România Liberă: Domnule președinte, ce reacții au apărut în mediul public după eveniment?
Octavian Țîcu: Reacțiile sunt foarte bune. Desigur, întrebarea este de ce nu s-a mai făcut până acum așa ceva pentru că au trecut 30 de ani până acum, iar în Parlamentul Republicii Moldova nu s-a mai făcut o zi specială de consemnare a unirii Basarabiei cu România.
A fost, vă aduc aminte, în 27 martie 2018, la București, ceva similar atunci când Parlamentul României a reiterat faptul că își dorește și este pregătită să facă unirea cu Rep. Moldova, o propunere care a rămas fără replică din partea Chișinăului. Sigur, eu cred că a fost evenimentul central al anului de până acum pentru că am reușit să aducem laolaltă toate părțile care erau divizate, fragmentate până la acel moment. A fost un relativ consens al partidelor pro-europene și românești, iar evenimentul a captat atât mediul diplomatic, academic, primar, dincolo de parlament și a fost un moment solemn pentru noi toți, iar acest lucru poate fi reiterat la anul, într-o ședință festivă a parlamentului. Sperăm până atunci să avem și alt parlament.
Cum explicați atitudinea doamnei Zinaida Greceanîi de a consimți la această reuniune fără ezitare?
Să știți că lucrurile au evoluat și aici ar trebui să fim foarte atenți la lucrurile care se întâmplă în tabăra Partidului Socialiștilor. Spre exemplu, primarul ales al Chișinăului, Ivan Ceban, a recunoscut că municipiul Chișinău este al doilea cel mai mare oraș românesc, Eminescu este cel mai mare poet român, lucruri neobișnuite. Plus că dispune și de finanțări din România, mare parte Chișinăul se modernizează cu donațiile și proiectele realizate în parteneriat cu Primăria Bucureștiului, astfel încât solicitarea și acceptarea nu trebuie să fie o surpriză întrucât a fost semnată într-un timp record de 15 deputați. Aș fi putut cu ușurință să adun 30 deputați și pentru organizare, iar pentru speakerul parlamentului ar fi fost o mare problemă să tergiverseze. Acest consens pe care l-am avut în interiorul parlamentului, pe direcția de organizare, cred că a fost argumentul cel mai important ca doamna speaker să nu aibă nici o ezitare. Ea a ordonat secretariatului organizarea la nivel, cu pauzele de cafea, cu transmisiunile online, plus lucrul echipei de IT care a fost foarte bun.
De ce președintele Maia Sandu nu a avut nici un mesaj cu ocazia acestei zile? Se teme mereu să spună că Basarabia e România? Se ascunde cumva în spatele deciziei pe care spune că trebuie să o ia cetățenii Republicii Moldova prin referendum?
Maia Sandu nu este un politician unionist, chiar dacă are cetățenia română, dar asta nu este anormal. Important este că nu e antiromână, așa cum sunt foarte mulți politicieni, deputați și miniștri care au cetățenie română, dar sunt românofobi. Maia Sandu are un discurs integraționist prin care vrea să împace mai multă lume.
Desigur că este regretabil, și lucrul acesta l-am spus și deputaților, că a emis o felicitare cu ziua teatrului, cu ziua unei sărbători a românilor, dar nu a spus nimic de ziua de 27 martie ceea ce din partea președinției este impardonabil. În rest, politica în Republica Moldova este o chestiune de urmărire a câștigurilor electorale astfel încât ea a considerat că acest lucru nu este benefic și că o va încurca în această cale, pe care a ales-o, de a-i împăca pe toți.
Este o forțare a legii, contra situației reale, votarea de către Parlament a stării de urgență la propunerea guvernului Ciocoi?
