În urmă cu un an, în piaţa Maidan a luat naştere o nouă Ucraină. Iar astăzi, spiritul care a inspirat milioane de ucraineni să se adune pe Maidan este mai puternic decât oricând. Noua Ucraină încearcă să devină exact opusul vechii Ucraine, care era demoralizată şi marcată de corupţie.
Transformarea a fost un experiment rar de democraţie participativă; o admirabilă şi nobilă aventură a unui popor care şi-a unit forţele pentru a întâmpina cu braţele deschise modernitatea, democraţia şi Europa – şi acesta este doar începutul.
Ceea ce face din acest experiment unul unic este că faptul că se manifestă nu doar prin luptă, ci şi prin acţiunile constructive, nu numai prin opoziţie, ci şi prin consolidarea unei naţiuni.
Mulţi dintre membrii guvernului şi parlamentului sunt voluntari care au renunţat la slujbele lor bine plătite pentru a-şi servi ţara. Natalie Jaresko, noul ministru de finanţe şi fostă angajată a unei bănci de investiţii, munceşte în prezent pentru câteva sute de dolari pe lună. Voluntarii îi ajută în prezent pe cei un milion de oameni strămutaţi în interiorul ţării şi muncesc în calitate de consilieri ai miniştrilor şi ai guvernelor locale.
Dar noua Ucraină se confruntă cu o provocare puternică reprezentată de vechea Ucraină. Vechea Ucraină este adânc înrădăcinată în birocraţia de stat şi în oligarhia economică, acestea mergând mână în mână. Şi, bineînţeles, se confruntă cu ostilitatea permanentă a preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, care doreşte destabilizarea Ucrainei, indiferent de consecinţe.
Unul dintre inconveniente este că noua Ucraină reprezintă un secret bine păstrat, nu numai de restul lumii, ci şi de populaţia ucraineană. În prezent, reformele radicale sunt elaborate, dar nu au fost implementate încă.
Poate fi util să comparăm Ucraina de astăzi cu Georgia din anul 2004. Când a venit la putere, Miheil Saakaşvili a înlocuit imediat detestata poliţie rutieră şi a eliminat panourile de blocare a drumurilor, care erau utilizate pentru a obţine mită de la şoferi. Populaţia şi-a dat seama imediat că lucrurile s-au schimbat în bine. Din păcate, Ucraina nu a găsit încă un proiect demonstrativ similar. Forţele de poliţie din Kiev sunt pe cale să fie restructurate, dar dacă ai nevoie de un permis de conducere, trebuie să plăteşti aceeaşi mită ca în trecut.
Saakaşvili a fost un lider revoluţionar care a eliminat corupţia, dar a sfârşit prin a o transforma într-un monopol de stat. În schimb, în Ucraina există o democraţie participativă care nu se bazează pe un lider unic, ci pe un sistem al separării puterilor în stat. Democraţiile se mişcă lent, dar este posibil ca acest lucru să devină un avantaj pe termen lung.
Cea mai importantă întrebare este: va exista un „termen lung”? În acest moment, Ucraina se află sub un atac militar şi financiar direct al Rusiei conduse de Putin. Rusia se află într-o criză financiară, dar se pare că Putin a hotărât că poate să distrugă noua Ucraină înainte chiar ca aceasta să se constituie pe deplin şi înainte ca popularitatea de care el se bucură să fie distrusă de criza financiară. În prezent, Putin intensifică presiunea militară şi financiară asupra Ucrainei. În weekend, a fost atacat oraşul Mariupol, ceea ce înlătură pretextul că separatiştii ar acţiona pe cont propriu.
Ucraina se va apăra din punct de vedere militar, dar are nevoie de ajutor financiar de urgenţă. Necesarul imediat se ridică la 15 miliarde USD. Dar pentru a asigura supravieţuirea Ucrainei şi pentru a încuraja investiţiile private, puterile occidentale trebuie să se angajeze din punct de vedere politic pentru a pune la dispoziţie sume suplimentare în funcţie de amploarea atacului Rusiei şi de succesul reformelor adoptate în Ucraina.
Promotorii reformei înşişi doresc să răspundă în mod direct de cheltuielile efective, pentru a se evita pierderile de bani care erau una dintre trăsăturile caracteristice vechii Ucraine. Ei adoptă acum acte normative ample, dar doresc, de asemenea, ca FMI să continue să deţină controlul.
Din păcate, democraţiile se mişcă lent, iar o uniune de state democratice, precum Uniunea Europeană, este chiar şi mai lentă. Putin exploatează acest lucru.
Multe depind de evenimentele care vor avea loc în zilele următoare. În joc nu este doar viitorul Ucrainei, ci şi al întregii Uniuni Europene. Pierderea Ucrainei ar însemna o pierdere enormă pentru Europa; aceasta ar permite Rusiei să dividă şi să domine Uniunea Europeană.
În schimb, dacă Europa se revoltă împotriva acestei împrejurări critice şi acordă ajutorul financiar de care Ucraina are nevoie, Putin va fi nevoit să renunţe în cele din urmă la atac.
În acest moment, Putin poate susţine că toate problemele cu care se confruntă economia Rusiei sunt cauzate de ostilitatea Occidentului, iar populaţia rusă consideră argumentul său convingător. În schimb, dacă Ucraina primeşte ajutorul financiar suficient, responsabilitatea pentru problemele financiare ale Rusiei i-ar fi imputabile clar lui Putin.
Este posibil ca atunci, populaţia rusă să îl oblige să urmeze exemplul dat de noua Ucraină – şi Europa va trebui să facă faţă unei Rusii noi, transformate dintr-o puternică ameninţare strategică într-un posibil partener strategic. Acestea sunt mizele.
