Stadioanele şi ce se mai află, poate, dincolo de ele

Ironia face că Hagi însuşi este în relaţii foarte reci cu autorităţile locale cons­tănţene şi şi-a construit la Ovidiu propria bază sportivă, deopotrivă pentru academia sa şi pentru meciurile jucate acasă de echipa sa de fotbal, Viitorul.

Dar aceasta nu are nici o importanţă pentru unii. Edilii Constanţei vor să facă un stadion perfect, din stele, pentru o echipă, nu se ştie exact care, pe care să pună moţul numelui marelui fotbalist. ASSCS Farul Cons­tanţa este pe locul 11 în Liga a II-a şi, chiar dacă anul viitor, brusc, ar deveni leoaica ligii secunde, tot va mai juca un sezon în eşalonul secund, până în vara anului viitor.

Dar nu aceasta este problema de fond. Este bine că se construiesc noi stadioane. Ţara a început să abunde de noi astfel de arene. Ce este greu de înţeles e ordinea în care se fac aceste lucruri.

Aduce aminte de ceea ce a făcut o mare companie multinaţională, care s-a apucat să-şi edifice un sediu central din sticlă şi oţel, ca simbol al puterii sale nemaipomenite, iar când l-a terminat pur şi simplu a dat faliment.

Arsenal a jucat între anii 1913 şi 2006 pe Arsenal Stadium, supranumit Highbury, o arenă elegantă, construită în stil Art Déco de arhitecţii Archibald Leitch, Claude Ferrie şi William Binnie. Era un stadion minuscul, cu o capacitate de numai 38.419 locuri, faţă de pretenţiile la care ajunsese clubul.

Şi totuşi, Tunarii au rămas mult timp pe această arenă, investind în jucători formidabili, pe care scouterii clubului, pilotaţi de managerul Arsene Wenger, i-a importat la Academia Arsenal, pe Meadow Park, din întreaga lume, de când erau adolescenţi. Aşa cum face şi acum.

Ceva asemănător a făcut Ajax Amsterdam, marea revelaţie a acestei ediţii a Champions League, cel mai de succes club din Eredivisie, cu 33 de titluri şi 18 cupe ale Olandei. A jucat, de-a lungul timpului, pe şase stadioane. Înainte de „Johann Cruyff Amsterdam Arena“, a jucat pe Stadionul Olimpic şi pe De Meer, până în 1996.

Iată ce spunea marele club olandez: „The value of a football stadium is not defined by its construction costs, but ra­ther by the team that plays in it“. Într-adevăr, pe De ­Meer, ajuns până la 29.500 de locuri şi închis din cauza lipsei condiţiilor de securitate, au jucat Piet van Reenen, Wim Anderiesen, Rinus Michels, Sjaak Swart, Henk Groot, Johan Cruijff, Piet Keizer, Marco van Basten.

Constănţenii au cel mai clar exemplu chiar prin modul în care acţionează acum Gică Hagi, omul pe care sus­ţin că-l respectă: a început cu Academia, apoi şi-a făcut o echipă de puşti şi a ajuns în câţiva ani să câştige Liga I. Jucătorii scoşi de el fac deja osatura Naţionalei, iar cel mai bun produs, Răzvan Marin, este din sezonul viitor la Ajax.

Planul lui Gheorghe Hagi nu a fost să-şi construiască un stadion di granda, că atunci o făcea undeva în Constanţa, să aibă mult public. S-a dus la Ovidiu, unde şi-a construit o arenă multifuncţională brici, dar de numai 4.554 de locuri. A investit în creşterea de jucători, nu în clădiri ale semeţiei fără acoperire.

Asemenea Constanţei, Târgu Jiu îşi construieşte de mai mulţi ani un stadion din stele, cu 12.500 de locuri. După dispariţia din peisaj a lui Marin Condescu, condamnat acum aproape 13 luni la trei ani de închisoare cu suspendare, Pandurii luau bătaie de la Metaloglobus Bucureşti, în etapa a 15-a a acestui sezon, cu 6-0, iar acum se află pe locul 15. În Stadionul Municipal se pompează bani grei.

Jucătorii? Vine ceva din spate? Da, banii se întorc la investitor după mulţi ani de muncă stăruitoare şi responsabilă cu copiii, atunci când aceştia sunt vânduţi pe piaţa fotbalului mare, dar merită să ai răbdare. Evident, dacă ştii să faci acest lucru şi înţelegi cum func­ţionează afacerea aceasta.

O spun eu, un rapidist care aşteaptă rezultate de acest tip, în primul rând, din Giuleşti, nu repetarea greşelilor trecutului. Să ne imaginăm ce ar însemna dacă la Naţio­nală am avea o densitate de 10 ori mai mare de jucători talentaţi din generaţia livrată de Hagi decât avem în acest moment.

Ar creşte valoarea fotbalului nostru? Fără discuţie. Cota jucătorilor români s-ar duce în sus? Abăr ie, mă! Ia puneţi-vă pe treabă şi mai lăsaţi edificarea de ­stadioane de tip zgârie-nori. Pentru că, nu-i aşa?, „decât mare şi bubos, mai bine mic şi frumos“. Şi crescut ­armonios.