Celebrul desenator francez de presă Georges Wolinski, una dintre cele 12 victime ale atacului comis miercuri contra săptămânalului satiric Charlie Hebdo, alături de trei confraţi – Charb, Cabu şi Tignous – era un iubitor al provocării, scrie postul Europe1 în pagina electronică. Cu un demers un pic ezitant, obraji scobiţi, purtând un sacou şi nişte pantaloni cam scurţi – care-i lasă la vedere şosetele, desenatorul de presă de la Charlie Hebdo, L’Huma sau JDD degaja o anumită eleganţă, scrie postul, republicând o întâlnire de anul trecut cu artistul.
Georges Wolinski s-a născut pe 28 iunie 1934 în Tunisia, dintr-un tată polonez şi o mamă italiană, naturalizaţi francezi prin căsătorie. Pe când avea doi ani, a fost marcat de prima dramă – povestea desenatorul pentru postul de radio. Tatăl său care a înfiinţat o "uzină de fier forjat", era asasinat de unul dintre muncitori, pe care tocmai-l concediase. "Mi-a marcat viaţa", mărturisea Wolinski. "Unchiul Victor" va deveni tatăul său "surogat".
Desenul, pe care-l practica de la vârsta de cinci ani, va acţiona ca "un refugiu", mărturisea artistul, iar bunicul său, un comerciant, îi furniza hârtia de desenat – "coli de împachetat prăjituri".
Sexul, femeia şi cuplul sunt subiectele predilecte ale lui Georges Wolinski. Cu toate acestea, desenul este mai întâi marginal. El va lucra, în tinereţe, în atelierul de galanterie al socrilor, la Fontenay-sous-bois, o activitate în care mărturisea că era "nul". Dar viaţa îl marchează din nou. Prima sa soţie moare într-un accident de maşină, lăsându-l singur cu două fiice.
Între timp face Războiul în Algeria şi trimite un desen la François Cavana. Acesta va fi publicat în primul număr al Hara Kiri, "stămoşul" Charlie Hebdo. Intră în echipa publicaţiei satirice în 1961.
Perioada de glorie a artistului este anul 1968. "Datorez mult lui mai '68", spunea Wolinski, dorindu-şi "să nu uităm această perioadă formidabilă". Este perioada în care se descoperă ca desenator politic, în care devine un "turbat" de stânga. De atunci a frecventat numai oameni de stânga – "oamenii de dreapta mă enervează", mărturisea el. Tot în această perioadă se angajează la JDD şi o cunoaşte pe a doua sa soţie, Maryse, jurnalistă la săptămânal.
"Desenul mi-a salvat viaţa, pentru că făceam ce-mi plăcea", declara Wolinski pentru Europe1 în urmă cu un an, adăugând că "ceea ce-mi plăcea a devenit o meserie, iar ăsta este un lucru preţios". Întrebat dacă se gândeşte la pensionare, artistul răspundea în stilul său provocator, cu o ultimă piruetă, "nu mă pot opri. Stilul de viaţă mă obligă să câştig mulţi bani".
