Bulgaria este, de ani buni, în top 3 destinații turistice pentru români. în 2019, an de referință pentru turismul internațional, țara vecină a raportat 2,1 milioane de vizitatori din România. În mai puțin de două luni din acest an (1 iunie – 25 iulie), din circa 800.000 turiști străini înregistrați în structurile de cazare din Bulgaria, 260.000 au fost români.
În contextul războiului din Ucraina, în care vizitatorii din Rusia au dispărut, iar numărul celor din Ucraina a scăzut dramatic, românii au salvat practic turismul de la sud de Dunăre. În majoritate covârșitoare aceștia călătoresc cu mijloace rutiere (autocare și autoturisme) și peste jumătate din ei folosesc punctul de frontieră Giurgiu – Ruse, unde lasă sume colosale administratorilor infrastructurii din ambele țări, dar și zeci de minute, de multe ori chiar ore din viață, în ambuteiajele de care nu se sinchiseste nimeni, în cozile interminabile de la controlul de frontieră și/sau la plata taxelor de pod și de drum.
Dacă mai vorbim de alte sute de mii de români care tranzitează anual Bulgaria către celelalte destinații din top 3 – Grecia și Turcia, dacă ne amintim și de sutele de autotrenuri de marfă, camioane , tiruri care formează permanent cozi kilometrice pe ambele sensuri (și acestea sunt conduse de oameni, care sunt umiliți uneori zeci de ore după care, evident, și ei au plăți de făcut), avem toate motivele să spunem că ”podul Prieteniei” și zona din jurul lui este rușinea Europei unite, locul unde nimeni nu-și dorește să fie, dar care, cel puțin de două ori într-un an, nu ai cum să-l eviți.
În același timp, crește constant numărul turiștilor bulgari și greci care vizitează România, mulți dintre aceștia venind tot pe cale rutieră. Numărul turiștilor, în ambele direcții, ar putea fi cu mult mai mare. Cum îl putem face să crească? Nicidecum umilindu-i. În acest sens, Asociația Națională a Agențiilor de Turism (ANAT) și Federația Românilor Operatori de Transport (FORT) susțin desființarea controlului la frontiera între cele două țări vecine.
”Europa, care ne-a vrut ca piață de desfacere și sursă de forță de muncă ieftină, nu ne vrea și ca parte a zonei de Mobilitate fără restricții. Sub diverse pretexte, de cel puțin 10 ani României și Bulgariei li se refuză accesul în zona Schengen. Dar… ce ne împiedică să facem un ”Schengenevescu” local, desființând frontiera inutilă între noi și dovedind astfel că suntem pe deplin pregătiți pentru a intra în Schengen-ul lor? De mai mulți ani caut acest răspuns, la diferite persoane sus-puse atât din România cât și din Bulgaria și nu am primit decât ridicări din umeri sau ”nu se poate”. O situație similară a fost, ani de-a rândul, între Republica Irlanda și teritoriul Irlandei de Nord aparținând Marii Britanii – ambele state UE înainte de Brexit, niciuna membră Schengen. La ei s-a putut, la noi, nu. Răspunsul pare să fie acesta: nu se dorește acest lucru, această frontieră e un izvor nesecat de venituri pentru mafia creată de ambele părți ale Dunării. Și… nu vorbim doar de sute de funcționari de tot felul, cu salarii și privilegii, nu vorbim nici măcar de sumele colosale adunate oficial care, dacă s-ar fi investit cu cap, ar fi acoperit construirea a încă unui pod și scoaterea la pensie a celui vechi deja de 70 de ani. Ne referim la ”caracatița” care extorchează direct sau indirect sume uriașe de la cei care trec pe acolo”, declară Dumitru Luca, președintele Asociației Naționale a Agențiilor de Turism (ANAT).
Iată doar câteva exemple de probleme întâmpinate la punctele de frontieră:
► Pentru orice autovehicul mic sau mare care trece pe-acolo, zeci de minute sau ore petrecute în coadă înseamnă consum suplimentar de carburant și uzură; apoi… poluare în atmosferă și în natură, tone de gunoaie în jur pe care nu le mai adună nimeni;
► Pentru transportatorii rutieri înseamnă creșteri considerabile de costuri (carburanți, salarii și diurne șoferi) care, în final, se regăsesc în prețurile tuturor produselor transportate;
► Pentru călători înseamnă nervi, timp pierdut, predispoziția la a renunța apoi la conducerea prudentă pentru a recupera întârzierea și, de multe ori, tendința de a evita în viitor acel traseu.
Sunt însă și unii care profită din plin de acest lucru și, evident, au toate motivele să nu se întâmple nicio schimbare majoră:
► Funcționarii implicați (și, în special, poliția de frontieră care, de cele mai multe ori, în mod deliberat evită să ia măsuri de fluidizare a traficului, de eficientizare a controalelor; de câte ori sunt întrebați de ce nu iau măsuri, răspund ”ce, v-am pus eu să plecați toți?”);
► „Încasatorii taxei de pod (cu precădere cei de pe partea bulgară) care deliberat au grijă să fie permanent coadă, mizând pe faptul că, în momentul în care ai ajuns în față, ai dat banii și ți-a ridicat bariera, nu mai aștepți și după chitanță;
► Cei care au făcut o afacere ”profitabilă” în frontieră eliberând vignete de drum contra unor sume sensibil mai mari decât cele legale și, cu toate acestea, de multe ori ”gresesc” intenționat un element sau altul la emiterea vignetei pentru a servi apoi drept ”carne de tun” controlorilor de pe traseu sau de la ieșirea din țară;
► Poliția rutieră din ambele țări, ISCTR-ul românesc și echivalentul bulgăresc, care vânează constant șoferii profesioniști știind că, după ce s-au târât ore în șir la coadă, cu siguranță vor fi depășit timpii legali de conducere și sunt victime sigure.
