Scena politică pare ieșită de la balamuc. Se țipă. Se acuză. Se înjură. Nu există dialog. Darmite dezbatere. Despre idei, nu mai poate fi vorba în spațiul larg al poreclitelor dezbateri teritoriale.
Ne mai întrebăm de ce lumea nu este interesată de votul din 26 mai?
Pe frontul electoral au apărut personaje noi. Parcă ieșite din grotă. Pe unele, din punct de vedere psihologic, le înțelegem. Ani de zile au fost supuși jocului de umbre din peșteră. Niciodată n-au știut cine sunt mânuitorii creaturilor. Ieșiți la lumină, au dat curs instinctelor primare.
Sigur că nu de la sondajele Curs li se trag disperările și comportamentul de grotă. Simple personaje dintr-o piesă scrisă de alții, nu pot deveni eroi, pentru că nu le permite Ordinul pe Unitate. Și de aici întreaga disperare și, dacă vreți, frustrare.
Un om clinic sănătos e cel care dezvoltă idei. Vorbește cu oamenii. Nu vociferează. El caută o viață să devină personaj.
Dar ce se întâmplă cu cel din grotă când vrea să devină erou? Simplu. I se aduc gloatele cu autobuzul. În fața lui se pun doar figuri încrâncenate, dinți încleștați, balonați de ură, căci doar eroul trebuie să se simtă urmat. Și iubit.
Până la un anumit nivel, gregarul poate fi suportat. Stă deoparte. Freamătă în lumea lui. Urlă la câini că n-au blana spălată, țipă la slujnice, se dă dea dura că universul său nu secretă suficiente enzime. E disperat că boala lui nu e contagioasă. Ar scuipa și pe elefanți. Dar elefanții nu-l bagă în seamă. Și așa trimisul unității e în corzi. Da, ați citit bine, trimisul, că un clinic sănătos are o responsabilitate socială. Nu se manifestă precum fasolea în colon. Nu explodează cu buzele în formă de țeavă. Pentru damfurile altuia.
Acel altuia e cheia. I se spune în dicton securist Măritul. Lui i se pregătește slava. Și puterea. La atâta căderi în admirație și lascivitate neuronală cine să se mai gândească la capcana întinsă? I s-a pus lațul. În limbaj colocvial i se spune Referendum.
El, Măritul, își va afla Sentința. Nu despre Dragnea e vorba în povestea asta.
O minoritate extrem de agresivă dă de înțeles că o planetă întreagă așteaptă verdictul judecătorilor în Procesul Secretarelor. Pronunțarea e mai așteptată decât aselenizarea în epoca hippy. Dar și cei care n-au avut televizoare au continuat să trăiască. Aveau libidou și dacă nu știau cine e Neil Armstrong. Puteau merge la femei și fără haloul progresului. Pășteau vacile și creșteau copii fără dilemele existenței vieții pe Marte.
În urmă cu vreo cinci ani le spuneam prietenilor să nu voteze un Marțian. Firește că nici cu ginerică n-ar fi mers. Am dat mai mereu soluția: monarhie. Simplă. Maiestuoasă. Neavortată de vreo metresă de popotă.
După eșecul întrebărilor cu rosturi de ciungă, cum mai scoate eroul cămașa? Dar căputul? Acea stofă grea, trântită de capotă?
Băieții n-au rămas niciodată perplecși ca la dentist. Mereu au avut în mâneci alternativa. Mergând serviți, n-au riscat să parieze pe popa de inimă neagră, cu juveți în coadă. Scot asul măsluit din mânecă atunci când asul original e zdrențuit.
Dar cine mai e original într-o lume de gușe, matrafox și rareși-bogdani?
Sistemul e eroul din poveste. Acesta e șpilul. Nu creează ei personaje pentru a ajunge împărați. Poate și de aceea nu suportă Regalitate.
Din frecția numită consultare populară, care firește nu va atinge pragul, băieții vor scoate osul de pește special pentru gâtul obositului să tot numere atâtea case cu excursii în coadă.
Știind că nevricoșii cu hlamida #rezist nu au răbdare, pe turnantă e deja pregătit un alt personaj. Mai coșer. Mai kinki. Mai pe placul indignaților.
Ce mai contează pentru ei țara, când au agenții schimbării la purtător, răsfirați prin cele mai adânci cotloane, de ar face invidioși și producătorii de Durex că nu sunt în stare de așa o penetrare socială.
Numai că cel pregătit să aclame victoria s-a înfrânt. By default. Prestabilit.
Instrumentul numit referendum era doar torpila pusă imberbilor în așternut în ziua votării. Să meargă și să pună ștampila pe partida Unității. Asta e tot șozul unei jucării care ne-a costat milioane de euro.
Sentința din 27 mai e pentru cine nu se aștepta. Locatarului de la Cotroceni i se vor număra zilele, cum la petreceri îi numărau prietenii casele. Dar asta pe ascuns. Imberbii fi-vor puși să protesteze. Să lupte. Să smulgă cu dinții de lână împietrita corupție.
Lui Dragnea i s-au pregătit reflectoarele. Nu știu ce e în dosarul secretarelor. Dar știu că și Iohannis avea ceva similar. Nici un judecător nu a riscat să influențeze votul.
Așa că victoriosul din shot-urile Batistuției va fi un simplu înfrânt. Dar cu girofar. Și lăsare la vatră subvenționată.
Peste ani vom afla că Petrov nu era singur prin peșteră.
Orban va preda sistemului al treilea partid la cheie.
Tot iureșul va dura până Unitatea va ajunge la 50 plus unu la sută. În cazul rămânerii la masa critică de 20-30%, balamucul va fi ca primusul pentru țânțari. Un fâs. Și victima nu cade.
