Ne-am obișnuit deja ca, de ceva decenii, începutul de an să vină cu vești proaste pentru sistemul de învățământ din țara noastră.
Începutul lui 2022 ne aduce probabil cea mai întunecată perspectivă pentru școala românească.
În timp ce guvernanții se laudă pe la diverse posturi de televiziune cu proiecte mărețe ce vor fi demarate în acest an și care vor conduce la dezvoltarea țării, vedem cum în Educație se taie cu barda.
Și se taie de la toate capitolele.
Nu poate fi o surpriză că, din nou, guvernanții ne-au plasat la coada Europei, în ceea ce privește procentul din PIB acordat Educației.
A trecut mai bine de un deceniu de la publicarea Legii Educației Naționale 1/2011, iar articolul ce stabilește că pentru acest domeniu, crucial în orice societate sănătoasă, să se aloce anual minimum 6% din PIB a ajuns mai repede doar o glumă proastă.
Niciodată în acești aproape 11 ani, indiferent de partidele politice aflate la putere, nu s-a alocat nici măcar jumătate din procentul prevăzut în Legea 1/2011.
Ipocrizia a continuat însă, deoarece, într-o lege masacrată de amendamente în Parlamentul României, articolul ce prevede 6% din PIB pentru Educație a fost lăsat neatins.
Dacă tot nu este respectat niciodată, de ce nu a fost modificat?
Pentru că niciun partid nu și-a asumat acest lucru.
Pentru că atunci când ești în opoziție, de agăți de acest articol ca să critici puterea.
Acum, când la guvernare sunt împreună PNL și PSD, e liniște și pace.
Nu se mai aude nicio nemulțumire a politicienilor legată de puținii bani alocați Educației.
Aceasta, în condițiile în care 2022 are un buget ce aruncă școala românească în urmă cu aproape două decenii.
Peisajul apocaliptic în care învățământul românesc a fost integrat cu măiestrie de către “artiștii” din Palatul Victoria este completat de tăierile masive de bani pe care le vor suporta elevii și angajații din Educație.
Potrivit informațiilor pe care le-am obținut din mai multe județe, este pentru prima dată, după foarte mulți ani, când majoritatea angajaților din sistemul de învățământ preuniversitar semnează pentru declanșarea grevei generale.
Salariații împing liderii sindicali de la spate.
Liderii sindicali din Educație, “mielușei” în fața guvernanților
Federațiile sindicale din Educație nu au anunțat încă rezultatele sondajelor din teritoriu, dar, în cazul în care nu se va produce o mare surpriză, decizia va fi pregătirea declanșării grevei generale, cel puțin în sistemul de învățământ preuniversitar.
După cum am mai precizat, decizia majorității angajaților din învățământ de a renunța chiar și la banii pe zilele în care se vor afla în grevă, sperând că vor determina guvernanții să le respecte drepturile, vine după o perioadă îndelungată.
Au mai existat tentative ale sindicaliștilor de a declanșa astfel de conflicte de muncă, în anii anteriori, dar salariații nu au semnat pentru grevă.
Acum, se pare că rezultatul sondajelor este unul suprinzător chiar și pentru liderii sindicali.
Este totuși firească disperarea angajaților din învățământ, cărora le-a fost amânată de doi ani acordarea majorării salariale, în timp ce prețurile la aproape orice au explodat și urmează lunile cu cele mai umflate facturi la utilități.
În doi ani sub pandemia COVID-19, de la cadrele didactice s-a cerut mai mult efort, dublu, de multe ori, pentru ca elevii să aibă parte și de învățământ cu predare clasică și online.
Evident, în condițiile în care guvernanții au făcut cel mult eforturi minime pentru a contribui la buna desfășurare a cursurilor școlare.
Ultima grevă generală de durată a angajaților din învățământ a avut loc în urmă cu mai bine de două decenii.
