Turcia și Siria au fost afectate în urma cutremurului de luni cu magnitudinea de 7,8 și a replicilor ulterioare, care au provocat moartea a mii de oameni și rănirea altor zeci de mii. Este cel mai mare cutremur care a lovit regiunea din 1999, când aproximativ 17.500 de persoane au murit în orașul İzmit, din nord-estul Turciei, lângă Istanbul.
În timp ce Turcia primește asistență internațională de peste tot, președintele Recep Tayyip Erdoğan ar trebui să vină cu măsuri și decizii în această perioadă.
Înainte de votul prezidențial din 14 mai, Erdoğan se confruntă cu cea mai mare provocare de când a venit la putere în urmă cu 20 de ani, inițial ca prim-ministru și apoi ca președinte.
Erdoğan știe că nu poate repeta greșelile de la cutremurul din 1999, făcute de premierul de atunci Bülent Ecevit. Răspunsul inept și lent al guvernului său de coaliție la cutremurul de la İzmit a fost urmat de un scandal de corupție legat de licențele acordate clădirilor prăbușite – și mai târziu de consecințele economice ale cutremurului care a lovit zonele puternic populate pline de afaceri din apropierea Istanbulului.
În 2002, cetățenii au ieșit în masă să voteze cu partidul lui Erdogan, care a câștigat acele alegeri și a rămas la putere de atunci.
În contrast, președintele vrea acum să fie perceput ca un bun manager de criză. Nu își poate permite o nouă greșeală ca în vara lui 2021, când guvernul lui Erdogan părea neputincios în fața celor mai grave incendii din istoria Turciei, când a respins inițial ajutorul internațional.
,,Partidul de guvernământ va beneficia de susținere, atâta timp cât Erdogan rămâne „vizibil pe teren și își menține impulsul până la vot, nu numai cu ajutor imediat, ci și cu angajamente de reconstrucție pe termen lung”, spune analistul Eurasia Group, Emre Peker, citat de gzeromedia.
Între timp, rivalii săi nu au cum să-l împiedice pe Erdoğan să marcheze puncte politice în gestionarea dezastrelor.
„Mâinile opoziției sunt legate”, adaugă Peker. „Cel mai bun lucru pe care îl pot face este să mobilizeze ajutor și să sprijine eforturile guvernamentale”. Altfel, președintele i-ar putea acuza (mai degrabă cinic) că politizează catastrofa.
Liderul Turciei își va intensifica și jocul diplomatic. Oarecum ieșit din caracterul celebrului luptător Erdoğan, este puțin probabil că va dori acum și mai multe lupte cu Suedia din cauza ofertei sale deja blocate la NATO, cu eternul rival Grecia pentru suveranitatea maritimă în estul Mediteranei sau cu militanții kurzi peste, ei bine, fiind militanţi kurzi.
„Cutremurele devastatoare îi vor oferi lui Erdoğan o deschidere pentru a se angaja atât cu aliații, cât și cu vecinii îndoielnici deopotrivă într-un mod pozitiv”, explică Peker. „Probabil îl va folosi pentru a-și susține actul de echilibrare a politicii externe”.
În cele din urmă, aceasta nu este doar o problemă a Turciei. Cutremurul a devastat, de asemenea, zone vaste din zona controlată în cea mai mare parte de opoziție de pe partea siriană a graniței, unde infrastructura locală a fost decimată de 11 ani de război civil și milioane de sirieni strămuțați în interior trăiesc în lagăre mizere.
„Erdogan a avut deja acordul cu Siria, sub auspiciile rusești, pentru a normaliza relațiile cu Damasc”, mai spune analistul Peker. Cutremurul oferă „un motiv convenabil pentru Ankara să accelereze acest efort și să treacă la o întâlnire a liderilor, în timp ce Turcia și Siria își manifestă solidaritatea în fața unei catastrofe umanitare”.