Cu siguranță este ilegal și anticonstituțional pentru că art. 17 din legea privind starea de urgență spune că doar președintele și guvernul pot face aceste propuneri pe care parlamentul trebuie să le discute și apoi să le accepte. Este stipulat foarte clar că un guvern demisionar nu poate face o astfel de propunere, prin urmare s-a jucat la limita legalității și această decizie este pasibilă de a fi anulată. Evident, ea nu are decât foarte puțin în comun cu pandemia pentru că guvernul a venit fără nici un plan de acțiune, nu a arătat cum va acționa în aceste două luni pentru a îngrădi extinderea pandemiei și a face vaccinările. A venit chiar din senin pentru că, înainte cu o zi, a fost chiar ședința Consiliului de Securitate la care au fost prezenți toți actorii politici importanți și nu s-a vorbit nimic de starea de urgență. Prin urmare este clar că este o decizie politică pentru a amâna dizolvarea parlamentului și pentru a menține la putere această grupare criminală și oligarhică pe care o reprezintă Igor Dodon și Ilan Șor.
Ce șanse are președintele Maia Sandu la Curtea Constituțională pentru a întoarce această lege?
Părerea mea este că Maia Sandu așteaptă decizia Curții Constituționale cu privire la legalitatea dizolvării parlamentului, dacă sunt sau nu întrunite condițiile pentru dizolvarea parlamentului, după care va ataca la CCM această decizie a parlamentului. În caz că va avea o decizie favorabilă în privința dizolvării parlamentului va urma și această sesizare, dar să știți că această sesizare o poate face orice deputat și noi, PUN, luăm în calcul depunerea acestei sesizări privind anularea deciziei recente a parlamentului de instituire a stării de urgență.
Ați făcut parte din blocul ACUM, din care a făcut parte și PAS, partidul Maiei Sandu. Este un politician încăpățânat și individualist Maia Sandu?
În blocul ACUM au fost 3 elemente: PAS cu Maia Sandu, Platforma Demnitate și Adevăr cu Andrei Năstase și au fost elemente ale societății civile, ale mediului academic care nu au făcut parte din partide politice. Conlucrarea în bloc a fost una extrem de dificilă din cauza rivalităților dintre Maia Sandu și Andrei Năstase. Noi am fi putut obține mult mai multe dacă nu ar fi existat această rivalitate și dacă blocul și-ar fi menținut integritatea. Evident, Maia Sandu a vrut dintotdeauna, mai ales după alegeri(n.r. februarie 2019), ca fiecare din componentele blocului ACUM să meargă separat.
Încăpățânarea ei de a candida la alegerile din 2016 a fost un eșec pentru partida pro-europeană pentru că la acel moment nu a avut întrunite calitățile și condițiile pentru a-l învinge pe Igor Dodon, mai ales că era și Plahotniuc prezent. Acum lucrurile au stat altfel și desigur, în mare parte, a fost vorba și de meritul Maiei Sandu și al PAS, dar și de înclinația anti-Dodon care exista în societate, dar și de susținerea unioniștilor. Partidul Unității Naționale și eu personal am susținut plenar candidatura Maiei Sandu în turul doi, am făcut și campanie. Am făcut tot ce ne-a stat în putință pentru ca acest lucru să se întâmple.
Care este strategia PUN pentru unirea cu România? Este în creștere sau în scădere curentul unionist față de cel statalist, suveranist, moldovenist?
