Memorialistica despre viața secretă a foștilor șefi de servicii secrete continuă să stârnească interesul cititorilor. Cum au fost ei aleși? Din ce mediu au provenit? Erau persoane șantajabile? De unde cruzimea fără margini?
Ce nu s-a studiat temeinic e dacă viața sexuală a liderilor organizațiilor secrete au influențat deciziile lor. În cazul în care ar mai fi trăit Sigismund Freud, psihanalistul de geniu ar fi spus că toate acțiunile răutăcioase, ura lor endemică față de societate și pornirile primare s-ar datora impulsurilor erotice neîmplinite.
Racolarea șefilor de agenții din lumea tâlharilor, violatorilor și a pedofililor
Erik Erikson, discipolul pshihanalistului austriac, a mers mai departe susținând chiar că Martin Luther, inițiatorul reformei Bisericii Catolice, a fost bântuit de vise erotice, în seara de dinaintea scrierii celor 95 de teze pe poarta Bisericii din Wittenberg. Din cauza figurii dominante a tatălui, care-i tot cerea să se căsătorească, reformatorul s-a dus la mănăstire, de unde i s-au iscat pornirile revoluționare.
Atât Rasputin, cât și Stalin, creatorii celor mai dure servicii de informații din Rusia țaristă, respectiv cea comunistă, au cunoscut viața monahală, fiind călugări.
CITEȘTE ȘI: Se prăbușește nivelul de trai în Europa! Intrăm în recesiune tehnică
Coincidență sau nu, amândoi au săvârșit tâlhării abominabile și erau încredințați că mântuirea constă în săvârșirea păcatelor. Tinerețea lor era o combinație de violență și erotism, ducând o viață dublă de călugărie și de desfrâu.
Încă nu s-au făcut cercetări suficiente dacă cruzimea este influențată de sexualitatea debordantă sau neîmplinită.
Memorialistica e plină de exemple ale vieților duble ale celor mai mari lideri ai serviciilor secrete din lume, ceea ce ar duce la concluzia că au fost selectați de către psihologi ascunși ai puterii, care le-au făcut profilul identității lor. Odată acaparând puterea, aceștia au posedat-o prin pulsiuni erotice, extrem de violente.
Al cui agent era Rasputin?
Lui Rasputin i se spunea călugărul nebun. Ar fi fost căutat de Țarul Nicolae pentru a-l vindeca pe fiul său mai mic, bolnav de hemofilie. Se zice că ducea o viață de desfrâu, deși se prezenta în chip de sfânt. Ar fi ajuns chiar amorezul ultimei țarine. Nu se știe dacă a fost asasinat de Intelligence-ul britanic, dar ce se cunoaște că a contribuit din interior la prăbușirea ultimei dinastii a Romanovilor.
Despre Mata Hari se cunosc o grămadă de povești de amor, dar niciodată nu s-a demonstrat cum a slujit Germania, în calitate de spioancă.
Mihail Moruzov n-a fost însurat niciodată
Mihail Moruzov, primul șef al serviciilor de informații din România, a fost cel mai mic copil dintr-o familie brăileană cu opt frați. Ascuns în altarul unei bisericii, a dejucat o tentativă de secesiune a Dobrogei. N-a fost niciodată căsătorit. Fără a avea liceul terminat, nu prea știa să scrie. Învăța pe de rost ce avea să spună. Și-a infiltrat agenții în toate structurile de putere ale statului. Ba mai mult, a colaborat în secret cu Abwehrul german, serviciul de informații al Armatei. Avea o pasiune morbidă pentru combinațiile de la Palat. Visa să conducă din umbră regatul. A fost ucis de legionari. Osemintele sale au fost împrăștiate prin Cimitirul Bellu.
Unul dintre subiectele trecute mereu sub tăcere a fost viața dublă a personajelor cheie ce făceau și desfăceau ițele puterii. Așa se explică de ce majoritatea celor ajunși în funcțiile înalte ale serviciilor secrete și-au tăiat orice legătură cu trecutul, care ar fi putut să le șubrezească puterea.
Mulți dintre ei, chiar majoritatea, conformă dezvăluirilor memorialistice, și-au fabricat identități noi, fie pentru a induce o percepție diferită a ceea ce sunt, fie din frica de a nu fi șantajați. În timpul mandatului, își fabricau legende eroice.
Violatorul Beria și măiestria regizorului Clint Eastwood
Abuzurile sexuale ale Lavrenti Pavlovici Beria – cel mai longeviv șef de servicii secrete din fosta Uniune Sovietică – erau cunoscute de biroul executiv al P.C.U.S. Până la asasinarea sa de către foștii colegi din NKDV, niciun lider de la Kremlin n-a avut curajul să-i conteste supremația informațiilor. Era fioros, șantajist și violator. Istoria îl consemnează ca pe un criminal, dar nu s-au explicat impulsurile sale sadice – din punct de vedere psihologic. Care a fost resortul intern al forței, puterii și cruzimii sale? Ce elemente nefericite din copilărie i-au influențat profilul sângeros și de ce nimeni nu i-a contestat puterea? A trebuit să fie ucis, ca să scape Politbiroul de influența sa nefastă.
Pentru credincioși e mai simplu. Se bat trei cruci și se pronunță numele lui Satana. Dar noii eriksonieni ce zic?
De departe cel mai spectaculos profil a fost a lui J. Edgar Hoover, longevivul șef al FBI, de care s-au temut mai toți președinții SUA.
Timp de o jumătate de secol, directorul FBI a pornit războaie împotriva homosexualilor, negrilor și comuniștilor, pentru a-și camufla identitatea reală.
Actorul, scenaristul și regizorul Clint Eastwood pregătește un film exploziv despre viața ascunsă a temutului Hoover. Biograful său Anthony Summers scoate probe din culise despre aventurile amoroase cu Clyde Tolson, iubitul secret al fostul șef al FBI, despre acțiuni de pedofilie și agresiuni sexuale.
După o lungă și laborioasă documentare, regizorii prezintă motivul ferocității șefului FBI, din ultimele două decenii de viață: se aflase despre aventurile sale homosexuale. A infiltrat toate organizațiile de profil, a făcut câteva mii de dosare, și-a fabricat o figură de puritan, toate din cauza frustrării față de posibilele dezvăluiri despre identitatea sa ascunsă. Psihologii consultați de cineaști susțin că, în momentul când a aflat că inspectorii federali au probe despre viciul său ascuns, s-ar fi declanșat paranoia. Voia să controleze total SUA. Richard Nixon s-a temut toată viața de Hoover. La vestea morții acestuia, fostul președinte ar fi răbufnit: „am scăpat de faggot-ul ăsta nenorocit.”
Urmărind ani de zile mecanismul diabolic al serviciilor secrete și cunoscând de ce au fost în stare pretorienii, pot sesiza că suntem astăzi într-o situație incontrolabilă.
Occidentul și-a amanetat viitorul unor psihopați, gangster ai urii, ce-și satisfac prin ferocitatea grandorii răbufnirile trăirilor neconsumate.
VOCILE LUMII
The Guardian
Profesorul emerit de psihiatrie de la Universitatea din Pennsylvania, Dr. Harold Lief, a pus diagnosticul post-mortem a lui Hoover. „El suferea de tulburare de personalitate, o tulburare narcisică cu trăsături obsesive mixte, elemente paranoide, suspiciune excesivă și ceva sadism. Combinația de narcisism și paranoia duce spre o personalitate autoritară. În alte vremuri, Hoover ar fi fost un perfect conducător nazist,” potrivit The Guardian.