”Indiferent dacă intrăm sau nu în acest Spaţiu Schengen, am fost umiliţi. Trăim un eșec în momentul de față. Am fi putut să-i privim pe toți de sus, inclusiv pe austrieci, pentru că ei depind de harta noastră, depind de pământul ăsta, depind de Marea noastră Neagră și de toate resursele noastre, inclusiv de resursa noastră umană. Dar noi ne-am umilit şi ne-am lăsat umiliți. Dacă am fi reușit să intrăm în Spațiul Schengen, cifra de afaceri a companiilor din domeniul transporturilor rutiere ar fi crescut cu minimum 5 procente. Era posibilă și o creștere de zece procente, dar 5% era garantat! Așa, vom continua să înfruntăm răul, pierderile și cozile imense la tiruri prin diverse vămi. Am fost uluit să văd cu ochii mei o coadă incredibilă de tiruri, pe zeci de kilometri la Negru Vodă, adică chiar lângă Vama Veche. Dacă cu Calafat, Ruse, Nădlac, Borș sau alte puncte vamale eram deja obișnuiți, când am văzut coada de la Negru Vodă, am rămas fără cuvinte”, declară Augustin Hagiu, președintele Federației Operatorilor Români de Transport (FORT)”.
”După ani de-a rândul de astfel de abuzuri, după un an de corespondențe sterile cu conducerea Inspectoratului General al Poliției de frontieră, aceasta a admis, într-un final, că nu pot fi ținuți responsabili nici agenția de turism și nici transportatorul în cazul în care un turist dintr-un grup nu are actele de identitate conforme pentru a trece frontiera. Au existat zeci de situații în care autocarele au fost întoarse peste pod, înapoi pe malul românesc, pentru a debarca astfel de persoane – de regulă și cu amenințări cu amenzi usturătoare – pedepsind astfel tot restul grupului pentru culpa unei singure persoane. Evident, reprezentanții IGPR au negat vehement existența acestor situații, dar, măcar, salutăm că într-un final au acceptat că lucrătorii lor nu au dreptul să facă așa ceva. Sunt, aproape zilnic, situații în care fluxurile în frontieră nu sunt coordonate în vederea asigurării fluentei, culoarele nu sunt toate deschise și/sau nu se respectă semnificația lor, doi lucrători își fac treaba cu sau fără vlagă și alți 10 se învârt în jurul cozii. Și ne întrebăm: cum e cu principiul acela, al liberei circulații a persoanelor, statuat de Tratatul de funcționare a Uniunii Europene?”, subliniază Dumitru Luca.
De curând, pe partea bulgară o nouă metodă de extorcare a românilor a luat avânt: așa-zisa ”vignietă nevalabilă”. Există, e adevărat, șoferi care ignoră deliberat obligația de a plăti taxa de drum. Însă sunt deja de notorietate cazurile în care altora, cărora li se impută fel de fel de nereguli în documentul pe care-l posedă care atestă plata taxei, li se reține abuziv certificatul de înmatriculare de funcționarul care încasează taxa de pod până ”își rezolvă problema cu colega”. Iar problema se rezolvă invariabil în doar două moduri: cu plata unei sume între 70 – 150 leva la un POS mobil dintr-o mașină pentru care nu se eliberează niciun document care să ateste fapta penalizată (și care să poată fi, eventual, contestată) sau, după caz, cu o sumă ceva mai mică ce ulterior se împarte între mai multe buzunare. De menționat este faptul că șoselele Bulgariei sunt împânzite de camere video fixe și mobile, de echipaje dotate cu aparatură performantă care în cazul în care constată în trafic un autovehicul care nu a achitat taxa de drum au posibilitatea să intervină imediat. Ca atare, este ilogic să ajungă să se constate astfel de nereguli abia la ieșirea din țară.
Există nenumărate exemple concrete și mărturii ale celor care au trăit pe pielea lor astfel de experiențe, în caz că cineva e interesat de ele. Pot fi însă ”testate” la fața locului de către oricine e interesat sau curios și oricând alege să treacă pe acolo, fără telefoane ori covor rosu în prealabil.
Este tot mai evident că frontiera româno-bulgară e cangrenată, face de rușine ambele țări și, ca orice cangrenă, poate fi eliminată doar cu bisturiul – în acest caz, prin desființare. Solicităm în acest sens tuturor oamenilor responsabili care pot lua această decizie să o ia cât mai curând, iar efectele se vor vedea imediat.
Solicităm de asemenea eliminarea surselor de corupție și de întârzieri uriașe la plata taxei de pod, pe ambele maluri, prin introducerea unor sisteme pre-pay demne de secolul în care ne aflăm.
Dorim ca acest comunicat de presă să reprezinte și un protest oficial adresat Ambasadei Republicii Bulgaria în România, căreia îi solicităm să transmită la Sofia mesajul că turiștii români lasă benevol sute de milioane de euro anual în economia țării vecine și că nu este nevoie să li se ia pe astfel de căi meschine și alți bani. Subliniem că și mai mulți parlamentari din Bulgaria susțin ideea desființării frontierelor între cele două țări.
