Oriunde în lume instanța supremă reprograma procesul. Presiunile asupra judecătorilor au fost imense. Numai de garanții ale independenței Justiției nu se poate vorbi atât timp cât s-au orchestrat energii de turbulență de la Bruxelles până la ultimul haștagist.
Capul lui Dragnea este cerut de un imens aparat de presiune. Liderul PSD nu-și joacă doar libertatea lui, în aceste zile, ci și libertatea alegătorilor de a alege un partid sau altul.
Dacă ieri Dragnea era condamnat, se deschidea o cale ascunsă. Oricine s-ar mai fi împotrivit sistemului era amenințat cu scoaterea din prim-plan de către așa-zisa Justiție independentă. Practic, viitorul României ar fi fost prescris de cinci judecători. Ar fi existat precedentul.
Orice magistrat liber de orice constrângeri ar fi procedat la fel ca cei 5 judecători. Ar fi așteptat decizia CCR privind validarea sau invalidarea completelor de 3.
Apărarea lui Liviu Dragnea a cerut judecătorilor să aștepte decizia CCR. Conform surselor media, procurorul de ședință al DNA ar fi spus: „Nu avem de ce să așteptăm decizia CCR, nu are incidență în cauză. Din punctul meu de vedere, Parlamentul este în conflict cu el însuși“. Cum? Ce treabă are Parlamentul în acest proces? Secretarele sunt cheia de boltă a statului de drept? Un procuror administrează probe ale vinovăției celui în cauză, nu judecă și interpretează Constituția. În ce hal ne-a adus rezistența?
În cazul în care CCR va admite joi că respectivele complete de 3 erau ilegal constituite, complete specializate doar pentru corupție, judecătorii din completul de 5 vor avea două soluții: fie să-l achite pe Dragnea, fie să retrimită dosarul la judecare pe fond în primă instanță.
Procesul se amână pentru 20 mai 2019. Judecătorii nu se pot pronunța mai repede de 26 mai, când vor avea loc alegerile europarlamentare. Ar fi imoral să influențeze voturile românilor. Vedeți unde s-a ajuns cu așa-numita luptă anticorupție? Pentru două secretare, o țară întreagă este ținută sub presiune. România s-a divizat total. Beneficiarii stării de explozie socială (știm prea bine cine sunt ) își freacă mâinile. Sunt în stare să stoarcă insulele de bani doar pentru a ține vârtoși talibanii ordinului haștag rezist.
Revenind la proces, afrontul lui Liviu Dragnea a fost total atunci când trimisul DNA a început să pună întrebări. Liderul PSD a spus că nu răspunde întrebărilor DNA. Genială replică. Le-a spus în față că întreprind acțiuni fasciste.
Mai avem independența Justiției. După ședința de ieri, nimeni n-ar vrea să fie în pielea judecătorilor. În aceste zile, cred că sunt căutați și în mapele profesionale, pe la rude, poate chiar și în chiloți.
Ceea ce se întâmplă e peste măsura înțelegerii unei țări zdravene la cap.
Asta e problema țării, să-l aresteze mai repede pe Dragnea?
Ce se va schimba de mâine în viața românilor dacă li se împlinește vrerea grupurilor minuscule la nivelul unei întregi țări, dar extrem de gălăgioase? Dacă se instituie Republica Procurorilor, vor scăpa cei din partidul lui Ludovic Orban de șantaj și de strângeri de organe? Vor fi ei mai liberi dacă Dragnea e inside-the-box?
În niciun caz. Procesul lui Liviu Dragnea va arăta cât de independentă e Justiția.
E timpul ca România tăcută să iasă din maligna stare a nepăsării și să respingă jihadul impus în societate de promotorii urii.
Vulgul n-a contat niciodată în decizii. Doar s-a bucurat în jurul stâlpului lui Rudolph. N-aveau să știe că ciumații decapitați aveau să devină ulterior eroi.
E timpul ca fiecare român zdravăn la cap să iasă în vecinătate și să anunțe că nu vrea Republica Procurorilor, cu chipuri de politicieni în posturi de țucalari sau de cărători de haznale ale Unității.
Viața în afara garnizoanei – ne spune istoria – e mult mai ușoară decât sub drapel.
Îmi pare rău că o serie de colegi de-ai mei au îndoit genunchii și și-au încovoiat spinările pentru a fi utili unui sistem criminal. Nu-și dau seama sau profită de soldă. În orice situație, mi-e milă de ei.