Cunoaste ruinele din New Orleans aproape pe de rost. S-a atasat de unele case abandonate, de tablourile ce mai atarna pe peretii scorojiti de ploi, de papusile sau cartile de vizita pe care le poti gasi pe jos, printre bucatile de noroi uscat. „Imediat dupa Katrina, se faceau liste cu jurnalistii care doreau sa mearga acolo. M-am inscris si eu pe una si am ajuns aici”, isi aminteste Rukmini Callimachi, la mai bine de un an de cand a preluat postul de corespondent Associated Press la New Orleans.
Intre timp, articolele ei au primit premiul Charles Rowe pentru „co-respondente nationale deosebite, care prezinta stiri de ultima ora si sunt scrise superb”. Numele jurnalistei 33 de ani, amintind de familia de domnitori fanarioti din Moldova, nu este o coincidenta. Dupa ce a emigrat din Romania cand avea 5 ani, Rukmini Sichitiu a decis, 16 ani mai tarziu, sa preia vechiul nume de familie, cel al printesei Eufrosina Callimachi, casatorita cu fratele bunicii sale. „Mi-a placut ca era foarte independenta, calarea barbateste, purta pantaloni, iar cand au aparut primele automo-bile a fost prima din familie care a invatat sa conduca”, explica Rukmini decizia sa.
Toate drumurile duc in India
Prenumele cu rezonante hinduse nu are insa nici o legatura cu parintii, ambii romani, ci cu nasa sa de botez, originara din India. „Parintii mei erau pasionati de India, de acolo numele. Mi-au dat insa si un nume mijlociu, Maria, pe care l-am folosit o perioada aici in SUA. Am cazut insa in extrema cealalta: era prea comun”, povesteste Rukmini, care acum a cazut la pace cu numele sau, ce s-a dovedit a fi predestinat in ce priveste pasiunea ei pentru India. Dupa studii de engleza la colegiul Dartmouth din SUA, Rukmini a urmat un masterat de lingvistica la Oxford, unde a studiat si sanscrita, in 2000 participand la expeditia Royal Geographical Society in Tibet. Cateva luni mai tarziu se intorcea la New Delhi pe cont propriu, de unde a incercat sa publice articole in diferite publicatii. „Nu aveam nici o experienta jurnalistica, pana atunci scrisesem doar poezii… Scriam la persoana intai”, zambeste jurnalista.
La Time, pe un val seismic
Momentul decisiv ce a propulsat-o in cariera jurnalistica a fost cutremurul din 2001 din orasul Ahmadabad, soldat cu peste 15.000 de morti, pe care l-a resimtit chiar si in camera de hotel din New Delhi. „Primul lucru pe care l-am facut a fost sa iau avionul catre zona unde a fost epicentrul. Am telefonat la Time Magazine si le-am spus ca sunt pe drum catre locul dezastrului. Am fost prima jurnalista straina la fata locului, ceilalti au venit abia in urmatoarele zile, pentru ca totul era blocat.” Pe langa bucuria de a fi publicat intr-o revista de prestigiu, Rukmini si-a dat insa seama ca asemenea situatii exceptionale sunt singurele in care o publicatie de talia Time Magazine recurge la un jurnalist free-lance, nu la propriii corespondenti. S-a intors in SUA, unde a inceput ca reporter pentru Daily Herald din Chicago. N-a uitat de India, obtinand finantare pentru un proiect ce cuprindea o serie de reportaje care reflectau conflictele etnice din India prin prisma unor imigranti din suburbiile orasului Chicago. A trecut apoi la Associated Press, mai intai in Portland, apoi la New Orleans. Iar de luna viitoare Rukmini Callimachi va fi corespondent AP la Dakar, pentru Africa de Vest. „Credeam ca va fi mai usor, odata angajata la AP, sa ajung iar in India. Oricum, toate aceste etape sunt de fapt un mare ocol pentru a reveni in India”, spune Rukmini.
Bucurestiul paradisiac si cel postdecembrist
Imaginea Bucurestiului in care a copilarit timp de cinci ani, pana cand a emigrat impreuna cu mama si bunica sa in Germania, apoi Elvetia si SUA, a fost confruntata cu o realitate mult mai putin idilica, in 1995, cand Rukmini s-a intors pentru prima oara in Romania, pentru a traduce din Ion Barbu.
„M-a izbit suspiciunea cu care ma priveau rudele, reprosul ca „nu inteleg” prin ce au trecut. Dar viata de refugiat nu e nici ea usoara. A trebuit sa iau de la zero trei limbi: mai intai romana, apoi franceza, apoi engleza. Si nicaieri nu te integrezi complet, nu simti ca esti acasa”, spune jurnalista. Identitatea romana si-o asuma totusi fara ezitare: „Am fost la un moment dat in Turcia cu mama si tin minte ca ne-au intrebat la hotel de unde suntem. Am spus ca din Romania si s-au uitat foarte urat la noi. Apoi
le-am dat pasapoartele si s-au luminat imediat: „Dar de ce n-ati spus ca sunteti americance?”.
Le-am raspuns: „Suntem romance, chiar daca avem pasaport american!””.
