Hotararea de Guvern prin care s-a stabilit regimul plajelor a starnit un val de proteste din partea celor care considera ca actul normativ va bulversa activitatea agentior economici din turism in sezonul estival 2006. Specialistii sustin ca, dimpotriva, hotararea recent adoptata va aseza pe baze mai trainice tot ce tine de gospodarirea plajelor, in concordanta cu normele internationale in domeniu. Statutul de bun public de interes national a determinat Executivul sa abordeze din alt punct de vedere problemele legate de plajele de pe litoral. Directorul Directiei Apelor „Dobrogea-Litoral”, Ion Manafu, a explicat pe intelesul tuturor care au fost argumentele ce au stat la baza adoptarii actului normativ prin care se reglementeaza, incepand din acest an, situatia plajelor de pe litoral.
– La prima vedere, nu exista diferente prea mari intre normele care s-au aplicat in anii trecuti si ce a hotarat actuala guvernare in domeniul plajelor de pe litoral. Specialistul poate sa spuna care sunt nuantele?
– Pana anul acesta nu a existat o hotarare prin care Guvernul sa stabileasca ce trebuie sa faca administratorul plajelor, ce au statut de bun bublic de interes national. Pe de alta parte, a fost legiferat modul in care bugetul de stat poate fi alimentat prin exploatarea plajelor. Hotararea este foarte importanta pentru ca, in sfarsit, in acest domeniu s-a intrat in legalitate. Guvernul ne-a indrituit sa procedam intr-un anume fel in ceea ce priveste exploatarea acestui bun de interes national. Pornind de la ideea de management unitar al tuturor plajelor turistice, putem sa aplicam acelasi principiu pe sectiuni, pe cei 80 de kilometri cat masoara plajele de pe litoral, de la Midia-Navodari la Vama Veche.
– Ce inseamna concesionarea pe o perioada mai indelungata de timp si nu pe doar un an, asa cum s-a intamplat pana la adoptarea acestui act normativ?
– Lucrurile sunt foarte clare: inseamna un plan de afaceri solid, bine punct la punct, pe baza unui management unitar al unei zone. Intr-un fel se gospodareste o suprafata de o mie de metri patrati si in alt fel se procedeaza pentru o suprafata de 3-4 hectare. De exemplu, daca o activitate nu merge intr-o anumita zona, o deplasezi intr-un alt sector.
– Ce urmeaza dupa adoptarea acestei hotarari?
– Va fi emis un ordin al ministrului, care va stabili contractul-cadru care, ca oricare alt contract comercial, va avea prevederi financiare, adica va stabili ce avans trebuie sa plateasca concesionarul, si scrisoarea de garantie de buna executie. In felul acesta ne punem la adapost de eventualele riscuri. Exista posibilitatea ca, in plin sezon, sa fim pusi in situatia de a executa un astfel de contract. Acesta este un risc pe care trebuie sa si-l asume agentul economic care semneaza un astfel de document. Noi am anticipat putin lucrurile si in bugetul pe acest an am introdus sumele pe care urmeaza sa le primim ca urmare a concesionarilor.
– Despre buget vom vorbi mai tarziu… Care este efectul aplicarii hotararii Guvernului?
– Fara gunoi pe plaja sau suprafete neintretinute… Avem informatii potrivit carora, chiar in conditiile acestea, de care unii fac atata caz, sunt foarte multi agenti economici care sunt interesati de astfel de contracte, foarte bune in acest domeniu. Deci, vom face fata. Avem o activitate principala pe care nu o vom atribui agentilor ecomomici: colectarea algelor. Avem in plan si suprafete care nu vor fi inchiriate, dar si cele pe care se executa contractele.
