A obținut un rest de 73. Dar reușita nu este a lui. Ci a dnei Dăncilă, care a câștigat – după spargerea coaliției – prima bătălie cu Opoziția reunită. Victoria însă poate fi una à la Pirus, întrucât – alegerile apropiindu-se – Diaspora mai mult ca sigur că va fi ajutată să-și aducă aminte de scandalurile iscate de-a lungul timpului la urne, toate, și în 2014, și în 2019, petrecându-se tocmai sub mandatele de ministru de Externe ale proaspătului președinte al Senatului. Ca urmare, în străinătate, drept represalii, PSD va pierde – încă o dată – alegerile prezidențiale. Și-asta n-ar fi încă nimic. (Oricum, s-au înscris în registrele de vot doar câteva zeci de mii, dintre milioanele de potențiali votanți) . Devastatoare într-adevăr pentru candidatul PSD vor fi, din nou, zecile dacă nu sutele de mii de apeluri de răzbunare pe care diasporenii, ofensați de reapariția dlui Meleșcanu într-un post atât de important (după demiterea recentă de la MAE), le vor adresa aparținătorilor din țară, spre a le deturna iarăși votul (în pofida pensiilor mărite din buzunare), așa cum au făcut-o și la simulacrul de referendum de la 26 mai. Mai rămâne ca STS-ul să arbitreze situația. Nu se știe în favoarea cui.
Pe de altă parte, este evident că, alaltăieri, în Senat, pe lângă voturile „normal” venite din partea PSD, pentru fostul șef SIE, provenit cu arme și bagaje direct din ceaușismul timpuriu, au mai votat și alții, posibil de la ALDE (explicația fiind recompensele puterii), posibil de la PMP (explicația fiind Băsescu-Petrov-contrainformații militare). Mai pe românește – corb la corb nu-și scoate ochii, indiferent de taberele formal create după transformarea decembristă a Securității în democrație.
Una peste alta, la sfârșitul zilei, se poate spune că dna Dăncilă – sprijinită(?) de cineva plin de bărbăsie – a făcut un pas greșit vis-à-vis de alegerile prezidențiale cu ricoșeu din Diaspora, dar a repurtat un succes de moral pentru partid, la București, unde următoarele sesiuni de votare din Parlament – cea pentru restructurarea guvernului și cea pendinte de invizibila deocamdată moțiune de cenzură – se arată favorabile tot premierului, care nu dă semne că ar dori să clacheze, din contră.
Suspiciunea de supraviețuire a executivului este întărită și de tribulațiile Opoziției, care nu reușește să coaguleze (chiar dacă dna Gorghiu a fost destul de aproape de potou la Senat) un program care să depășească stadiul de lozinci și o echipă de guvernare coerentă. Mai rău, PNL și USR se cam bat cap în cap. Explicabil – din moment ce capii respectivi sunt și contracandidați la președinție, iar antemergătorii lor sunt și ei contracandidați la controlul teritorial al țării.
Înțeleseserăm – în cazul schimbării raportului de forțe din Parlament în favoarea Opoziției (așa-zis de dreapta, USR-PLUS fiind, în realitate, neomarxiști, adică de stânga) – că prim-ministrul va fi dat de PNL, probabil în persoana dlui Orban. Și totuși, progresiștii de Dâmbovița îl tot bagă în față ca viitor premier pe dl Cioloș. Astfel, pe toate corturile electorale care flutură-n deșert, pe o latură apare Maxicron, iar pe cealaltă – Minicron, prezentat ca premier. De asemenea, pe site-ul USR, suntem anunțați ritos: „Cu Dan Barna președinte, alianța USR-PLUS va avea toate șansele să formeze viitorul guvern, care va fi condus de Dacian Cioloș”. Păi, hotărâți-vă, tovarăși, or Orban, or Cioloș (alias prim-ministrul zero tăiat)?! Rezultă că Alianța 2020 îi cam joacă pe la spate pe domnii de la PNL. Să constituie oare această luare de poziție, cunoscută de altfel din vechime, noua onestitate pe care cele două formațiuni macroniste – îmbârligate, la rândul lor, la ordin – o proclamă cu atâta patos în viața politică?
