aflate de pază la palat, nu au schiţat niciun gest pentru a opri mulţimea. Delegaţia poporului, în frunte cu Nicolae Golescu şi I.C. Brătianu, şi-a continuat drumul pentru a-i cere domnului să semneze „constituţia”.
Sub presiunea mulţimii, domnul Gheorghe Bibescu a acceptat, la 11/23 iunie 1848, să semneze proclamaţia-program şi să recunoască un nou cabinet ministerial, format din cei aflaţi în fruntea Revoluţiei. În guvernul revoluţionar provizoriu s-au aflat: Nicolae Bălcescu (secretar de stat pentru Afacerile Externe), Nicolae Golescu (secretar de stat al Afacerilor Interne), Gheorghe Magheru (Finanţe), Ion Heliade-Rădulescu (Culte), Ştefan Golescu (Justiţie), Constantin Kretzulescu (preşedinte al Consiliului administrativ), C.A. Rosetti (prefectul Poliţiei Capitalei), colonelul Ioan Odobescu (şef al Oştirii), potrivit lucrării „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