Să știți că unionismul este într-un trend de ascendență care nu se reflectă în vot, în alegeri pentru partidele unioniste. Lucrul este explicabil pentru că această idee a unionismului a fost compromisă din interior de doi lideri, Iurie Roșca cu PPCD, și de Mihai Ghimpu și de Dorin Chirtoacă de la Partidul Liberal. Astfel încât, după cum s-a putut vedea și în acest eveniment organizat la Parlament, unioniști sunt în toate partidele politice pro-europene, și la PAS, și la PPDA și la PDM. Diferența este că PUN are expres stipulat în programul partidului și în acțiunea lui politică ideea de reunire. Noi am schimbat totalmente imaginea unionismului. Vreau să vă spun că oferta cu care vine AUR, spre exemplu, la ora actuală, este total depășită și irelevantă pentru unionistul din Republica Moldova. Noi, PUN, am propus un unionism luminat, un unionism tuturor cetățenilor Republicii Moldova, nu doar românilor cum încearcă să pretindă alte curente sau alte partide sau alte mișcări unioniste. Noi propunem unirea tuturor, acțiunea noastră prezintă avantajele unirii în sens de beneficii, oportunități, în sensul justiției, avantajul prezenței într-un spațiu comunitar extins și multe alte chestiuni care, până la ora actuală, nu au fost luate în considerare. Am deplasat accentele de pe bătălia identitară, lingvistică, culturală, istorică care este în mare parte una dificilă și greu de înțeles pentru mulți cetățeni ai minorităților etnice, dar și pentru românii moldoveni vorbitori de limbă română. Acest lucru ne-a oferit și un avantaj la alegerile prezidențiale. În calitate de candidat al PUN am înregistrat cel mai mare scor al vreunui candidat unionist la alegerile prezidențiale și credem că suntem pregătiți pentru alegerile parlamentare anticipate. Noi am mers pe ideea unei platforme unioniste extinse. Noi am propus personalităților, oamenilor, intelectualilor să vină pe platforma noastră unionistă nu neapărat ca membru al PUN pentru că a fi unionist nu necesită neapărat calitatea de membru de partid. Alături de noi sunt domnul deputat Iurie Reniță, fost ambasador al Republicii Moldova în România, domnul Mihai Gribincea, un reputat diplomat și fost ambasador al Republicii Moldova în România, dar și la Bruxelles, la NATO, și în Benelux.
Mai avem pe domnii Anatol Vidrașcu, Virgiliu Mărgineanu și foarte mulți oameni dincolo de componența Partidului Unității Naționale, cum e doamna Ana Guțu și asta ne oferă posibilitatea, cred eu, în condițiile politice extrem de confuze să oferim o alternativă unionistă la toate partidele politice care există la ora actuală și pornind și de la premisa activităților pe care le-am desfășurat până acum. Noi, dincolo de activitatea febrilă parlamentară pe care o avem, avem campanii sociale, punem umărul pentru ajutorul oamenilor, avem Caravana Cărții de la începutul anului, eveniment care a ajuns în 48 de localități și am dus aproape 5000 de cărți. Am ajutat nevoiași, am dus ajutor material familiilor din stânga Nistrului. Situația economică și socială în Republica Moldova este foarte dificilă și noi încercăm să explicăm oamenilor că doar prin reunirea cu România ne putem salva, iar contrastul dintre evoluția Republicii Moldova și România este evident în favoarea României, e un lucru pe care foarte mulți oameni îl simt și-l înțeleg. Salariile și pensiile sunt de 3,4 sau chiar 5 ori mai mari, indemnizațiile pentru copii la fel, indicatorii micro și macro economici sunt mai mari. Oamenii compară deja și asta avantajează în mare parte curentul unionist și creșterea numărului de unioniști.
Un politican ca Maia Sandu, aproape deloc interesat de unire, este mai periculos ca Igor Dodon care este contra unirii?
Nici într-un caz. Maia Sandu este aliatul firesc al unioniștilor, ca și Partidul Acțiune și Solidaritate. Noi prin asta vrem să spunem clar că am ajutat-o pe Maia Sandu să câștige alegerile pentru raționamentul că este un politician pro-european convins și până la un anumit moment direcțiile noastre de acțiune vor fi comune. Noi, atât în perioada electorală, cât și post-electorală, vom merge pe ideea unui front comun pentru că, cel puțin pe moment, sunt cinci lucruri comune care ne leagă. Primul este înlăturarea regimului oligarhic Dodon-Plahotniuc-Șor, aflat la conducere, și în Parlament, al doilea este înlăturarea consecințelor economice și sociale ale pandemiei, al treilea este înfruntarea pandemiei în sine și vaccinarea, care sunt o provocare mare pentru societatea noastră, al patrulea este curățirea sistemului de justiție și al cincilea, evident, întărirea sistemului de securitate, de apărare și ordine legală pentru că aici avem mari probleme în raport cu felul cum la ora actuală evoluează lucrurile. Dupa asta, este evident că agenda noastră este mult diferită. Stataliștii pro-europeni vizează în general integrarea europeană a Republicii Moldova, în timp ce noi unioniștii vedem acest lucru realizat prin unirea cu România. Devine evident că Republica Moldova ca stat independent, în formatul actual, nu va reuși în timpul apropiat să ajungă în Uniunea Europeană, iar în NATO sunt șanse și mai puține. Prin urmare, unica portiță este reunirea cu România care, într-o perioadă și într-un răgaz scurt, poate aduce Republica Moldova în Uniunea Europeană și în NATO, cu beneficii pentru toți cetățenii săi.
