Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) cere Primăriei municipiului București să revină asupra deciziei de a permite desfășurarea marșului LGBTIQ+ pe Calea Victoriei, în data de 14 august, și să se asigure că această manifestație va fi organizată strict în condițiile legii, fără a sfida societatea românească și valorile culturale și spirituale ale cetățenilor României.
Intimidată de atitudinea agresivă și provocatoare a unor asociații din sfera activismului deja politic al LGBT+, Primăria Capitalei a cedat prompt în fața tuturor pretențiilor acestor organizații cu privire la organizarea marșului Pride de anul acesta. Astfel, manifestația va avea loc sâmbătă, 14 august, pe Calea Victoriei, în condiții nelegale, sfidătoare și discriminatorii la adresa întregii societăți românești.
În primul rând, este discriminatoriu modul în care proiectul „Străzi deschise” a fost suspendat pentru ziua de 14 august pentru a face loc manifestației Pride. Aflat în desfășurare încă din 29 mai, proiectul „Străzi deschise” presupune transformarea centrului Bucureștiului în zonă pietonală, în weekenduri, precum și organizarea unor diverse activități în acest sens, pentru ca toți locuitorii, copii și adulți deopotrivă, să se poată bucura de orașul în care trăiesc.
În al doilea rând, sunt sfidătoare atât data și locul organizării manifestației, cât și afirmațiile din spațiul public ale activiștilor LGBT+. Calea Victoriei are o simbolistică aparte pentru istoria și cultura română, în urma câștigării independenței de stat. Pe aici a defilat Armata Română victorioasă, la întoarcerea din Războiul de Independență, în 1878.
Seara zilei de sâmbătă, 14 august, reprezintă un alt reper cardinal pentru societatea românească – începutul liturgic al praznicului Adormirii Maicii Domnului. Sfidarea evidentă a încărcăturii spirituale a acestui moment este continuată de activiștii LGBT+, care declară public: „Nu acceptăm ca marșul nostru să fie redus la proporțiile unui botez stradal”. Pe lângă asocierea ofensatoare de cuvinte, practic organizatorii manifestației nu acceptă legea. Se consideră, deci, mai presus de ea.
Aici intervine și al treilea aspect, al nelegalității. Prin Hotărârea nr. 50 din 26.07.2021, Comitetul Național pentru Situații de Urgență a stabilit că mitingurile și demonstrațiile pot avea maximum 500 de participanți, de la 1 august. În plus, masca de protecție, dezinfectarea și distanțarea socială sunt obligatorii. Activiștii LGBT+ anunță zeflemitor că vor să aibă 10.000 de participanți, altfel ar fi „absurd și inacceptabil”. Să înțelegem că legea se aplică selectiv?
Și nu este o încălcare singulară a legii. Știm ce va presupune manifestația de sâmbătă. Se va încadra la Art. 375 din Codul Penal, care pedepsește ultrajul contra bunelor moravuri, mai precis: fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 374, ori săvârşeşte acte de exhibiţionism sau alte acte sexuale explicite. Nu vom mai menționa și faptul că la marș vor participa, cel mai probabil, și adolescenți sau chiar copii, ceea ce contravine, de asemenea, legilor din România.
Într-o societate în care există un singur standard de respectare a legii, și nu un amalgam vâscos de standarde – în funcție de cine țipă mai tare sau de agende politice nedemocratice -, aprobarea unui astfel de eveniment trebuie să se stabilească în aceleași condiții aplicabile tuturor celorlalți cetățeni.
Convenția de la Viena din 1961 cu privire la relațiile diplomatice trebuie respectată. Astfel, conform art. 41, alin. (1) și (2) din Convenție, un ambasador are datoria de a nu se implica într-o decizie a autorităților din țara gazdă. Textul Convenției nu specifică nicăieri că ambasadorii Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord sunt scutiți de această datorie.