În anul 325 a avut loc în această zi primul Conciliu de la Niceea, când cei aproximativ 200 de episcopi au pus bazele canonice ale acestei religii, stabilind că Iisus e fiul lui Dumnezeu.
Mult mai târziu, în 1498, expediția lui Vasco da Gama a atins țărmul indian, deschizând un nou drum maritim. Asta pentru cei pasionaţi de aventuri.
Pentru cei din generaţia mea trei repere ar fi importante:
– 1989- Masacrul din Piața Tiananmen: Autoritățile chineze au declarat în această zi legea marțială în fața demonstrațiilor pro-democrație.
– 1914 – s-a născut Corneliu Coposu. În buletin, comuniştii i-au greşit anul naşterii 1916. Ne spunea să o lăsăm aşa să pară mai tânăr. A murit la 81 de ani.
– 1990 – Duminica Orbului, în calendar. Ziua în care Ion Iliescu a obţinut 85,7 % din voturi, iar Frontul Salvării Naţionale (FSN) a câştigat majoritatea în Senat, cu 67,02% din voturi, procente uriaşe.
Din “Duminica Orbului” am ieşit din idealism şi am intrat într-o lume în care ideile noastre nu aveau rezonanţă în societate.
La acea vreme, liderul ţărănist era hulit de români pentru că n-ar fi mâncat salam cu soia, fiind acuzat că a stat mai mult prin străinătate decât prin ţară, el în realitate având supraveghere permanentă. Nimeni nu credea că a stat 18 ani la închisoare.
Armata de propagandă a lui Ion Iliescu a reuşit. Manipularea era dolosivă, termen des folosit de liderul ţărănist. O ţară întreagă era convinsă că vin bătrânii fără dinţi, ca să fie preşedinţi.
Modul cum s-a răsturnat realitatea, culminând cu cea mai dezastruoasă acţiune, intrată în istorie ca cea mai sângeroasă mineriadă, era de manual. Cum să-ţi iasă o diversiune perfectă.
La acea vreme nu cunoşteam laboratoarele secrete unde se tălmăceau şi se răsturnau predicatele democraţiei.
Înzestrat cu naivitate, am crezut că odată cu schimbarea de regim din 1996, când a venit Convenţia Democratică la putere, că totul e pe un drum bun. O altă mineriadă ne-a convins cât de aspre sunt tenebrele şi cât de puternic e marel Secu.
În 1990, la alegeri, am mers să votăm liberalii pentru a ne scăpa de regimul comunist. Rezultatul ne-a dat cu tesla-n cap.
Ani de zile am sperat ca practicile trecutului să nu se mai întoarcă.
Iată că astăzi, la 30 de ani de la infarctul de democraţie, produs un stres oxidativ al reminescenţelor Secu din organismul social, o nouă juntă renaşte spiritul fecudn al fetelor de la Apaca, cele care nu voiau nici Kent, nici valută…
Astăzi, un grup social minoritar, înrudit cu grupul majoritar care ne-a asigurat prin votul din Duminica Orbului întârzierea prinderii trenului de clasă, Europa expres, se comportă la fel de agresiv.
Temele doar sunt schimbate.
Şi atunci şi acum, grupurile de larmă socială sunt înzestrate doar cu certitudini. N-au avut şi nici nu au îndoieli. Trâmbiţă ce li se predică din amvonul noii religii, a lipsei de religie, batjocoritor numită progresism.
Nepoţii de azi ai croitoreselor de la Apaca sunt la fel de convinşi ca altă dată mătuşile lor că săvârşesc o acţiune dreaptă, prin punerea stigmatelor şi supunerii ţintelor oprobiului public.
Aceiaşi lamă de ucis personalităţi. Şi atunci şi acum.
Acuzatul n-are drept de apărare.
Atunci era cu refrenul “nu vrem Kent, nu vrem valută…” – un pic mai poetic, acume din topor. Scris şi consemnat în istoria recentă, drept “Plăcuţa suedeză.”
Ce leagă cele două generaţii e acelaşi păpuşar. Atunci era Secu pe stil vechi şi nomenclatura dată farduri cosmopolite, acum e Secu cel nou şi partitura salvaţionistă a noii ideologii de catch&kill.
Un numitor comun există. Laboratorul din Pădure cu aceleaşi deprinderi, cu aceleaşi metehne, cu aceleaşi tactici.
Nimic nu e nou în arta defăimării şi a diversiunii.
Doar beneficiarii reconquistei sunt alţii, la fel de vasali sistemului şi de lotrii.
De ce nu s-a schimbat mai nimic în practicile de laborator? E pentru că le-a mers zeiss toate acţiunile. N-a avut cine să le răscolească flacoanele mici cu otrăvuri sociale ţinute în camere mari, întunecate, disponibile la ordin sau la ceas de seară.
Câţiva au scăpat din patologia socială şi-şi dau seama că Anticorupţia nu e decât varianta modernă a strofei: “Nu vrem Kent, nu vrem valută…” Fetele de la Apaca, reloaded. Sunt tot acolo. Protestează pe stradă. Dar nu ştiu că dacă li se îndeplineşte visul: “Arestarea hoţilor” ele tot în stradă vor fi.
Pentru Secu victimele sunt precum personajele din „Ferma Animalelor” a lui Orwell. „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele”. Iar instrumentele sunt mereu aceleaşi, capete fără gât. Idioţii utili, cum i-am tot descris în fel şi chip.
Ieri aşteptau arestarea lui Mazăre şi Dragnea mai cu sufletul la gură decât naşterea vreunei idei din creierul spălat cu Anticorupţia.
Unii se nasc proşti, alţii se formează cu timpul, avea să predice prin Parcul de la Flora, de pe malul Begăi, George Nebunu’. Şi câtă înţelepciune pe capul lui.
La 20 mai 1990 ne-am lecuit de naivitate. Alţii sunt încă prizonieri în “Ferma animalelor”. Nici nu vor să fie eliberaţi. Lor nu li se poate cere lăsarea de Secu’. Sunt proştii lor şi nimeni n-are nimic împotrivă. Sunt potrivnicii de operă socială, cum erau altă dată svestele.
