Subconștientul omului este stimulat de instincte. Marii prădători ai spiritului colectiv al umanității știu că visceralul trebuie alimentat cu pastișe ale adevărului. În sinea sa, omului îi place să fie mințit. Epoca modernă e a vodevilului gregarității, a consumerismului deșănțat, până în măduva culturii de oase a infernului premeditat. Se pregătește în taină Omul Nou, lipsit de prejudecăți, plin de complexe, victimă sigură a post-adevărului. Mare admirator al falsului, un ipocrit sadea.
În întreaga istorie a umanității, idiotul n-a fost atât de hiperbolizat. Omul “știe-tot” e la mare modă. Furunculul social e hiperbolizat. Devine model și discipol. Cretinul judecă. Universul lui de valori se compune doar din lozincile trimise cu vicleșug de noii stăpâni ai lumii prin intermediul rețelelor sociale. Raționalii sunt diabolizați. Nimeni nu mai are îndoieli. Toți sunt posedați de certitudini.
citește și: Se termină cu șmecheria? Pe bune?
Ați spune că trăim într-o lume nebună! Ingineria socială e un angajament asumat. Se pregătește sclavia digitală și pentru asta, adevărul trebuie mascat! Trivializat. Sodomizat. Pentru ca Noua Ordine Mondială să găsească indivizi, conformi stasului, cu organisme hrănite cu minciună.
Adevărul, așa cum știm noi, toți creștinii, e de la Dumnezeu.
Moderatorul tv Tucker Carlson, fără a avea vreo cultură enciclopedică, are audiență enormă. De ce? Pentru că-și face meseria cu onestitate.
Jurnalistul este omul care caută și promovează adevărul. Astăzi, zice și el, minciuna e rostogolită din marile trusturi de media, pe povârnișul social, pentru ca la vale, noul asistat de gadgeturi să o halească întreagă. Cu tot cu învelișul cărpănos. Acestui ghibirdic nehalit i se spune că tot ce vine de sus e de la Dumnezeu!
Ereticii sunt arși azi pe rugul digital
Prestidigitatorii Minunatei lumi noi vor să reînvie Evul Mediu întunecat. Deja există primele semne. Ereticii noii dogme nu mai sunt arși pe rug, doar mega-tăvăliți și cenzurați, considerați dușmanii progresului.
Cei care au citit cărțile sfinte și cele istorice simt cum repetabilul trecut se cască în fața noastră ca un hău.
Inchizitorii democratici nu sunt cu nimic mai prejos decât cei ai Papalității din epoca medievală. Doar aparențele sunt altele. Băieții lucrează cu mai mult vicleșug, având și altfel de tehnologii.
La Pod-cast-ul realizat cu Florentin Țuca, am spus că vine o vreme când noul Big Brother va decide că numitul Copernic nu mai e frecventabil, iar teoria sa: („totul se învârte în jurul soarelui”) nu e corectă politic. Printr-o simplă apăsare de buton, memoria lui va fi abolită. Delete! Și nimeni nu va mai cunoaște viața și descoperirile astronomului de origine poloneză.
Minciuna se livrează azi din surse oficiale
Minciuna este astăzi oficială. Nu mai e livrată pe ascuns de autori necunoscuți. Apare plenar, în toată splendoarea ei. Și culmea, are și multiplicatori antrenați să o rostogolească. Astfel, adevărul este încercuit, încapsulat și mărginit.
Noul jurnalism este reprezentat de copiatorii de știri de pe online. Nu mai e precum cel vechi. De investigații. Și de căutare a adevărului.
Azi, adevărul este tranzacționat la bursa de interese a stăpânilor lumii.
citește și: Denunțătorii baronului roșu
Săracii colegi din media digitală trebuie să scrie zece-douăzeci de știri pe zi. Nu mai au timp să verifice informațiile. Fără să-și dea seama, ei amplifică minciuna. Îi dau valoare de știre.
Mulți se tem să nu fie acuzați că sabotează corectitudinea politică. Mai are rost să-i întrebăm cât dioxid de carbon e în atmosferă. Sau că zero carbon înseamnă moartea plantelor? Ei luptă împotriva încălzirii globale, fără a ști câți bani fac patronatele din noile industrii ecologice.
Marele Diavol a creat nebunia rețelelor sociale, cu scopul de a minimaliza expunerea adevărului. În zadar mai există jurnaliști de conștiință, prin vreun cuib media neatârnat. Informația lor cu valoare de adevăr va fi înecată de valurile de minciuni din sursele oficiale.
Poate că niciodată adevărul n-a fost mai umilit ca acum. Mai bruscat și mai agresat.
Jurnaliștii nu sunt căuzași și nici inchizitori
Noua ideologie progresistă a realizat lucruri malefice. Există colegi care chiar cred că meseria aceasta este o luptă pentru o cauză sau alta. Nimic mai greșit. Misiunea jurnalismului este de a căuta și a mărturisi adevărul, indiferent dacă e convenabil sau nu.
Părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii au avut grijă ca nicio instituție publică să nu poată impune cenzura. Astăzi, pentru a dribla Marele Amendament, se inventează fel de fel de algoritmi și de cățelării sociale, pentru pervertirea adevărului. „Binele trebuie promovat, răul se propagă singur” – era motto-ul blogului meu la începuturile internetului. Cred că e mai valabil ca oricând.
Fel de fel de metrese ale regimentului, de acoperiți ai serviciilor secrete, de spălați pe creier cred că meseria de jurnalism e o luptă, nu o nobilă profesiune de credință.
Azi, etica și morala sunt îngenunchiate. Mințile nealterate sunt terfelite, ca niște cârpe murdare.
Camera ecourilor sau despre cum diavolul dirijează orchestra de nebuni
Institutul britanic Edelman a proiectat, după lungi sesiuni de cercetare, Camera Ecourilor, acea masă amorfă de oameni predispuși să creadă și să lupte pentru o cauză impusă. În această încăpere virtuală, toți sunt de acord. Nimeni nu are opinii divergente.
Gustav le Bon avea să demonstreze că mulțimea psihologică n-are minte. Și că ea poate fi oricând manipulată, la un ordin sau la vreo decizie.
Blestemul acestor vremuri e că junta de adepți ai cultului minciunii e extrem de agresivă, de intruzivă și de distructivă.
Am scris de multe ori despre laboratoarele de formare a idioților utili cauzelor de salvare, nimic altceva decât acțiuni plenare de ghetoizare a adevărului.
Sigur că dacă minciuna n-ar avea adepți, adevărul ar fi privit în toată splendoarea și gloria sa. Dar nu mai e loc pentru acesta.
Jurnalismul tradițional rămâne în matricea căutării adevărului. Dar cine mai caută adevărul? Mai cumpără cineva ziare? Mulțimea nu se întreabă de ce nu plătește pentru informația de calitate?
VOCILE LUMII
Tucker Carlson
“Am lucrat la multe organizații de știri din Statele Unite și toate sunt la fel. Toți se tem să nu fie dați în judecată, să se strige la ei, să fie concediați, umiliți. Dar, interesant, niciunul nu se teme prea tare de greșeală. Asta nu e o preocupare. Nu le pasă de acuratețe la fel de mult cum le pasă să fie în trend sau să nu spună ceva interzis. Ceea ce îi sperie, de fapt, este să spună adevărul,” a spus Tucker Carlson –în Die Weltwoche.