Ce vă place cel mai mult la România și ce vă nemulțumește cel mai mult la țara noastră?
România e țara mea și nu văd nici o diferență între Chișinău, Ungheni, Timișoara, Sibiu, Constanța sau Oradea, este un tot întreg pentru mine. Îmi place în România faptul că există o claritate a aspectelor identitare pe care noi nu le avem la Chișinău. Nu-mi place în România, dar mai exact la clasa politică românească, lipsa de consens asupra dosarului Basarabiei. Eu numesc această chestiune Dosarul Basarabiei pentru că problema Basarabiei este o constantă în relațiile româno-ruse de la 1812 încoace și el, acest dosar, a avut mai multe forme de evoluție și exprimare. Mi-ar place ca în România să existe mai multe partide politice care să pună expres problema reunirii cu Republica Moldova în sens programatic și de acțiune politică. România ar trebui să devină o țară europeană ale cărei interese trebuie să fie susținute legitim de Uniunea Europeană și chestiunile pe care urmează să le facă UE în Republica Moldova să fie cele pe care România le urmărește și le are. România să fie acea putere, acea țară care decide asupra lucrurilor pe care UE trebuie să le facă în raport cu Republica Moldova pentru că s-a decis în Parlamentul European, în 2019, când s-a votat condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov, că România a pierdut Basarabia în urma acțiunii a două regimuri totalitare. România are de recuperat acest teritoriu care îi aparține de drept, istoric, civilizațional. Pentru România care deja a ieșit din comunism, s-a integrat în UE și în NATO urmează cel mai important pas pentru care generația noastră este pregătită, să realizeze unirea. Pentru asta este nevoie de un consens general al clasei politice românești asupra acestui deziderat pentru că asta va deveni o promisiune de țară. Prin reîntregirea Basarabiei cu România vom reuși, ca stat, ca putere regională să devenim vizibili și cu un cuvânt greu de spus în cadrul UE.
Ați fost boxer și ați reprezentat cel de-al doilea stat românesc, Republica Moldova, la Olimpiada de la Atlanta din 1996. Ce este mai greu: politica sau boxul?
Evident atunci îmi părea boxul mai complicat pentru că nu știam ce e politicul, iar acum mă ajută boxul să fac politică pentru că, dacă ai intrat în politică, la fel ca în ring, te aștepți să fii lovit. Ar trebui să existe un anumit fair-play, dar din păcate, în politică nu există.
În rest, cum ați remarcat sunt foarte multe asemănări. Cred eu că mă ajută mai mult acest amestec între box și istorie care îmi permite să fac față provocărilor în Parlament și în afara lui pentru că viața politică de la Chișinău este foarte complicată. Chiar dacă suntem un stat mic, o republică, interesele marilor puteri în așa fel s-au încrucișat aici încât fac extrem de complicate înțelegerea lucrurilor chiar și pentru românii care, de obicei, au trebuit să ne cunoască și să ne simtă. Este un cu totul alt ritm, o altă mentalitate care este greu de înțeles, dar am un apel către toți românii să încerce să înțeleagă lucrurile care se întâmplă la Chișinău într-un sens de unitate națională. O altă șansă nu există pentru noi, iar dacă România și UE vor pierde acest război în favoarea Rusiei și va ajunge influența rusă până la Prut, atunci România va fi următoarea țintă în acest război hibrid pe care Rusia îl poartă împotriva Occidentului. Acum cu eforturi comune putem readuce Republica Moldova într-un făgaș firesc de reunire cu România, ceea ce ar însemna integrarea europeană și euroatlantică.
