Puica Buhoci a fost membră a Mișcării Naționale de Rezistență (MNR), o organizație clandestină a intelectualității anticomuniste. Și-a susținut examenul de maturitate în fața unor profesori de prestigiu, printre care se număra și viitorul acad. Șerban Cioculescu. Un an mai târziu, viitoarea membră MNR face cunoștință cu arheologul Radu Ciuceanu, care o prepară pentru admiterea la Facultatea de Istorie București. Succesul însă se datorează și repetatelor studii și întâlniri cu profesorul Panait I. Panait, ce făcea parte din galeria unor înzestrați și iubitori ai Istoriei Naționale: Iulian Antonescu, Vlad Zira, Florin Constantinescu, Ștefan Ștefănescu, Alexandru Vulpe, Sebastian Morintz, Ion Scurtu, Ion Chiper, Gheorghe Buzatu și alții…
O importantă clipă din viața acestei luptătoare pentru adevăr s-a consumat cu prilejul Revoluției din decembrie 1989. Vineri, 22 decembrie, după ce făcuseră deja un nucleu în Piața Revoluției, Puica și Radu Ciuceanu au dorit să intre în corpul de clădire al Studioului 4 al TVR. Deși accesul le-a fost barat, inspirația tinerei luptătoare care a avut inițiativa să-l prezinte pe profesorul Ciuceanu fără nume, doar pe profesie, a avut un efect decisiv în cele ce au urmat. Puica și Radu Ciuceanu s-au organizat împreună cu alți revoluționari lângă Studioul 4. Inițiativa unei Proclamații către țară a fost aprobată în unanimitate, de față fiind avocatul C. Z. Popescu, Puica Buhoci-Ciuceanu, tânărul revoluționar Dan Filimon, Theodor Holban și alți doi tineri studenți a căror nume nu a fost reținut, din păcate. Astfel a apărut prima Proclamație către țară a Revoluției, ce conținea 11-12 puncte și care s-a rostit la Televiziune în după amiaza acelei zile fierbinți.
A salvat Mormântul domnitorului Al. Ghica
Puica Buhoci-Ciuceanu a participat alături de soțul său, Radu Ciuceanu, fost deținut politic, la salvarea unor monumente istorice, riscându-și libertatea și viața.
O bună parte din timpul liber îl petrecea alături de soțul său Radu Ciuceanu, pe șantierele Capitalei, unde numeroase biserici urmau să intre în planul de demolare, în regim de urgență: Sf Ilie – Rahova, Sfânta Vineri, Schitul Maicilor, Biserica Albă Postăvari dar mai ales Biserica Mănăstirii Pantelimon, unde, în miez de noapte, a participat la salvarea Mormântului Domnitorului Alexandru Ghica. Mormânt care prin poziționare tradițională fusese ascuns de teama unor intervenții străine sub zidul de miazănoapte al incintei. Depistat spre sfârșitul nopții, a fost evacuat cu grijă. După cum ne-a povestit profesorul Radu Ciuceanu, director al INST, fost partizan în munți și deținut politic cu 17 ani de temniță, totul trebuia să se consume din ordinul Elenei Ceaușescu până în zorii zilei, întreaga insulă și șantierul fiind înconjurat de trupe de securitate. S-a petrecut atunci un moment care putea avea consecințe tragice, când colonelul responsabil, a dat năvală speriat peste grupul de arheologi și l-a acuzat pe profesorul Ciuceanu că printre ei se găsește un spion, iar în emisiunea matinală de la 6.30 a postului Europa Liberă s-a transmis știrea că Biserica Pantelimon, ctitorie voievodală, a fost deja ștearsă de pe rasă pământului. Acuza colonelului avea totuși un suport real. Cu câteva zile înainte, se transmisese o informație preventivă, că delirul de demolator al tovarășei urma să afecteze și ctitorirea unui monument istoric din veacul al XVII-lea. A fost un moment de cumpănă pentru profesorul Ciuceanu, care a contraatacat spunându-i în față militarului că dânsul a primit sarcina să asigure nu numai protecția dar și asistența arheologilor în activitatea lor: “Sunteți peste 300 în tot perimetrul lacului, iar noi numai 4”, iar Puica Buhoci l-a îndemnat să-și caute printre ei, „spionii”! Colonelul s-a uitat peste fețele arheologilor pline de praf gros și a îngânat că totuși cineva de pe insulă a dat informația. După revoluție Puica Buhoci a avut satisfacția să-l cheme pe colonel la telefon și să-i transmită că a avut dreptate, printre cei patru arheologi doi erau de mult timp în slujba Patriei și a Poporului Român.
A fost un curier secret destoinic – o activitate plină de riscuri – între grupul de arhitecți și arheologi preocupați de salvarea vestigiilor Bucureștiului.
