Viorica Dăncilă a acumulat 2.828 voturi pentru a deveni președintele partidului, devenind astfel prima femeie în această funcție. Eugen Teodorovici a fost ales președinte executiv, cu 2.463 voturi, iar Mihai Fifor va ocupa funcția de secretar general, după ce a strâns 2.366 voturi.
Un trio echilibrat, un trio de perspectivă, un trio cu mare responsabilitate, care va fi nevoit să caute un candidat cu cotă, nu cocotă.
La Congres s-au confruntat două curente. Unul care a renunţat la discursul suveranist (cel câştigător) şi altul al radicalilor din jurul lui Codrin Ştefănescu şi Şerban Nicolae (cel înfrânt), care au rămas pe baricadele anti-stat paralel, strâns legat de interesele corporatiste europene.
Majoritatea dintre cei aproximativ 5.000 de participanţi au optat pentru primul curent, cel al batistei puse pe ţambal cu sistemul. E o schimbare de epocă. O răsturnare de situaţie. Pragmaticii ar zice că PSD s-ar salva prin acest compromis. Posibil să aibă dreptate. Pentru că sistemul nu are culoare politică. El vrea să-şi exercite controlul puterii, nu exercitarea guvernării.
Dacă trioul câştigător nu va renunţa la Secţia de Investigare a Infracţiunilor Magistraţilor e semn că mai ţine în mână o carte uriaşă. Dacă renunţă la el, liderii partidului, care au fluierat în biserică, vor fi din nou victime ale parchetelor cu epoleţi.
Interesant e numărul uriaş de voturi obţinut de Liviu Pleşoianu, un new entry în politica social-democrată, dublu cât Şerban Nicolae, liderul senatorilor PSD din Senat. 715 voturi a adunat Pleşoianu, faţă de doar 50 ale Ecaterinei Andronescu.
Discursul său, îndelung aplaudat, arată că mai există o parte consistentă printre membrii PSD care mai cred în eliberarea de constrângerile binomului, cel care stabilea cine e bun şi cine e rău.
Faptul că Ecaterina Andronescu a adunat un număr de voturi comparativ cu preşedinţia unui bloc arată că vechea sa glorie a apus.
Poate că recomandarea lui Adrian Năstase, fostul preşedinte, care a urmărit de la distanţă evenimentul, pentru recuperarea pierzătorilor, ar trebui luată în seamă (vechea conducere nu l-a ascultat). „Mi se pare interesantă și utilă creșterea lui Liviu Pleșoianu. Un partid mare, cum este PSD, trebuie să acopere prin liderii săi atât electoratul de centru-stânga, cât și pe cel de stânga tradițională, cu o componentă națională mai pronunțată. Liviu Pleșoianu se poate adresa acestor alegători de stânga, mai radicali”, a scris Adrian Năstase pe blogul său. Fostul premier şi preşedinte al PSD recomandă reactivarea Institutului Şincai, pentru modernizarea doctrinei, dar şi pentru pregătirea unor noi oameni politici. E o idee.
Cu cât se ştie mai mult că Pleşoianu nu şi-a făcut o campanie de grassroots, cu atât performanţa sa pare mai interesantă. Mai există deci suveranişti şi printre pesedişti.
Sigur că pierderea alegerilor europarlamentare şi arestarea liderului Liviu Dragnea au impus o serie de resetări doctrinare şi de conduită politică.
Coabitarea cu sistemul poate fi biletul câştigător doar în cazul în care acelaşi institut tenebros din pădure susţine candidatul PSD la preşedinţie. Aşa un compromis poate să nu fie compromiţător, mai ales în ambiţia liderilor PSD de a câştiga şi viitoarele alegeri parlamentare. O surdină suspectă s-a instalat la discuţiile despre prezidenţiabil.
Toate acestea nu umbresc victoria Vioricăi Dăncilă, ajunsă prima femeie preşedinte al PSD.
Dacă am putea coborî în timp şi am urmări din nou ce fel de insulte i s-au proferat, cât de îngăduitoare şi-a privit agresorii, ne-am da seama că Viorica Dăncilă s-a întrecut pe sine prin răbdare şi perspicacitate.
PSD a dat un reset la orientarea doctrinară. Programul politic e unul social-democrat pur, cu influenţe creştine, iar noii lideri sunt profesionişti cu state vechi în partid, cu o bună reputaţie şi recunoscuţi pentru moderaţie.
Poate că e timpul ca moderaţia pesedistă să se interpună larmei generalizate. O fi o strategie victorioasă? Să-ţi înfrunţi adversarii cu vorbe bune poate fi o tactică de succes.
Oricum era nevoie de o schimbare în PSD. Să fie trioul de aşi cărţile câştigătoare? Doar în condiţiile în care cei trei vor lua în serios alegerile prezidenţiale şi vor lupta nu pentru turul doi, ci pentru scaunul lui Iohannis. Trei aşi mai au nevoie de unul. Pentru a avea full în mâini. De-abia atunci vom saluta cu palmele aprinse congresul de azi.
