A discuta public despre sfârșitul imperiului american în fața juraților Noii Ordini Mondiale reprezintă o crimă de les majestate.
Agora democratică nu s-a închis încă. Dezbaterea nu ucide rațiunea. Ba dimpotrivă, o hrănește. Recunoașterea semnelor prevestitoare nu este un atribut magic. Realitatea poate fi evocată prin analize fără parti-pris-uri.
Când Francis Fukuyama – un hegelian convins – prevestea sfârșitul istoriei, în celebrul său eseu din 1989 – adică, asistăm la punctul final al ideologiilor omenirii și universalizarea democrației liberale occidentale, ca formă „finală de guvernământ,” lumea civilizată era în extaz. Puțini au contestat teza. Nimeni nu a observat că autorul era un hegelian covins și un promotor al agendei globaliste. Se zice că dacă un hegelian îți prevestește încălzirea globală, trebuie să verifici urgent termometrul! Căderea Uniunii Sovietice părea un triumf al democrației, cea mai strălucită formă de organizare statală.
Pentru a discuta liber despre prăbușirea unui imperiu trebuie deschise o serie de ipoteze. Instabilitatea politică poate fi corelată cu falimentul băncilor? Tensiunile interne depind de presiunile externe? Depresia financiară are vreo legătură cu stagnarea economică?
Trebuie luate pe rând și analizate cu picioarele în apă rece.
Când profețește un hegelian sfârșitul lumii, trebuie să te uiți la ceas
Dar, până atunci, aș vrea să amintesc cititorilor că un hegelian român, Constantin Noica, a remodelat conceptul filosofului iluminist german al “dezangajării ideologice a mesajelor sfinte,” inventând principiul “devenință” – o contopire ontologică între devenire și ființa, “devenirea întru ființă.”
Procesul de cădere a ultimului imperiu din istoria umanității începe cu dezlipirea sufletului de trup, prin desacralizarea societății și inocularea vinovățiilor colective, ca instrument de dominație a umanității.
Imperiul american a fost, înainte de toate, un Imperiu al prosperității. S-a bucurat de sfârșitul Imperiului britanic și de ieșirea din scenă a URSS!
Însuși, Fukuyama reinterpretează predicția, după două decenii de la enunțarea formulei sale magice. Îndulcește, astăzi, tortul făcut mai demult cu îndulcitor sintetic sau de sistem. Într-un editorial recent, maestrul răstălmăcitor al epifaniei răului vorbea despre lipsa de imunitate a democrațiilor liberale, a modelului de stagnare și decădere care ar putea afecta toate celelalte societăți politice. “S-ar putea ca și ei (vasalii celei mai puternice democrații a lumii) să fie înlocuiți cu ceva mai bun.”
Sfârșitul Imperiului american nu va fi acum, nici mâine, dar semnele prăbușirii se văd și fără a urca pe gulerul Statuii Libertății.
Băncile mici cad ca popicele. Datoria publică urcă până la cer. Miliardarii americani își plasează activele financiare în fel de fel de paradisuri fiscale, de frica prăbușirii dolarului. Ei știu că cea mai puternică bancnotă a lumii nu mai are acoperire în resurse. Lumea se va trezi în curând cu niște hârtii fără valoare.
Foto: Lucasfilm
S-a început o luptă fără precedent pentru dedolarizare a lumii. Asta, pentru că administrația americană a început războiul lumilor. Prin sprijinul acordat proxy-ului ucrainean, a perfectat – Doamne, câtă naivitate – frăția inelelor sino-ruse, la care mulți adepți bat la ușă.
Tensiunile de la granița cu Mexic sunt fără precedent. Filiere de droguri și de imigranți pun presiune pe poliția de frontieră. Republicanii – așa zișii “roșii” – sunt cu arma la picior, în cazul unui nou furt de voturi. În casele americanilor există peste patruzeci de milioane de arme. O revoltă la scară largă nu va fi ca vreo ieșire de weekend ale vestelor galbene pe străzile Parisului, “parfumate” de organele de ordine, ci cu crime-n plină zi.
O nouă criză financiară poate stârni mânia americanilor pe administrația de la Washington.