Dacă ne uităm nu numai la cum arată, dar și la ce spune dna Cosette Chichirău (o progresistă înfocată în fustă scurtă, francofonă, descinsă din dulcele târg al Ieșilor) privitor la alegerile interne pentru funcția de președinte al partidului, înțelegem și mai multe despre Dan Barna. Este clar că formațiunea se pretinde doar pe hârtie „transparentă și nouă”, în realitate ce se petrece în interiorul ei este tot o vânătoare oarbă de putere, ca în orice partid. Ce-i deosebește poate de alte grupări este lipsa chiar totală de scrupule. Mimând omul nou, Barna folosește metode cât se poate de vechi. Se vorbește chiar de fraude și adrese de e-mail false. De fapt, despre ce fel de alegeri vorbim? Un partid de 16.000 de membri, dintre care au votat (electronic) 7.000, adică mai puțin de jumătate! Dintre aceștia, pentru Barna au votat circa 4.600, adică aproximativ 66 la sută, recte 29 la sută din totalul membrilor. Așadar, vax legitimitate la nivel de partid propriu. Dacă dl Barna nu poate să-și păcălească propriii membri de partid, cum va reuși să păcăleacă un electorat de milioane? Probabil că tocmai aici e șmecheria.
„Mi-aș dori ca primul meu act de președinte să fie dizolvarea Parlamentului”, ne anunță avocatul fară bară, cu o inocență vecină cu prostia. Ce perlă! Din nou o declarație aiurită, care denunță imaturitatea politică a pretendentului. Nu știi ce să mai crezi despre acest personaj care are în gesturi ceva de Pinocchio. Când se controlează, când scapă caii în bălării! Când îi joacă ochii-n cap, ca la un viezure neinstruit, când are o privire fixă de cobră cu grad mare de concentrare pe garnizoană! În ambele ipostaze, dl Barna calcă impetuos normele constituționale, anunțând, cu surle și trâmbițe, niște alegeri anticipate care nu vor avea loc niciodată. Pentru anticipate, știe toată lumea, este prevăzut în Constituție un mecanism, pe care însă Maxicron, mare tupeist, îl înlocuiește cu o utopie bună doar de adormit copiii: un așa-zis acord între forțele politice la care, în practică, evident, nu se poate ajunge niciodată. De fapt, USR și fantomaticul PLUS se feresc ca dracu’ de tămâie de a guverna. Ca urmare, inventează – timp de un an de zile, până la alegerile normale – o alegorie, un balet, un pas de deux, altfel se erodează mai abitir decât patinoarul Flamaropol, brăzdat de o gașcă zăpăugă de imberbi care se lovesc extaziați de mantinelă.
De altfel, campania electorală USR-PLUS este o dezinformare și o manipulare – explicită sau subliminală – continuă. De exemplu, în străinătate, dubletul macronist nu ezită să folosească numele instituțiilor de stat în scop electoral. În Italia, încă e vizibilă chemarea: ”Semnez pentru Dan Barna. Joi, 5 septembrie, între orele 9-12, Roma, viale Libano nr 40, Secția Consulară a Ambasadei României”. (Există captura de pe Facebook, inutil să se nege.) Se pune întrebarea: de când este permisă anexarea Ministerului de Externe – care credeam că are statut apolitic – pe post de inducere a credibilității și atractivității unui jucător din politica internă, în scopul de a răsuci și aresta mințile oamenilor mai puțin informați din străinătate? Ce părere au ministrul Ramona Mănescu, prim-ministrul Viorica Dăncilă, președintele Klaus Iohannis? Aceștia să fie faimoșii „diplomați de carieră” pe care ni i-a tot băgat pe gât așa-zisul domn Ciamba? Strângerea de semnături a avut loc în interiorul Secției consulare? Dacă da, atunci cineva de acolo ar trebui să zboare urgent. Dacă nu, dacă s-a petrecut în afara curții Consulatului, a dat ambasada o dezmințire publică prin care să se derobeze de orice legătură cu respectiva practică?
Poate sunt prea puține întrebări pentru un minister lăsat în derivă de actualul președinte al Senatului, specialist – se știe – doar în numere mari, și așezat, iată, și acum, într-o nouă poziție fecundă.
Restul de răspunsuri n-ar trebui să fie tăcere.
