Judecând la rece, după noaptea fierbinte a exploziilor repetate de la Crevedia, scăpat de limba de foc, pot aprecia ca martor al acuzării că sunt mulți factori care au dus la așa un mare număr de răniți.
În primul rând, lipsa unei legislații aplicabile, în cazul depozitelor de GPL. Adevăratele bombe nu pot fi plasate în mijlocul colectivităților.
Stația de încărcare a cisternelor din Crevedia a familiei Doldurea, primarul din Caracal, nu mai avea de doi ani avizele de la ISU. Autoritățile n-au năvălit peste angajați să ceară intrarea în legalitate. Nepalezii, angajați ai stației, n-au respectat procedurile de transfer al gazului, zic azi procurorii de caz.
Când salvatorii cad victime
Corupția ucide, dar și lipsa de vigilență ucide. Din cele cinci zeci și opt de victime, două au murit (doi soți din localitate), pentru că n-au ascultat recomandările fiului de a părăsi casa, imediat după producerea fumului toxic.
Dacă la primele explozii, au fost doar zece răniți și un mort – și acela de infarct – după intervenția în forță a Departamentului Situațiilor de Urgență și intrarea autorităților în dispozitiv, cum s-a putut ajunge la încă patruzeci și opt de victime, majoritate din rândurile pompierilor?
Lipsa de proceduri, ar fi prima idee venită în minte. A doua, eșecul total din punct de vedere informativ al instituției pompierilor. A treia, necunoașterea riscurilor. A patra, veșnica problemă nerezolvată a spitalelor de arși.
citește și: Rău a ajuns America, să voteze un “penal?!“
Dacă după Colectiv ar fi trebuit să avem o legislație clară și un set de măsuri pentru fiecare obiectiv public, după Infernul de la Crevedia ar fi necesare intervenții pe legislație și pe proceduri.
Mi se spune că-l spăl pe Raed Arafat, dar ce putea să facă mai mult decât să coordoneze instituțiile abilitate, pe baza datoriilor legale? Așa cum am mai spus, n-am văzut în cariera mea, de peste treizeci și trei de ani de jurnalism așa o desfășurare de forțe.
Am ajuns după treizeci de minute de la prima explozie. Eram primul ziarist, prezent la fața locului. Cu greu am răzbătut printre jandarmi. Evident, mașina a trebuit să o las la doi kilometri de la locul accidentului. Am parcurs drumul pe jos spre locul cu maximă vizibilitate și cu minim risc, recomandat de către trupele speciale.
Populația a fost evacuată din zonă, imediat după producerea primelor explozii. Aceasta reprezintă o bilă albă pentru autorități, altfel erau sute de răniți și de morți.
Ca-n „Vremea țiganilor”…
Majoritatea celor gură cască a fost trimisă la plimbare, dincolo de barajul de protecție, unde, culmea, era o crâșmă și se nuntea de mama focului. Participanții la ceremonie nu s-au jenat că nu departe de ei se moare. Făceau mișto. Bășcălia pare că reprezintă armura cea mai solidă de supraviețuire a poporului român.
Tinerii reporteri n-au înțeles contrastul. Am supraviețuit unui film de Emir Kusturica. La fel ca în “Vremea țiganilor,” actorii jucau cărți cu mortul pe masă. Balcanii din noi nu se dezmint.
citește și: Reporter “România liberă:” Supraviețuitor al infernului de la Crevedia
Ultima bubuitură, așa cum am mai spus, a produs cele mai multe victime. Plecând de la ipoteza propagandistică, potrivit căreia pompierii români sunt ași în materie – recunoscuți peste mări și țări – cum de au ajuns să fie mistuiți de foc? E un non sens. Salvatorul, prin definiție, e un om înzestrat cu putere instituțională să lupte contra dezastrului. Pentru a „băga mâna-n foc,” a urmat lungi serii de instrucții. El e un fel de înger, în momentul dramatic. Apare ca o ultimă salvare. Păi, și atunci, cum să fie trimiși în buza focului?
Principala vină a timonierilor din sistemul național de apărare contra incendiilor este că n-au cules informații despre câte cisterne sunt în teatrul operațional. Sau poate știau și nu au comunicat celor de la fața locului.