Semnele prăbușirii
Transumanismul, un fel de cârjă la piciorul de lemn, are doar vocația alienării societății, nu și a înaripării ei. Pretinsa prosperitate e considerată de establishment drept moft, nu o țintă finală a progresismului. Un crah financiar poate provoca începutul căderii Americii.
Cetățenii văd cum magistratura a ajuns fata-n casa establishement-ului, dar nu reacționează. „Justiția nu este altceva decât interesul celor puternici” se prefigura în Republica lui Platon. Dar cine să știe că Platon nu e doar numele de câine al vecinului cu steag la fereastră, ci și un autor de geniu al antichității?
citește și: Chemați acasă salahorii și badantele din Occident!
Apropo de agora antică, Socrate e ucis zilnic pe rețele sociale, unde nu mai există îndoieli, ci doar certitudini. Aristotel a prevăzut, încă din preistoria democrației, modul de prăbușire al unei republici. Când oligarhii devin plutocrați, cetatea se prăbușește.
Triliardarii americani nu mai sunt doar oligarhii buni ai planetei, ofertanți de locuri de muncă milenariștilor visători. Obligați de sistem să aplice tehnicile de harakiri woke, un virus mai năprasnic decât coronavirusul, neocapitaliștii își distrug afacerile, așa cum s-a întâmplat recent cu proprietarii celebrei beri Budweiser, când au folosit o reclamă cu un bărbat îmbrăcat în femeie sau, mă rog, mai corect politic transwoman, cum zice minunata lume nouă. Acțiunile companiei s-au prăbușit. Consumatorii de bere n-au înghițit hapul progresist. Prin barurile americane, chelnerii dădeau sticle gratis cu astfel de băutură. Bărbații le-au refuzat, din spirit de frondă. Degeaba managementul a retras reclama și a concediat echipa de creație. America profundă se simte insultată și agresată de propaganda neomarxistă. Încercând să facă pe plac sistemului progresist, investitorii de pe Wall Street se detonează în piața publică. Un astfel de experiment nu s-a mai produs în istoria de peste trei secole a capitalismului.
Neoideologia globalizării infectează organismul social
Populația Americii reprezintă cinci la sută din omenire, dar beneficiază de o treime din resursele planetei. Deci, patrimonial, imperiul s-ar simți bine pe un rezervor imens de hidrocarburi și de minereuri. Doar că neoideologia globalizării îi încătușează viitorul de exploatator al rezervelor minerale.
Schimbările climatice lansate de Al Gore, la o conferință în Brazilia, încă din anii ’80, s-au constituit în politică de stat.
În timp ce SUA și partenerul său tradițional, Europa, se văduvesc singure de zăcămintele lăsate de la Dumnezeu, iar puterile emergente deschid noi furnale, practic, decarbonizarea planetei nu duce decât la câștiguri pe bursă ale grupurilor de interese și la sărăcirea populațiilor din democrațiile consolidate.
Pe timpul visului american, într-o deplină expansiune a democrației luminate, munca asigura prosperitatea cetățeanului de rând. Astăzi, se prefigurează o nouă societate, asistată și intubată wirelless de un metavers incorigibil.
Mai mult, exportul democrației cu de-a sila unor popoare cu structuri tribale, fără gena libertății în sânge, consumă resurse și invârtoșeste adversarul ”societății deschise.”
Se discută în elitele neoliberale că în schimbul robotizării industriei se vor acorda compensații celor păgubiți! Un fel de voucher, în valoare de 500 de dolari, pentru cei care doresc să rămână în stare vegetativă, adică să nu facă nimic.
Creditul social și anestezia funcțiilor cognitive
Lenea, împreună cu exportul ilicit de creanțe, devalizarea băncilor, neplata datoriilor publice, noua ideologie libertariană de plimbare liberă în țarc, în timp ce puterile emergente se regrupează, vor asigura sfârșitul ultimului imperiu.
Dacă America nesocotește voința de pace și de prosperitate a supușilor ei, continuă să creeze teme parazitare normalității, se înarmează până-n dinți și provoacă Orientul la război, atunci se va pecetlui sfârșitul imperiului visului neîmplinit.
Cu o moarte toți suntem datori, zicea bunica mea.
VOCILE LUMII
John Michael Greer
Autor a treizeci de cărți