Atunci s-a ajuns, în cele din urmă, la o creștere semnificativă a salariilor din Educație, ce erau la un nivel execrabil.
Nici acum diferența nu este mult mai mare.
Atunci, un lider sindical – un oarecare Victor Ciorbea – a trecut în barca politicienilor, direct din fruntea salariaților, părăsind sediul Guvernului pe ușa din spate, dar cu funcție, și lăsându-și colegii să aștepte în zadar.
Istoria se poate repeta sau nu cu alți actori.
Cert este că sindicatele din Educație au avut o prestație penibilă până acum în negocierile purtate cu coaliția PSD – PNL – UDMR.
Liderii sindicali au mers la negocieri cu gândul să obțină măcar ceva mai puțin și au primit mult mai puțin.
Liderii sindicali erau gata să accepte o acordare a majorării salariale de 16% restante, în două tranșe, eventual cu procentul final ceva redus.
După discuții și întâlniri repetate cu lideri ai partidelor aflate la guvernare, sindicaliștilor li s-a aruncat 4%, un sfert din procentul prevăzut în Legea salarizării unitare.
De la visul unei legi regândite în favoarea cadrelor didactice, sindicaliștii din Educație s-au ales cu o umilire a tuturor angajaților din sistem.
Ministrul le-a spus profesorilor cât pot visa
Am participat la o discuție cu ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, în cadrul emisiunii “Bună, România!” de pe B1TV, iar atunci, șeful Învățământului spunea că li s-a dat profesorilor jumătate din majorarea promisă pentru anul 2022.
Majorarea nu trebuie raportată însă doar la anul 2022, când era programată o a doua majorare de 8%.
Această majorare trebuia să vină după o alta de 8%.
În niciun caz, în buzunarul unui salariat din învățământ, o majorare de 4% acordată de la 1 ianuarie 2022 nu este echivalentul a jumătate din procentul prevăzut în Legea salarizării unitare.
Din declarația ministrului se poate înțelege însă și pragul maxim până la care pot spera angajații din învățământ în urma protestelor: 8%.
Aceasta este strategia guvernanților în dialogul cu sindicaliștii din Educație: le dăm un sfert și, când încep scandalul, le mai aruncăm până la maximum jumătate.
În același mod, nu a fost respectată nici Legea Educației Naționale când ministrul Sorin Cîmpeanu a dat ordinul prin care bursele de merit ale elevilor se vor putea acorda doar de la media 9,50 în sus, nu de la 8,50, cum era până acum și cum prevedea Legea 1/2011.
Este un cadou al ministrului, la început de an, pentru primarii care oricum s-au opus și în 2021 acordării burselor pentru toți elevii.
Asociațiile elevilor au decis să atace în instanță ordinul ministrului.
Având în vedere că un ordin de ministru nu bate o lege organică, elevii ar putea avea câștig de cauză.
La aceeași strategie pot recurge și angajații din Educație, pentru a obține toate drepturile salariale ce le sunt stăvilite prin lege.
Toate aceste procese ar putea conduce spre același deznodământ: mai mulți bani plătiți de stat pentru încăpățânarea și reaua-voință a guvernanților.
Guvernanții au alte planuri cu acești bani.
Să nu uităm de celebrele procese pe care statul le-a pierdut în fața angajaților din sistemul bugetar după tăierile salariale de 25% din 2010, sub Guvernarea Emil Boc (Guvernarea Băsescu – Boc, de facto).
În cele din urmă, statul a pierdut mult mai mulți bani, plătind și diferențe pentru devalorizarea sumelor și cheltuieli de judecată.
La același deznodământ s-ar putea ajunge și acum, dar pentru actuala putere nu contează, coaliția fiind mulțumită că va avea bani de “jucat”, iar ce va fi în viitor îi privește pe alții.
Concluzia este una sigură: Guvernul a avut bani, dar nu a vrut, iar sindicaliștii din Educație nu au putut, dar nici nu au depus tot efortul.
