Numeroase motive ar fi trebuit să conducă până acum la demisia urgentă din fruntea Guvernului a lui Victor Ponta. Încă și mai numeroase sunt rațiunile pentru care Victor Ponta nu mai are ce căuta la conducerea unui nou Cabinet. Însă evidența nu a fost niciodată un amănunt de luat în calcul în sistemul de referință cu care PSD și liderul său s-au obișuit să opereze.
Guvernul României, așa cum arată el acum, nu mai poate și nu mai are dreptul să reprezinte România peste hotare, afacerile și interesele țării în afara granițelor fiind, astfel, mai mult ca oricând periclitate de lipsa profundă de autoritate și deficitul uriaș de legitimitate cu care întregul Executiv de la București s-a ales după cele două tururi ale prezidențialelor.
Guvernul României, așa cum și-l imaginează Famiglia Ponta-Sârbu-Ghiță după 19 decembrie, are zero temeiuri de a mai acționa în numele României.
Premierul Victor Ponta – pentru că astfel își imaginează Famiglia componența noului Guvern, cu Ponta premier – nu va avea un profil mult diferit de al recidivistului din dreptul comun, așa cum este el perceput de ochiul cetățeanului cinstit și de lentila Codului Penal. Or, e binecunoscut oricărei minți raționale că locul recidivistului zace oriunde altundeva, numai în etajele superioare ale societății nu.
Nu în ultimul rând, un nou Guvern al României cu Victor Ponta prim-ministru va juca rol de primă și imposibil de trecut barieră între românii de pretutindeni și țara lor de origine. Prin comparație, puncte de trecere a frontierei precum Nădlac sau Borș – cele de dinaintea aderării la Uniunea Europeană – erau parfum. Între ei – Reprezentantul și Cei ce trebuie reprezentați – totul s-a rupt iremediabil începând cu 2 noiembrie, după cum și între ei – Cel ce ar fi trebuit să slujească legea și Legea însăși – a încetat să mai existe o punte sigură încă din primele zile în care guvernarea a intrat pe mâinile îmbătrânite în rele ale PSD/USL și ale tânărului lor premier.
Un om foarte drag mie îmi spunea zilele astea că Victor Ponta ar fi, paradoxal, cel mai bun lucru care i s-ar fi putut întâmpla României din zilele noastre. Cu apucăturile-i limpezi ca apa de izvor, dar mai apropiate de patologic decât de orice altceva când vine vorba de a face politică, Ponta a reușit să trezească la realitate români care credeau de multă vreme că, de fapt, pericolul doarme, iară nu ei.
Cât de exact!
Câtă distanță se cască încă între asemenea considerații, de care e plin la firul ierbii, și atitudinea orbită de ochelarii de cal a premierului în exercițiu: de a construi un nou guvern în jurul său, de a tăia capete în partidul pe care îl conduce, în loc de a-și înainta demisia, de a poza în arhanghelul reformator, când tot ceea ce a făcut până acum l-a validat ca inamic al aerului respirabil!
Din toate punctele de vedere, tot ceea ce afirm mai sus devenise evident din prima clipă în care oamenii de bună credință s-au prins că Guvernul României obstrucționează dreptul fundamental al românilor din diaspora de a-și exercita liberi votul.
Ulterior acelei „revelații”, tot ceea ce a urmat poate fi redus la o dublă concluzie: Palatul Victoria și nucleul dur din Kiseleff și-au întețit eforturile de acest gen, dată fiind perspectiva turului II; respectiv, Palatul Victoria și PSD au intrat în logica de avarie a ștergerii, pe cât posibil, a urmelor care puteau conduce spre nivelurile superioare de decizie.
Problema lor, însă, este că acum a intrat pe fir și DNA.
Asta înseamnă, având în vedere activitatea acestui parchet, că se dorește în mod real elucidarea circumstanțelor care au condus la restrângerea dreptului de vot al diasporei și, implicit, tragerea la răspundere a vinovaților.
Prin urmare, e limpede nu doar că liderii PSD și responsabilii guvernamentali implicați în mascaradele din 2 și 16 noiembrie au toate motivele să intre în alertă, ci și că la nivelul unor instituții-cheie din statul român a devenit clar ca lumina zilei faptul că țării i-a fost creat un prejudiciu colosal de imagine.
Și că handicapul nu poate fi recuperat altfel decât prin reabilitarea ideii de aplicare a legii, iar interesele legitime ale Bucureștiului în afacerile internaționale nu vor putea fi urmărite de aici încolo fără a-i expulza pe trădătorii interesului național acolo unde le este locul – în galaxia Codului Penal.
Or, în condițiile în care DNA a anunțat deschiderea unei anchete – alta decât cea demarată (oricum tardiv) de către cimitirul de elefanți numit Parchetul General – e și mai clar că un nou guvern cu Victor Ponta premier va fi la fel de nimerit ca folosirea pucului într-o partidă de oină.
Pe de o parte, avem un DNA care s-a bucurat în ultimii ani de aprecierile la scenă deschisă ale unui segment larg de lideri străini și instituții de peste hotare, dintre cele însărcinate cu monitorizarea progreselor justiției din România.
Pe de alta, avem un Guvern și un premier care, pe plan extern, s-au discreditat în numeroase rânduri din 2012 încoace și pentru care organizarea alegerilor prezidențiale a echivalat cu dezastrul suprem.
Primul, deci DNA, anchetează acum isprăvile celui de-al doilea, deci pe ale Guvernului Ponta.
În condițiile astea, când percepțiile asupra celor două entități sunt atât de diferite, diametral opuse chiar, cum am mai putea crede balivernele spălăcite conform cărora Guvernul de la București, cu Victor Ponta premier în exercițiu, sau Guvernul de la București, cu Victor Ponta din nou premier, mai pot fi considerate interlocutori reprezentativi, legitimi și viabili pentru partenerii externi ai României sau pentru diaspora românească?
E pur și simplu un exercițiu de logică.
