Ultimul Aristocrat. Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost cinstit de elita intelectuală a României, cu prilejul lansării „cărții cu mai multe cărți:”Aristocratul.” Evenimentul, organizat de Biblioteca Academiei române, a fost un regal de istorie, de conștiință, dar și de spiritualitate.
Prietenul meu vechi (domnia sa știe de ce îl consider așa), Răzvan Theodorescu, l-a numit patriarhul Academiei Române. “O conștiință întreagă, o conștiință vie, sper să-l sărbătorim la o sută de ani,” a declarat unui reporter tv.
Volumul de colecție “Aristocratul,” tipărit în condiții grafice excepționale, este o mărturie a perenității unei familii domnești, care se suprapune unui mileniu de istorie. “Este o carte cu mai multe cărți,” avea să ne asigure Sorin Roșca Stănescu, surprinzătorul jurnalist de școală veche, mai nou editor de cărți. Fără tenacitatea sa, n-am fi avut o perspectivă atât de cuprinzătoare a unei vieți, dedicate deopotrivă științei și lui Dumnezeu. Familia sa boierească a ctitorit șaisprezece biserici în Țara Românească. E ultimul boier autentic.
Provine, pe linie maternă, din vița boierească a Bălăcenilor, care a aparținut nobilimii pământene, cu origini în secolul al XIII-lea. Aula imperială vieneză, condusă de Leopold I, i-a conferit titlul de conte întâiului bălăcean. Istoria Țării Românești se confundă cu această ilustră familie domnească.
Constantin Bălăceanu-Stolnici, ajuns la venerabila vârstă de 99 de ani, este un savant recunoscut în lume. A creat prima disciplină de geriatrie.
Ultimul Aristocrat
Licențiat în anii războiului și devenit doctor în 1949, a avut șansa colaborării cu Ana Aslan, creatoarea unei școli unice în lume.
Vădit emoționat, a recunoscut că se teme că reuniunea de la Academie ar putea fi ultima sa apariție publică.
Constantin Bălăceanu-Stolnici împlinește anul acesta 99 de ani. Are o forță incredibilă. O memorie cuprinzătoare. Lucrează și la vârsta aceasta. Încă mai predă la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Titu Maiorescu, al cărei fondator este încă din primii ani de după revoluție.
Mai am în bibliotecă cartea care mi-a surprins adolescența: “Anatomiști în căutarea sufletului,” semnată de Stolnici, în anii comunismului. Din această lucrare am aflat că sufletul cântărește 21 de grame. Pe când îl căutam prin biblioteci, bătrânii liberali mi-au mijlocit prima întâlnire cu Aristocratul. Așa-l numeau. Evident, emoțiile mă copleșiseră. Nu-mi mai amintesc decât că am vorbit despre procaina descoperită de Ana Aslan, în timp ce profesa ca asistent universitar la Facultatea de Medicină din Timișoara.
Bălăcenii au nu doar o genă pur românească. Ci și o tradiție în conducerea neamului românesc. În timpul zaverelor, săracii din Țara Românească erau îngrijiți de familia bălăcenilor, avea să precizeze neurologul Dumitru Constantin Dulcan, în cadrul evenimentului de la Biblioteca Academiei.
Am avut privilegiul de a sta aproape de savant, în timpul alocuțiunii sale. Am simțit cu reverberează istoria prin vocea sa blajină.
Un enciclopedist
Constantin Bălăceanu-Stolnici este plurivalent. A fost cercetător, creator de discipline, întemeietor de școală. A avut o scurtă carieră politică. Sistemul i-a scos un dosar de la Securitate.
S-a retras în domeniul academic. A realizat sute de lucrări de referință. Academica.net depune mărturie. Numele său apare în mii de bibliografii.
Un spirit înalt, un om al vremurilor apuse, înnobilat prin spiritualitate și loialitate față de neam, e prezent în viața cotidiană. Asta ne bucură imens.
Mi-aș fi dorit ca reuniunea să nu se mai termine. Elitele intelectuale, de speță academică, l-au aurolat cu o cunună de emoții. Aplauzele întețite au adus elogiu unei ființe, cât o catedrală.
În alocuțiunea sa scurtă, a adresat mulțumiri celor prezenți, discipolilor săi.
Ultimul Aristocrat se teme că nu va mai apărea în public
Constantin Bălăceanu-Stolinici rămâne în conștiința neamului nu doar ca un savant, ci și ca ultimul Aristocrat.
“Nu se știe ce va fi mâine. De aceea sunt foarte emoționat. Ajung la aproape 100 de ani. Am început în la Belle Époque și a trebuit să văd cu groază epoca războiului din Ucraina. Am trăit ororile cel de-al doilea război mondial. Nu credeam să mai retrăiesc acele timpuri de coșmar. În lungul acestor ani, nu am stat degeaba. Mulțumesc lui Dumnezeu! Mi-a dat dibăcia de a vindeca sute și mii de pacienți. Am reușit, împreună cu Dolphi Drimer, să pun bazele primei universități private,” a mărturisit cu o voce fermă, dar suavă, în fața a aproape o sută de mari intelectuali români.
citește și: Cîțu și Ciolacu i-au întins covorul roșu putinistului american
A început învățământul încă din anul trei de medicină, când profesorul său i-a încredințat onorabila misiune de a-i fi preparator.
Viața i-a fost uneori potrivnică, așa cum a recunoscut. Dar are sufletul împăcat că a vindecat mii de pacienți.
Referindu-se la noua paradigmă a inteligenței artificiale, a spus că dacă mașinile se erodează în timp. Dar mintea umană se perfecționează neîncetat.
Alături de Constantin Bălăceanu-Stolnici, povara prezentului de griji și de nevoi a părut, timp de câteva ceasuri, mai ușoară.
P.S. Mulțumesc celor care mi-au adresat gândurile și sentimentele lor. Promit că voi continua să caut adevărul, născut în ființele umane, nu în roboții progresismului invaziv.
Vocile lumii
Dumitru Constantin Dulcan
Neurolog și publicist
“La 1907, când a început Zavera, țăranii din Argeș au înconjurat conacul Bălăcenilor. Nu au fost boieri parveniți, ci boieri de sânge. Nimeni n-avea voie să fie sărac în preajma ilustrei familii boierești. Unul dintre bălăceni s-a dus la Napoleon al III-lea să susțină cauza românească
Elocința deosebită a Aristocratului e deosebită”, a spus profesorul Dumitru Constantin Dulcan, în timpul elogiului de la Academie.