Punțile termice sunt o sursă de pierdere de energie. Pentru a preveni apariția lor, mai multe sisteme de izolare vă stau la dispoziție. De la susbsol la acoperiș, toată casa trebuie tratată.
Punțile termice se definesc ca zone care permit un schimb de căldură între interiorul și exteriorul unei clădiri. Pentru eliminarea lor, casa trebuie bine izolată. Un material izolant este caracterizat de putere termică pe care o lasă să treacă între cele două medii (coeficientul de transfer termic).
Localizarea punților termice
Punțile termice apar, în principal, pe suprafețele pereților exteriori și a îmbinărilor acestora. Balcoanele închise sunt, de asemenea, o sursă de formare a punților termice. Acestea apar însă și la îmbinarea podelei cu pereții exteriori, dacă o izolație periferică nu a fost prevăzută (în cazul izolării interioare) sau dacă izolația exterioară nu a fost realizată până la fundație. În cazul izolării interioare, pungile de aer rămase între stratul izolant și pereți, găurile date pentru fixarea sistemului izolant, proasta îmbinare între panourile izolante sunt toate surse pentru apariția punților termice. În fine, acestea pot apărea și la tocurile și marginea ferestrelor.
Izolarea planșeului și a acoperișului
Izolarea planșeului poate fi realizată pe interior sau/și la mijloc. În primul caz, un strat continuu de izolație este așezat pe structura portantă a planșeului, după care este acoperit cu un strat subțire de beton (șapă). În al doilea caz, se va folosi o tehnică de aplicare a unor panouri prefabricate pe structura portantă asigurată de grinzi, pe care se vor așeza plăci de polistiren extrudat.
Izolarea acoperișului se realizează în principal cu vată minerală, cu o grosime de până la 20 cm, în straturi încrucișate. Pentru podurile nelocuite este recomandat ca pe planșeu să fie montate straturi din materioale termoizolante (vată minerală sau bazaltică, polostiren etc.)
Izolație interioară sau exterioară?
Cea mai bună soluție pentru a evita punțile termice este izolația exterioară sau cel puțin alegerea unor pereți care conțin elemente izolante. Izolarea exterioară trebuie realizată până la fundația casei. Marele său avantaj este că plasează pereții portanți la interior. Inerția termică a construcției este astfel întărită. Însă izolația interioară este de departe cea mai frecvent întâlnită, cel puțin în cazul blocurilor de locuințe. Această izolație, chiar performantă fiind, prezintă o slabă inerție termică. Materialele folosite în acest caz sunt gips-cartonul, vata minerală și polistirenul expandat. Pentru a limita stratul izolant la interior, beneficiind de aceleași performanțe, se poate folosi polistiren extrudat sau poliuretan.
Izolarea ferestrelor și a ușilor exterioare
O fereastră și o ușă cu bune performanțe termice reduc în mod considerabil pierderile de energie. Cele mai bune rezultate se obțin cu o fereastră cu dublu sau triplu vitraj, la care geamul exterior este separat de cel interior cu o baghetă-distanțier iar între foile de sticlă este introdus un gaz greu. Acestea pot fi îmbunătățite alegând un geam cu depunere LOW-E (low emissivity), care are proprietatea de a reflecta căldura în interior.
