Tămbălăul generației Z de la Tbilisi, capitala statului Georgia din Caucaz, e un caz-școală despre cum acționează serviciile secrete străine într-o țară cu democrație crudă. Încă o probă că maidanul kievean, revoluțiile portocalii, primăverile arabe, 10 august – România au fost inițiate și coordonate de intelligence-ul marilor puteri.
Mai are rost să ne întrebăm când și unde a pornit prima revoluție colorată din lume? De ce? Și pentru ce?
Caucazul, un spațiu de confluență al intereselor rusești, iraniene și turcești, face de mult cu ochiul SUA și Uniunii Europene. Ani de zile, s-au pompat sute de milioane în construcția așa-zisei societăți civile.
Zilele trecute, tinerii frumoși și liberi, născuți probabil în zorii “Revoluției Trandafirilor” din anul 2003, au fost stârniți de agenții cauzelor hegemonice împotriva deciziei Parlamentului de a vota o normă juridică prin care ONG-urile și ziarele trebuie să recunoască finanțările din străinătate. Atât. Nimic mai mult.
Prin așa-zisa „lege a agenților străini,” nimeni nu se va duce la închisoare, niciun lider nu va fi pedepsit. Un simplu exercițiu de transparență e în acord cu recomandările marilor puteri democratice. Păi, nu?
Sute de tineri au fost arestați. Balamuc. Urlete. Chițăituri. Aprige lovituri de țeste-n asfalt. Arestări. Tămbălău, de toată groaza. Întreaga mascaradă a fost provocată de #rezist de rețea. Doar n-o să fie devoalați agenții revoluțiilor? N-am aflat nici până azi obediențele lui Lenin, darmite ale unor țâști-bâști apăruți din spuma internetului.
Propaganda susține că actul normativ de la Tbilisi e o lege de sorginte rusească. Nimic mai fals. Există și în SUA. Iar acum, și Europa se pregătește să o promoveze, ca un turn de apărare împotriva grupurilor de influență rusești și chinezești.
În urmă cu vreo șase ani, îi propuneam o astfel de lege – de sorginte americănească – lui Liviu Dragnea. O mai am pe undeva printr-un calculator. O lege simplă. O traducere a „US Foreign Agents Act”, prin care ONG-urile ar fi fost obligate prin lege să publice sursa finanțărilor.
Conform legislației, mass-media sau grupurile societății civile din Georgia care primesc mai mult de 20% din finanțare din străinătate, vor trebui să se înregistreze ca „organizații care servesc interesele unei puteri străine”.
Prin cazurile anticorupției impuse României de către puterea colonială, politicienii sunt obligați să-și publice declarația de avere. De ce n-ar face-o și un apărător de urși, de lebede sau un ONG de promovare a drepturilor croitorașului cenușiu, blocant de autostrăzi?
Îmi aduc aminte, nu de mult, eram pe unul dintre vârfurile Parângului. Recunoscându-mă de la televizor, un director de la o mină de pe Valea Jiului, neînchisă la acea dată (încă nu venise Ludovic Orban la putere, să aplice Green Deal-ul european), m-a întrebat cine-i finanțează pe activiștii de la Mining Watch, un ONG al luptătorilor contra minerilor. I-am răspuns: Cum? Nu știți? Am deschis pagina “agenturii” civile. Jos, stătea scris numele finanțatorului: Ministerul mediului din Germania. Ulterior, Bruxelles-ul ne-a impus să spunem “stop joc!” mineritului. Asta, în timp ce sora mai mare europeană, Germania, deschidea noi abataje. O chestiune de vase comunicante. “De la noi – mai puțin, de la Dumnezeu – mai mult.”
Dar să revenim la Georgia. Dacă în 2003, Eduard Șevardnadze era înlăturat de la putere printr-o lovitură de stat, orchestrată de serviciile americane de informații, agenții lor provocând “Revoluția trandafirilor” – prima revoluție colorată din lume (a urmat celebrul maidan de la Kiev) – astăzi, asistăm la o semi-lovitură, fiindcă în administrația prezidențială există, în persoana președinteluiSalome Zurabişvili, în vârstă de 72 de ani, o Maie Sandu reloaded, paneuropenistă convinsă. Din disperare să nu fie luată și ea de ciuf de puterile garante ale fotoliului său, a refuzat să promulge legea, dar Constituția Georgiei e puțin diferită decât a altor state.
Caucazul e o zonă tampon. Un spațiu geopolitic al marilor interese. Situat între Marea Neagră și Marea Caspică, este un nod de interconexiune între lumea creștină și cea musulmană, extrem de bogată în resurse naturale.
Armenia are cel mai vechi popor creștin. Majoritar creștin-ortodoxă, Georgia este situată la confluența intereselor rusești cu cele iraniene. După cum ne mai amintim, Osetia de sud a fost ocupată de armata rusă, ca o replică la Summit-ul NATO de la București, din 2008, când s-a decis extinderea organizației nord-atlantice spre est, spre Georgia și Ucraina. Prin Aliev, Azerbaidjan are o administrație cooperantă cu Vestul. Nu supără marile interese.
Până la summit-ul de la București, Putin nu părea interesat să mai revendice vechea zonă de apartenență a URSS din Caucaz. Popoarele erau prea ostile Kremlinului, chiar și în timpul comunismului.
După a doua invadare a Irakului de către trupele Pentagonului, împreună cu aliații, Iranul și-a consolidat influența în Georgia la toate nivelurile. Turcia n-a rămas „datoare” nici ea, deși există un diferend istoric: genocidul armean de la începutul secolului XX.
Prezența UE în regiune este de mult vizibilă. UE a acordat Georgiei statutul de candidat la aderare. Conductele sale de transport de gaz reprezintă o piatră fundamentală a securității energetice a Europei, mai ales după aruncarea în aer a Nord Stream-ului. UE și SUA au dezvoltat parteneriate strategice în regiune, nu cu mare succes. Politicienii au o prea mare independență și de aceea, de ani de zile se constituie societatea în civil, pregătită prin proteste stradale să arunce în aer democrația, la un simplu ordin.
Spre deosebire de Armenia și Georgia, Azerbaidjanul nu își exprimă în mod deschis dorința de a se alătura niciunui bloc militar, nici confreriilor economice. Țara nu este nici pro-rusă, nici pro-occidentală, dar subliniază importanța cooperării regionale. În consecință, țările din Caucaz se află la niveluri diferite de europenizare. Interesele americane și cele al UE sunt imense, în menținerea controlului, mai ales în perspectiva reorientării sferelor de influență din Noua Ordine Mondială.
P.S. Dacă în 2004, aș fi acceptat să fiu eurocrat, la propunerea echipei lui José Manuel Barroso, fostul președinte al Comisiei Europene, acum eram DJ Enlargment pentru Caucaz. Am avut o bursă de șase luni, după ce am scris un supliment “Caucazul în flăcări,” în Dilema veche, ca urmare a unei îndelungi documentări în Baku, Tbilisi, Erevan. Firește, pe banii americanilor.
VOCILE LUMII
Intrând în „Mittlespiel” (jocul din mijlocul partidei de șah), Statele Unite și Uniunea Europeană au exploatat, prin toate căile, oportunitatea de a-și spori influența în regiunea Caucazului Central. Acesta a devenit un spațiu de competiție între jucătorii geopolitici originali și așa-numiții „nou veniți”, comentează Geopolitical Monitor.
