Atentatele din Franța din ianuarie 2015 au fost opera unor tineri născuți în Franța, de origine magrebină și africană și care s-au radicalizat sub influența unor predicatori islamiști. Această radicalizare pare a fi un scenariu comun. Dar ce este islamismul radical sau fundamentalist? De unde provine el?
Paradoxal, într-o măsură considerabilă, islamismul radical sau fundamentalist este un „altoi“ european pe „trunchiul“ Islamului tradițional. Iar acest „altoi“ european nu constă în altceva decât în diferite variante de fascism, inclusiv nazism. Seamănă destul de bine și cu falangismul spaniol și cu mișcarea legionară română. Europa a exportat în Orientul Mijlociu nu numai revoluție industrială, socialism de stat (precum în cazul mișcării Baas), revoluție, arme și, uneori, mai timid, drepturile omului, dar și o viziune radicală, antimodernă și antiliberală. Așa cum arată Paul Berman în Teroare și liberalism (Curtea Veche, 2005), Egiptul interbelic a fost creuzetul islamismului radical. „Frățiile musulmane“, înființate în 1928, erau pronaziste, iar membrii lor, reuniți în „falange“, se numeau „cămăși verzi“. Ca reacție la desființarea califatului de către Mustafa Kemal, zis Atatürk, ei își propuneau să reînvie califatul la gloria și virtuțile lui morale din secolul VII, tot așa cum naziștii voiau să restaureze virtuțile germanice și „ariene“ din vremea lui Tacit și supremația imperială a Reichului.