– A trecut destul de mult timp de la momentul in care s-a preconizat aparitia actului normativ si momentul in care s-a intamplat acest lucru. Care au fost motivele pentru care s-a taraganat adoptarea hotararii? Se spune ca iar este prea tarziu, ca s-a repetat greseala de anul trecut, ca sezonul ne va prinde fara plaje amenajate corespunzator…
– Nu acuz pe nimeni de rea-vointa si am sa spun si de ce. Eu sunt cu practica… Au fost multe motive, dar eu am tinut foarte mult de delimitarea zonei costiere. Aici este linia. Ce faci de aici incolo?! Lucruri clare. Nimeni nu a avut nimic de obiectat, iar juristii au imbracat treaba asta intr-o haina care sa placa celor care trebuiau sa voteze. Totul a fost bazat pe experienta… „Uite ce se intampla aici, acesta este efectul – si iata cum rezolvam” sau „este un lucru nociv, dar asa rezolvam”. Si s-a trecut mai departe. Pornim de la conceptul ca plajele sunt bun public de interes national si nu face nimeni ce vrea. Guvernul elaboreaza un proiect de lege privind zona costiera de la Midia pana la Vama. Pai, daca bucata de plaja este in administrarea altcuiva, cum intervin eu, stat, in treaba asta?! Acum situatia este una, dar, cu siguranta, peste zece ani va fi cu totul altceva. Avem eroziune costiera de amploare, care, in primul rand, trebuie stopata, si mai trebuie remediate multe lucruri. De aici a pornit totul… S-au facut destule greseli si, ca sa nu se mai intample asa ceva, s-a spus ca mai bine se mai intarzie o luna sau doua decat sa cadem iar in pacat. S-au clarificat multe probleme… In zona asta trebuie elaborat un pachet de norme care sa puna ordine intr-o zona unde nu s-a intamplat asa ceva. Am facut delimitarea si modul in care se face gestionarea juridica a domeniului public. Daca s-a facut lucrul acesta, s-a trecut la pasul urmator: concesionarea. Pai ce ar fi trebuit sa facem?! In fiecare an sa organizam licitatie pentru o mie de metri patrati de plaja?! Anul trecut ne-au trebuit doua saptamani. Acum faci o singura data pentru zece ani. Mai sunt exemple bune in jur, de ce sa nu le valorifici?! Hotelierul vrea ceva… Foarte bine! Sa vrea, dar in conditiile legale. De ce vrei sa faca statul tot ce trebuie, iar tu doar sa valorifici?! Sacul bugetului trebuie sa se mai si umple…
– Cu alte cuvinte, statul a facut niste reguli, iar tu trebuie sa platesti pentru ca ti-a creat anumite conditii?
– Exact! Pentru ca si de aici, ca din multe alte domenii, banii se duc la sanatate, pensii, la investitii in infrastructura. Pentru plaje s-a pornit de la ideea ca nu mai exista dusuri si toalete pe plaja. S-a pus intrebarea: „Cine face toate astea?” Au existat mai multe pareri… Ca sa se faca, trebuie introdusa regula. Rolul statului trebuie sa se diminueze, asa ca statul ar fi putut sa dea bani la DADL pentru acest fel de investitii, dar nu exista asa ceva in domeniul de activitate al directiei, cum nici pentru serviciul de Salvamar nu exista… Cum disciplina financiara are alte reguli, pentru DADL insemna deturnare de fonduri daca ar fi investit banii in asa ceva. S-a pornit de la faptul ca utilajele pe care le avem in dotare sunt de prin anii '60-'70… Cu ce bani trebuia sa intinerim parcul?! Cu bani de la buget. Cand s-a tras linia sub investitiile pentru dusuri si WC-uri am ajuns la 80 de miliarde. Minimum! Pentru asigurarea functionarii in bune conditii a plajelor s-a mai tras o linie: doua ministere se calcau pe bombeuri pe acelasi domeniu (Mediu si Turism). Atunci s-a aplicat ceea ce este peste tot in lume. Agentii economici se ocupa de treburile astea… Fac bani, consuma bani si au si profit. Incredintarea acestor responsabilitati altora a insemnat degrevarea de niste cheltuieli estimate la sute de miliarde, in conditiile in care anul 2005 a fost unul foarte greu. Daca nu puteam sa primim banii astia de la buget, trebuia gasita solutia. Inchirierea bunului public, asa cum scrie la lege, este cea mai buna varianta. La stat merge o parte din bani, iar la administrator alta parte. In cazul nostru, 50% va merge la bugetul central, pentru noi ramane restul, ca sa putem sa ne achitam de responsabilitati. Acesta a fost si motivul pentru care am mers pe varianta suprafetelor mari. Agentul economic este interesat sa investeasca, pentru ca stie ca anul viitor nu trebuie sa liciteze din nou.
– Ce responsabilitati revin DADL?
– Noua ne-a ramas sa ne ocupam de partea de la firul apei, adica colectarea algelor. Sa nu credeti ca este prea putin. Alegele se vor duce numai la groapa ecologica, conform legii. Iar toata lumea a fost de acord ca statul negociaza altfel… Noi inchiriem plaja, nu marea…
