Stimulată probabil de votul copleșitor „proeuropean” din 26 mai, dar și mai probabil de băgarea a doua zi la pușcărie a liderului PSD Dragnea, vizat oricum căci era vinovatul pentru orice în România zilelor noastre, conducerea companiei Petrom, deținută de grupul austriac OMV, a considerat oportun să iasă public la rampă.
Și a inventat de urgență un interviu „acordat” conducerii editoriale a cotidianului de business Ziarul Financiar. Interviul merită atenție.
Ce mesaj trimite în acesta CEO-ul OMV-Petrom, dna Christina Verchere?! Că onor compania pe care o conduce este interesată de zăcămintele de gaze naturale descoperite în platoul continental românesc din Marea Neagră, dar nu poate trece la faza de exploatare pentru că este vorba de miliarde de dolari (sau euro) și nu are din partea statului român garanțiile necesare angajării unor asemenea sume. Și ne avertizează că, dacă exploatarea off shore nu demarează, România va fi nevoită să aducă gaze din import (se înțelege din Rusia), deoarece producția de gaze din zăcămintele tradiționale on shore va tot scădea.
Personal am înțeles că, dacă statul român nu dă garanțiile necesare, este de rău. Și atunci m-am apucat să răscolesc prin interviu să găsesc, cu subiect și predicat cum se spune, garanțiile la care face referire dna Verchere. Am citit interviul de câteva ori și n-am găsit nimic concret. Probabil dna Verchere, britanică de origine, este soră cu olandezul Timmermans, care tot așa în bobide vorbește și dânsul când se referă la legile care în România ar ataca independența justiției. Nu spune despre care prevederi, în mod concret, este vorba! Se pare că, pentru ăștia de prin Vest – fie partizani UE, fie sceptici UE – noi românii suntem de vină doar pentru că existăm, nici nu mai contează cu ce greșim!
În cazul concret al gazului off shore din Marea Neagră, dincolo de faptul că greșim prin aceea că existăm pe aici, cu ce dracu’ om fi atât de vinovați încât marele OMV nu catadicsește nici măcar să ne ia gazul, respectiv gazul lăsat de Dumnezeu nouă?! O fi greșit și Dumnezeu! Cum să ne lase gazele nouă, românilor?! Atâta doar că, prin concesionarea folosinței către cei de la OMV, gazul nostru a devenit gazul lor. Îl pot vinde oricui și la ce prețuri vor. Statului român trebuie să-i dea doar niște redevențe, pe cât posibil mai ridicole. Care ar fi, deci, „garanțiile” de care ar avea nevoie cei de la OMV și nu le au sau, mai pe șleau spus, ce îi deranjează?! Păi, probabil două lucruri: cerința ca 50% din gazul extras să fie desfăcut în România și schema progresivă de taxare în funcție de prețul de desfacere! Căci despre altceva nu poate fi vorba. Alte „restricții” nu există! Să înțelegem, deci, că OMV Petrom ar vrea să poată exporta liber gazul eventual exploatat, în Ungaria de pildă sau în Madagascar (că tot l-au extrădat cei din Madagascar pe Mazăre fără hotărâre judecătorească!) și, bineînțeles, niscai taxe doar de formă, precum cele plătite acum pentru gazele on shore (lăsate de Dumnezeu tot românilor, dar externalizate către OMV Petrom practic pe daiboj și cu redevențe nemodificate nici după 10 ani cum prevedea contractul de așa-zisă privatizare, nemodificate prin contribuția unuia dintre cei mai vocali premieri pe numele său Ponta).
Demagogia OMV este cu mult mai mare decât cea a dlui Timmermans. În loc să ne spună direct că sunteți niște slugi, care n-au dreptul la vreo pretenție – și atenție cu pretențiile că ajungeți la pușcărie ca Dragnea – și, oricum, nu poate fi vorba de taxe racordate la prețurile mondiale sau de o aprovizionare cât de cât din propriul vostru gaz, dna Verchere ne toarnă o diversiune supergogonată.
Ce ne spune dna Verchere? Dacă nu ne dați garanțiile nenominalizate dar clare și pentru întârziații mintal (adică taxe doar de formă și livrare liberă la export, fără restricția unei cote îndreptate spre piața românească), noi, OMV Petrom, nu investim să exploatăm gazul din Marea Neagră și, ca urmare, România va trebui să importe mereu mai mult gaze de la ruși. Mai mare decât odioșenia șantajului este ilogica lui! Păi, dacă vrei să exporți liber, tocmai pentru a livra la alții și nu pe piața românească (unde, ne-o spune de astă dată în clar dna Verchere, lipsește cererea, de parcă nu tocmai OMV a distrus petrochimia românească!) înseamnă că, indiferent dacă se exploatează sau nu gazul din Marea Neagră, consumatorii români, în măsura scăderii inevitabile a producției tradiționale interne, tot nu vor avea gaze decât dacă vor importa mereu mai mult de la ruși! Cine e „cu rușii”?! Noi sau OMV-ul?! Un indiciu ni-l oferă intervenția publică a șefului cel mare al OMV de la Viena, dl Seele, adică șeful dnei Verchere, care a cerut UE să determine SUA să oprească sancțiunile împotriva firmelor europene care cooperează cu Rusia!
Deci, dacă noi românii tot nu ne alegem cu nimic, indiferent dacă gazul off shore din Marea Neagră se exploatează sau nu și tot pe mâna rușilor ajungem, de ce atunci să furnizăm „garanții” pentru investițiile întru deschiderea exploatării?! Este termenul folosit de dna Verchere, dar evident nu este vorba de garanții, ci de cadouri indemne și nejustificate. Nu mai bine lăsăm zăcămintele de gaze acolo unde sunt în pământ, așteptând tot de la Dumnezeu vremuri mai bune și pentru noi, slugile?! Realitatea este că, din cauza demagogiei nesfârșite a colonialiștilor actuali, folosirea șantajului a luat locul comenzilor. Dar cei cu comenzile nici măcar nu se sinchisesc să imagineze niște șantaje oricât de dure, dar logice.
Tare mă tem că, pe drumul pe care pare că a luat-o în epoca post Dragnea, dna Dăncilă se va grăbi să dea OMV-ului înjositoarele „garanții”, urmând exemplul predecesorilor săi, Adrian Năstase și Victor Ponta. Dna Dăncilă, dacă nu s-a retras în urma eșecului lamentabil al PSD în alegerile europarlamentare, atunci s-o facă măcar pentru a fenta șantajul OMV, în a cărui respingere trebuie să conteze nu doar demnitatea umană, ci și logica însăși, căci șantajul în care nu există ori-ori, ci alternative false în care e vorba de același lucru și aceeași finalitate, este numai o ofensă adusă bunului simț. Să-l lase pe dl Iohannis și „guvernul său” să dea odioasele „garanții”. Să nu-i răpească această plăcere, căci, în mod sigur, „guvernul său” își va începe activitatea chiar cu acordarea acestora!
