România are pretenții de stat civilizat de pe Bătrânul Continent și, prin urmare, nu a putut fi exclusă din traseul trenului care traversează state membre UE, cu ocazia Anului European al Căii Ferate.
La sfârșitul săptămânii precedente, am putut vedea cum trenul care leagă Europa a oprit în cea mai mare gară a României, Gara de Nord din Capitală.
Autoritățile s-au asigurat însă că doamna Adina Vălean, comisarul european pentru Transporturi, să fie întâmpinată cu flori, nu cu pungi cu prenadez și cetățeni binevoitori să-i care portofelul, așa cum se întâmplă cu restul călătorilor care trec prin Gara de Nord.
În mod normal, oricine ar fi tentat să afirme că autoritățile române au încercat să “vopsească gardul”.
Proverbul “Afară e vopsit gardul, înăuntru e leopardul” nu se potrivește însă pentru a descrie situația transportului feroviar din țara noastră, deoarece toți cei care s-au perindat pe la conducerea ministerului de resort, în ultimele trei decenii, nu au depus nici măcar efortul de a “vopsi” șinele de tren și locomotivele – piese de muzeu.
Șinele și locomotivele sunt roșiatice din cauza ruginii, nu a vopselei aplicate, iar leopardul ar putea dormi liniștit pe calea ferată, având în vedere viteza cu care se deplasează garniturile.
Singurele lucruri ce pot fi considerate “vopsite” pe căile ferate din România sunt vagoanele denumite “noi” de către conducerea CFR Călători.
De fapt, aceste vagoane au doar scaune și caroserii noi – și acestea la mâna a doua, de fapt – și trenuri de rulare vechi de peste șaptezeci de ani.
Trebuie remarcat însă efortul UE de a trece trenul care leagă Europa printr-o veritabilă călătorie în timp, în țara noastră, garnitura ajungând în vremurile de început ale transportului feroviar.
Este păcat însă că nu au fost expuși “dinozaurii” care rezistă de foarte mulți ani în companiile de stat care gestionează calea ferată din România.
Glasul roților de tren nu este auzit de șefii Transporturilor
În anul european al transportului feroviar, România celebrează prin deraieri de vagoane și cu mai mult timp petrecut de călători pe calea ferată, dar nu din plăcere, ci din cauza întârzierilor record ale garniturilor operatorului de stat.
De fapt, întârzierile trenurilor reprezintă singurul aspect cu care transportul din țara noastră poate impresiona.
CFR Călători își așteaptă într-adevăr clienții cu ușile deschise în anul european al căilor ferate.
Ușile sunt deschise însă în timpul mersului, pentru a compensa lipsa aerului condiționat.
Tot cu ocazia anului european al transportului feroviar, călătorii care aleg operatorul de stat au șansa ca pentru un bilet plătit la clasa întâi să experimenteze aglomerația de pe holurile vagoanelor de la clasa a doua, așa cum s-a întâmplat adesea cu trenurile ce au rulat către Mangalia, în această vară.
Calea ferată este uittă de ani buni de cei care au ocupat fotoliul de ministru al Transporturilor.
Este adevărat că trenul este cel mai sigur mijloc de transport, după avion, dar se pare că pe calea ferată nu se pot sifona la fel de mulți bani ca în cazul autostrăzilor pentru care se întocmesc studii pe zeci de milioane de euro.
România are noi și noi studii pentru autostrăzi “fantomă”, dar nu are niciun kilometru de cale ferată electrificată în ultimii mai bine de treizeci de ani.
Transportul feroviar este, în toate țările civilizate sau care măcar aspiră să fie civilizate, varianta economică și ecologică, dar, în România este ineficientă și toxică.
A plecat Cătălin Drulă, ministrul pentru care transportul feroviar nu a existat, și a venit interimarul Dan Vîlceanu, care prezintă basme.
“Cunosc situaţia căii ferate din România şi mă angajez să fac toate demersurile care ţin de mine pentru finanţarea şi dezvoltarea acesteia”, declara, la sfârșitul săptămânii trecute, Dan Vîlceanu, ministru interimar al Transporturilor, la o conferinţă de presă organizată cu ocazia sosirii în Gara de Nord a trenului Connecting Europe Express.
Optimism, pe o cale ferată care are prea multă răbdare cu românii
În “Moromeții”, Marin Preda descria vremurile prin sintagma “timpul avea multă răbdare cu oamenii”.
Și calea ferată din țara noastră, acum, în secolul XXI, are multă răbdare cu călătorii.
Cei care vin la Ministerul Transporturilor au extrem de multă răbdare cu investițiile în calea ferată.
Câtă răbdare mai pot avea însă călătorii care așteaptă și două ore în plus un tren întârziat care leagă vestul țării de Capitală?
Cu aceeași răbdare inexplicabilă, oficialii români responsabili de soarta Transporturilor ne livrează declarații optimiste.
„Ştiu situaţia căii ferate din România – cred că o cunoaştem cu toţii – şi cunoaştem subfinanţarea acestui sector vital pentru economia României. Tocmai de aceea, în calitate de ministru de Finanţe şi ministru interimar al Transporturilor, mă angajez să fac toate demersurile care ţin de mine pentru ca finanţarea de care are nevoie calea ferată şi dezvoltarea şi investiţiile de care are nevoie calea ferată să fie îndeplinite”, a spus Vîlceanu.
În timp ce acesta își asumă responsabilități și vorbește despre sume de bani pe care cei care lucrează în transportul feroviar nici nu își permit să le viseze, optimism ne este livrat și de comisarul european pe Transporturi cu care se mândrește țara noastră.
„Opinia mea personală legată de partea de transporturi din PNRR, pentru că pe aceasta o cunosc bine, este una foarte bună. Proiectele în momentul de faţă sunt foarte bune, sunt solid argumentate, sunt bine plănuite. Avem aşa-numitele puncte de reper în derularea lor pe care în momentul în care le atingem banii de la Comisia Europeană sunt livraţi. E adevărat, sunt multe puncte de reper, depinde de noi, de România, felul în care vom reuşi să ne ţinem de aceste proiecte. Ele, în momentul de faţă, sunt foarte bune, au un design foarte bun şi sunt solide. Eu aştept ca zilele acestea să avem şi confirmarea oficială a adoptării Planului României, astfel încât lucrurile să poată începe să se deruleze”, afirma Adina Vălean, tot la sfârșitul săptămânii precedente.
