Poluarea cu plastic este una dintre moștenirile definitorii ale stilului nostru de viață modern, dar acum este atât de răspândită încât ajunge chiar și în fructele și legumele pe care le consumăm.

Microplasticele s-au infiltrat în fiecare parte a Planetei. Acestea au fost găsite îngropate în gheața marină din Antarctica, în intestinele animalelor marine care trăiesc în cele mai adânci șanțuri oceanice și în apa potabilă din întreaga lume. Poluarea cu plastic a fost descoperită pe plajele unor insule îndepărtate și nelocuite și apare în probele de apă de mare de pe întreaga planetă. Un studiu a estimat că există aproximativ 24,4 trilioane de fragmente de microplastice în regiunile superioare ale oceanelor lumii, potrivit BBC.

Dar ele nu sunt omniprezente doar în apă – sunt răspândite pe scară largă și în solurile de pe uscat și pot ajunge chiar și în alimentele pe care le consumăm. Fără să ne dăm seama, este posibil să consumăm fragmente mici de plastic.

În 2022, o analiză efectuată de Environmental Working Group, o organizație non-profit de mediu, a constatat că nămolul de canalizare a contaminat aproape 80.937 km pătrați de terenuri cultivate din SUA cu substanțe per- și polifluoroalchilice (PFAS), adesea numite „substanțe chimice veșnice”, care se găsesc în mod obișnuit în produsele din plastic și nu se descompun în condiții normale de mediu.

Nămolul de epurare este un produs secundar rămas după epurarea apelor uzate municipale. Deoarece este costisitor de eliminat și bogat în nutrienți, nămolul este utilizat în mod obișnuit ca îngrășământ organic în SUA și Europa. În cele din urmă, acest lucru se datorează în parte directivelor UE care promovează o economie circulară a deșeurilor. Se estimează că în Europa se produc anual 8-10 milioane de tone de nămol de epurare, din care aproximativ 40% sunt împrăștiate pe terenurile agricole.

Din cauza acestei practici, terenurile agricole europene ar putea fi cel mai mare rezervor global de microplastice, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Cardiff. Acest lucru înseamnă că între 31.000 și 42.000 de tone de microplastice, adică între 86 trilioane și 710 trilioane de particule microplastice, contaminează terenurile agricole europene în fiecare an.

Cercetătorii au descoperit că până la 650 de milioane de particule microplastice, cu dimensiuni cuprinse între 1 mm și 5 mm, au intrat zilnic într-o stație de tratare a apelor reziduale din sudul Țării Galilor, în Marea Britanie. Toate aceste particule au ajuns în nămolul de canalizare, reprezentând aproximativ 1% din greutatea totală, în loc să fie eliberate odată cu apa curată.

Numărul de microplastice care ajung pe terenurile agricole „este probabil o subestimare”, spune Catherine Wilson, unul dintre coautorii studiului și director adjunct al Centrului de cercetare în domeniul hidro-mediului de la Universitatea Cardiff. „Microplasticele sunt peste tot și adesea atât de mici încât nu le putem vedea”, spune aceasta.

Impactul asupra sănătății

Deși impactul ingerării materialelor plastice asupra sănătății umane nu este încă pe deplin înțeles, există deja unele cercetări care sugerează că ar putea fi dăunător. Studiile arată că substanțele chimice adăugate în timpul producției de plastic pot perturba sistemul endocrin și hormonii care ne reglează creșterea și dezvoltarea.

Substanțele chimice care se găsesc în plastic au fost asociate cu o serie de alte probleme de sănătate, inclusiv cancerul, bolile de inimă și dezvoltarea slabă a fătului. Nivelurile ridicate de microplastice ingerate pot provoca, de asemenea, deteriorarea celulelor, ceea ce ar putea duce la inflamații și reacții alergice, potrivit analizei efectuate de cercetătorii de la Universitatea Hull, din Marea Britanie.

Cercetătorii au trecut în revistă 17 studii anterioare care au analizat impactul toxicologic al microplasticelor asupra celulelor umane. Analiza a comparat cantitatea de microplastice care a provocat daune celulelor în testele de laborator cu nivelurile ingerate de oameni prin intermediul apei potabile, al fructelor de mare și al sării. S-a constatat că acele cantităție ingerate se apropiau de cele care ar putea declanșa moartea celulelor, dar ar putea provoca, de asemenea, reacții imune, inclusiv reacții alergice, deteriorarea pereților celulari și stresul oxidativ.

„Cercetarea noastră arată că ingerăm microplastice la niveluri compatibile cu efectele nocive asupra celulelor, care sunt în multe cazuri evenimentul de inițiere a efectelor asupra sănătății”, spune Evangelos Danopoulos, autorul principal al studiului și cercetător la Hull York Medical School. 

„Știm că microplasticele pot traversa barierele celulelor și, de asemenea, le pot rupe, Știm că pot provoca, de asemenea, stresul oxidativ asupra celulelor, care este începutul deteriorării țesuturilor,” mai spune aceasta.

Există două teorii cu privire la modul în care microplasticele duc la distrugerea celulelor, spune Danopoulos. Marginile lor ascuțite ar putea rupe peretele celular sau substanțele chimice din microplastice ar putea deteriora celula, spune el. Studiul a constatat că microplasticele de formă neregulată au fost cele mai susceptibile în a provoca moartea celulelor. 

„Ceea ce trebuie să înțelegem acum este cât de multe microplastice rămân în corpul nostru și ce fel de dimensiuni și forme sunt capabile să traverseze bariera celulară”, spune Danopoulos. 

Dacă materialele plastice s-ar acumula până la nivelurile la care ar putea deveni dăunătoare într-o perioadă de timp, acest lucru ar putea reprezenta un risc și mai mare pentru sănătatea umană.

Dar chiar și fără aceste răspunsuri, Danopoulos se întreabă dacă nu este nevoie de mai multă atenție pentru a se asigura că microplasticele nu intră în lanțul alimentar. „Dacă știm că nămolul este contaminat cu microplastice și că plantele au capacitatea de a le extrage din sol, ar trebui să îl folosim ca îngrășământ?”, se întreabă el.

Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!