Jon Bon Jovi a debutat în anii ᾽80 cu piesa „Runaway“. După 40 de ani, în faţa Parlamentului României, palat mai tânăr decât piesa, a sunat dogit. Tutunul şi alcoolul i-au făcut festa fiului lui Carol Sharkey (unul dintre primii „iepuraşi Playboy“) în ultima zi de turneu european.
La fel de zâmbitor şi energic pe scenă, dar mai puţin comunicativ cu fanii, Jon Bon Jovi a fost sezizat de public pentru pierderea vocii, remarcată şi de cei mai tineri spectatori, mulţi prezenţi pentru prima dată la un concert al trupei.
Interesant este că au venit două generaţii la concert. Părinţii cu copiii. Cei din urmă fredonau piesele lansate înainte de naşterea lor.
Oficialii au anunţat vânzarea a peste 50.000 de bilete.
Întrebaţi fiind dacă ştiu că Jon Bon Jovi a fost dovedit de CIA ca spion sovietic, mulţi fani nu ştiau. Pumnul ridicat, simbol al stângii neomarxiste, n-a speriat pe nimeni, cu toate că mulţi dintre fanii săi au participat la mişcările de stradă contra Partidului Social Democrat, partid socialist, ei declarându-se de dreapta. La un concert în Piaţa Centrală din Moscova a salutat publicul cu mâna stângă la cap.
Piesa cu profunde semnificaţii anticreştine „We Don᾽t Run“ a fost fredonată de mulţi tineri: „Sinners say your prayers this train is off the tracks“ (Păcătoşii zic că rugăciunile tale au scos trenul de pe şine).
Chiar şi ajutat de efecte, Jon Bon Jovi a renunţat să cânte cele două ore şi jumătate după ce a revenit la bis pentru „Livin᾽ on a Prayer“. Totuşi, publicul extrem de înţelegător, deşi a dat 60-80 euro pe bilet, l-a convins. În urma unei scurte „şedinţe“ pe scenă, trupa a mai cântat două piese, iar, înainte de ultima, solistul în vârstă de 57 de ani a spus: „Îmi pare rău că nu am fost chiar pe ritm“.
Chitaristul Phil X, înlocuitorul faimosului Richie Sambora, avea tatuat pe mână, pe lângă simbolul flower power „Make Love Not War“, un „S“ şi steaua roşie comunistă.
Câtă lume mai ştie că, încă de pe timpul lui Gorbaciov, Amnesty International a lansat un turneu pentru respectarea drepturilor omului în lume. Când au decis pe cine să trimită în URSS au fost prudenţi cu artişti precum Bruce Springsteen și Sting, de frica respingerii de către conducerea de la Kremlin. Van Halen și Guns᾽N᾽Roses ar fi fost, probabil, rejectaţi din start din motive de securitate națională. La fel și Michael Jackson, pe care Kremlinul îl prezenta drept o marionetă a Administrației Reagan.
Bon Jovi era o trupă benignă pentru regimul sovietic. Băieţii trupei, la vârsta de 26-30 de ani, au promis că nu vor face nicio referire la cei persecutaţi politic. Şi au avut un succes enorm pe stadionul lui Lenin. Şi-au propus încă de la început să cucerească imensa piaţă rusească.
Cei cinci membri ai trupei – cântăreţul Jon Bon Jovi, chitaristul Richie Sambora, keyboard-istul David Bryan, basistul Alec John Such și bateristul Tico Torres – au fost purtaţi în triumf, mai ales de copiii veniţi cu miile pe urmele maşinilor lor de lux. Legendarul manager Doc McGhee şi directorii PolyGram Records au dat lovitura. Era prima trupă americană de rock᾽n᾽roll ajunsă în spaţiul sovietic.
La sfârşitul concertului de la Bucureşti, Jon Bon Jovi şi-a cerut scuze pentru calitatea slabă a vocii sale, dar nu şi pentru aducerea însemnelor comuniste în faţa palatului construit de Ceauşescu, prin jertfa a sute de români care şi-au pierdut viaţa în timpul lucrărilor.
Jon Bon Jovi a arătat de mai multe ori spre clădirea, mai înaltă decât Pentagonul şi a spus: „This House is not for sale“.
Trupa Bon Jovi a fost înfiinţată în 1983 de solistul Jon Bon Jovi, clăparul David Bryan şi toboşarul Tico Torres. Formaţia americană a lansat până în prezent 13 albume de studio şi a primit numeroase premii şi ordine muzicale, inclusiv un trofeu Grammy şi două American Music Awards.
Chitaristul Richie Sambora a părăsit grupul în 2013, pentru a-şi urma vocaţia – o carieră de solist. Basistul Alec John Such a fost dat afară din trupă în 1994.
În 2018, Bon Jovi a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame.
La Bucureşti, Jon a fost salvat de David Bryan (clape), Tico Torres şi Phil X, nostalgicul comunist.