Vremuri de Kafka
Din viața de zi cu zi, nu doar ca reporter prezent în inima evenimentelor, știu că pompierul, odată ajuns în locul incendiului, întreabă câte butelii sunt în casă. Intră-n foc, să scoată sursa principala care ar putea amplifica dezastrul. Noi așa știm. În cazul exploziei de la Crevedia, roboții s-au luptat cu focul, dar pe carosabil, până la limita oricărui risc – parcă așa zic normele, nu? – erau desfășurați pompierii cu toate acareturile din dotare, fiind îmbrăcați în haine ignifuge.
Avem o mare problemă. Dacă nici salvatorul nu e în siguranță, atunci depresia e la doi pași distanță. Trăim vremuri de Kafka. Dansăm în ploaie (nu e cazul în timpurile încălzirii globale), deși nu mai suntem tinerii din Dirty Deeds, și așteptăm să ne țină cineva umbrela.
Când salvatorii trebuie salvați, asistăm la un eșec al statului barbă cot.
Nu mai spunem că, deși ne lăfăim în banii europeni din PNRR, nu avem un spital de arși.
La Spitalul Floreasca s-au investit peste șapte milioane de euro într-o unitate de arși. Niciuna dintre victimele exploziilor de la Crevedia n-au fost duse în aceste secții. De ce? Pentru că administratorii acestui “leagăn al înfrumusețării” – nu râdeți ! – pun, vorba țiganului, “banul pe ei.” Doctorii de acolo fac liftinguri faciale și aranjează estetica pubiană. E un mare fel. De ce autoritățile tac? Nu se știe că astfel de operații nu sunt decontate de stat? Că ele trebuie efectuate la privat? Cine acoperă jaful de la Floreasca? Fac doctorii de acolo liposupție politicienilor și mahărilor din justiție? Poate mai taie câte vreo bucată din ceafa de porc a vreunui securici, cine știe?
Bombele cu ceas trebuie să fie scoase urgent din comunități
N-avem spital de arși. Am activat Mecanismul european de salvare. Câțiva dintre răniți vor fi tratați în străinătate. Dar ce facem în viitor, dacă avem un dezastru și mai mare?
Elicoptere, tehnică de ultimă generație, roboți, drone, coordonări prin sateliți, dar omul? Salvatorul cum poate fi salvat?
Cât despre afacerile necurate ale familiei Doldurea, mai strigă cineva ca-n codrul protestatarilor: “Corupția ucide?”
Bombele cu ceas sunt în mijlocul comunităților. Cine le scoate afară? Le mai controlează cineva? Papa Pius?
De ce s-a deslănțuit iar campania de donații de sânge? Vor vampirii să facă bani în Ucraina cu sângele nostrum?
În vremea copilăriei, eram preocupați de cine ne salvează de măgăruș? Acum, ne temem și de para mălăiață.
Sunt întrebări pur retorice. Statul eșuat se prezintă în toată splendoarea lui. “Au trebuit să moară oameni,” zicea jupânul, când trebuia să plece un prim ministru nefrecventabil. Acum, mucles sacanaua.
VOCILE LUMII
Libertatea
“Potrivit cronologiei procurorilor, sâmbătă, 26 august, în clădirea din curtea stației se aflau patru angajați ai societății, toți de origine nepaleză. În jurul orei 8.30, un angajat găsește în curte două cisterne goale. Ulterior, sosesc din cursa de livrare alte două autocisterne. În jurul orei 18:00, apare a treia autocisternă încărcată cu gaz care a fost parcată în curte, lângă cele două cisterne goale deja existente acolo. Doi șoferi inițiază transferul de gaz dintr-o cisternă în cealaltă. Se aprinde. În acel moment, angajatul observă flăcările și intră în clădirea de birouri pentru a le cere celor patru angajați nepalezi să iasă afară. Cei doi șoferi ai autocisternelor rămân lângă autovehicule încercând să stingă incendiul. La scurt timp, are loc prima explozie,” potrivit constatărilor procurorilor, citați de Libertatea.
