În contextul în care Rusia a livrat doar anul trecut Europei peste 40% din necesar, acum se pune problema cum se poate rezolva această criză a gazelor, în urma sancțiunilor internaționale primite pe toate fronturile de statul condus de Vladimir Putin.
După o iarnă grea în care prețul gazelor și al energiei a explodat, culmea este că războiul din Ucraina vine acum ca un uragan care pare că distruge tot. Vestea bombă este că Nord Stream 2 este acum pe punctul de a falimenta. Oficialii se tem să dea momentan un răspuns, însă voci din interior spun că falimentul bate la ușă. Toţi cei 140 de angajaţi din sediul din Elveţia au fost concediaţi, a anunţat ministrul elveţian al Economiei, Guy Parmelin.
Săptămâna trecută, autorităţile germane au suspendat procedurile de autorizare a gazoductului Nord Stream 2, un proiect de 11 miliarde de dolari care ar fi urmat să dubleze livrările de gaze naturale ruseşti în Germania, tot ca răspuns la acţiunile Rusiei în Ucraina.
Germania, cea mai mare economie europeană, este presată de mai mult timp de alte state din Occident pentru a deveni mai puţin dependentă de gazele ruseşti, însă planurile Berlinului de a închide toate centralele nucleare, până la finalul lui 2022, şi toate termocentralele pe cărbune, până în 2030, au restrâns foarte mult opţiunile disponibile.
De ce escaladează disputa acum? De când Rusia şi-a împânzit trupele la frontiera cu Ucraina, Nord Stream 2 a ajuns în centrul dezbaterii privind posibile sancţiuni împotriva Moscovei. Germania, UE şi SUA văd tot mai mult în Nord Stream 2 un mijloc de presiune al vestului împotriva Rusiei. Guvernul german a abandonat astfel vechea sa poziţie, de a vedea în gazoduct un proiect pur economic.
Ce participaţie are Nord Stream 2?
Gazoductul aparţine gigantului energetic rusesc de stat Gazprom. La nceput din societatea de proiect Nord Stream 2 AG au făcut parte şi cinci concerne energetice europene. Este vorba de OMV din Austria, de compania britanico-olandeză Shell, de concernul francez Engie şi de firmele germane Uniper şi Wintershall. Cele cinci concerne implicate au asigurat finanţarea a 50 la sută din investiţia iniţială, cifrată la opt miliarde de euro. Dar câştiguri de pe urma investiţiei lor vor încasa abia după ce va începe să circule cu adevărat gazul prin conducte.
Revenind la situația războiului și a gazelor, tot mai mulți experți sunt de părere că prin autosistarea imediată a gazelor naturale din Rusia, există posibilitatea ca acest război să fie înăbușit.
,,Alimentarea cu energie a Europei, în perspectiva crizei UE – Rusia, să se aplice sancțiunea autosistării imediate a gazelor naturale din Rusia spre Europa, teoretic, fără să apară dificultăți în continuitatea livrării gazelor consumatorilor în această perioadă.
Aceasta ar fi întradevăr o acțiune eficientă și eficace a UE. Ar fi și o acțiune care să permită UE să se desprindă de trecut, să facă pași importanți spre viitorul energetic, pași mult prea mici realizați în ultimii ani, înspre asigurarea unei Securități Energetice Europene, intitulată discret Green Deal.
Este o acțiune care are riscuri minime, dar ar putea în premieră UE să și verifice nenumăratele teorii ale Directivelor și Regulamentelor Europene existente, privind funcționarea integrată a Uniunii Energetice Europene, privind mecanismele de întrajutorarea la sistarea gazelor.”, este de părere expertul în energie Dumitru Chisăliță.
De altfel, toate sancțiunile acum existente împotriva Rusiei se vor revărsa asupra lumii, întrucât dependența de gaze rusești nu poate fi rezolvată de la un trimestru la altul, ci vorbim despre ani de zile.
Urmărește România Liberă pe Facebook și Google News!
