Președintele Joe Biden a cheltuit un capital diplomatic enorm pentru a contracara agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, scrie BBC.
Administrația sa a difuzat fără încetare avertismente privind o posibilă o invazie iminentă – care s-a dovedit a fi corectă – și a declarat că ordinea internațională este în joc.
Dar Biden a precizat, de asemenea, că americanii nu sunt dispuși să lupte, chiar dacă rușii sunt în mod clar. În plus, el a exclus trimiterea de forțe în Ucraina pentru a salva cetățenii americani, dacă se ajunge la asta. Și de fapt a scos trupe care serveau în țară drept consilieri și monitori militari.
De ce a tras această linie roșie în cea mai importantă criză de politică externă a președinției sale?
Fără interese de securitate națională
În primul rând, Ucraina nu se află în vecinătatea Americii. Nu se află la granița cu SUA. Nici nu găzduiește o bază militară americană. Nu are rezerve strategice de petrol și nu este un partener comercial important.
Dar această lipsă de interes național nu i-a împiedicat pe foștii președinți să cheltuiască “sânge” și comori în numele altora în trecut. În 1995, Bill Clinton a intervenit militar în războiul care a urmat prăbușirii Iugoslaviei. Și în 2011, Barack Obama a făcut același lucru în războiul civil din Libia, atât din motive umanitare, cât și din motive legate de drepturile omului.
În 1990, George H. W. Bush și-a justificat coaliția internațională de a expulza Irakul din Kuweit, ca apărând statul de drept împotriva domniei junglei. Înalți oficiali de securitate națională ai lui Biden au folosit un limbaj similar atunci când au descris amenințarea Rusiei ca un atac la pacea și securitatea internațională. Dar ei au răspuns cu un război economic, acordând sancțiuni paralizante, nu prin operațiuni militare.
Biden nu intervine militar
Acest lucru are de-a face cu instinctele non-intervenționiste ale președintelui Biden.
Desigur, au fost dezvoltate în timp. El a susținut acțiunile militare ale SUA în anii 1990 pentru a face față conflictelor etnice din Balcani. Și a votat pentru nefasta invazie a Irakului de către America în 2003. Dar de atunci a devenit mai precaut în a folosi puterea militară a SUA.
El s-a opus intervenției lui Obama în Libia, precum și creșterii sale de trupe în Afganistan. El își apără cu hotărâre ordinul de a retrage forțele americane din Afganistan anul trecut, în ciuda haosului care l-a însoțit și a catastrofei umanitare lăsate în urma acestuia.
Iar Antony Blinken, un „șoptitor” al lui Biden care a elaborat politica externă a președintelui în aproximativ 20 de ani de când lucrează alături de el, a definit securitatea națională ca fiind mai mult despre combaterea schimbărilor climatice, lupta împotriva bolilor globale și concurența cu China decât despre armată.
Nici americanii nu vor un război
Un sondaj recent AP-NORC a constatat că SUA ar trebui să joace un rol minor în conflictul Rusia-Ucraina, sau deloc.
Aceștia se concentrează pe probleme de economie, în special pe creșterea inflației, lucru de care Biden trebuie să țină cont în timp ce alegerile intermediare se profilează.
La Washington, criza îi consumă pe parlamentari, care cer cele mai dure sancțiuni. Dar chiar și voci de încredere, precum senatorul republican Ted Cruz, nu vor ca Biden să trimită trupe americane în Ucraina și să „înceapă un război cu Putin”.
Un alt șoim al politicii externe, senatorul republican Marco Rubio, a spus că războiul dintre cele mai mari două puteri nucleare ale lumii nu ar fi bun pentru nimeni.
Pericolul unei confruntări între superputeri
Biden nu vrea să declanșeze un război mondial riscând o ciocnire directă între trupele americane și cele rusești în Ucraina și a fost deschis în privința asta.
„Nu este ca și cum am avea de-a face cu o organizație teroristă”, a spus președintele NBC la începutul acestei luni. „Avem de-a face cu una dintre cele mai mari armate din lume. Aceasta este o situație foarte dificilă, iar lucrurile ar putea lua-o razna repede”.
Tratatul nu îi obligă să facă vreo mișcare
Nici nu există obligații prin tratate care să oblige SUA să își asume acest risc. Un atac împotriva oricărei țări NATO este un atac împotriva tuturor, angajamentul fundamental al articolului 5 care îi obligă pe toți membrii să se apere unii pe alții.
Dar Ucraina nu este membră a NATO, un factor care a fost citat de Blinken pentru a explica de ce americanii nu vor lupta pentru valorile pe care le lăuda cu atâta stăruință. Există o oarecare ironie aici, în condițiile în care conflictul se referă la cererile lui Putin de garanții ca Ucrainei să nu i se permită niciodată să adere la alianța militară și refuzul NATO de a le acorda.
Se va întinde Putin mai mult decât îi e plapuma?
Președintele Biden a trimis, de fapt, trupe în Europa și le-a redistribuit pe cei care erau deja acolo, pentru a-și întări aliații NATO care se învecinează cu Ucraina și Rusia, printre care și România.
Acest lucru a fost catalogat de administrație ca un efort de a liniști fostele republici sovietice nervoase cu privire la obiectivele lui Putin de a face presiuni pe NATO să retragă forțele de pe flancul său estic.
Dar invazia Ucrainei din această săptămână a stârnit îngrijorări cu privire la perspectiva unui conflict mai larg – fie o deversare accidentală, fie un atac deliberat al Rusiei.
Aceasta din urmă ar fi o escaladare majoră, invocând angajamentul de apărare reciproc al articolului 5 al NATO.
„Dacă se mută în țările NATO”, a spus Biden, „ne vom implica”.
Urmărește România Liberă pe Facebook și Google News!
