Cine a câștigat prima dezbatere? Răspunsul depinde de stabilirea scopurilor rațional determinate ale celor doi candidați. Nu am de unde să le știu, dar în actualul peisaj electoral sunt limpezi câteva lucruri:
Pentru Victor Ponta:
– tot ce putea să ia de la partidul său a luat deja în primul tur (a fost peste scorul partidului cu 2,5%)
– tot ce putea să adune prin alianțe a adunat (Tăriceanu, Vadim, Meleșcanu)
– nu există nicio categorie semnificativă de electorat indecis din care mesajul PSD să extragă voturi
Pentru Klaus Iohannis
– a luat cel mult scorul însumat al partidelor care îl susțin (dacă adunăm și FC)
– va fi votat, aproape indiferent de prestația sa, de electoratul anti-PSD, implicit anti-Ponta
– dacă numărul de votanți rămâne la fel ca în primul tur, reorientarea voturilor celor ieșiți din cursă îi este dezavantajoasă (chiar și cu un vot mai masiv în diaspora)
Așa că pentru:
V. Ponta – cea mai bună direcție de atac este o parte a electoratului PNL, nostalgicii super-majorității câștigate de USL; orice vot luat de la Iohannis mărește ecartul la două voturi;
K. Iohannis – singura strategie cu șanse este atragerea la vot a unor nehotărâți relativ interesați de politică, dar nemulțumiți de actuala clasă politică (#toatepartideleaceeasimizerie) sau plasați ideologic mult la stânga.
Să vedem acum ce le-a ieșit:
V. Ponta – A vorbit, de mai multe ori, pentru publicul-țintă – electoratul PNL. Inclusiv pomenirea liberalilor cu probleme penale avea scopul ăsta – premierul nu e atât de naiv încât să creadă că cineva crede că PNL e mai corupt decât PSD-ul baronilor, socrilor și combinatorilor cu probleme silvice sau informatice. Doar că sperietoarea DNA&ANI și zăhărelul anihilării acestora (vezi protocolul cu ONG-ul lui Dogaru) merge la racolat parlamentari și aleși locali, greu de crezut că merge și la electorii simpli, mai ales când sunt fluturate de autorul apoftegmei „scapă cine poate”. În plus, cred că în PNL s-au cam limpezit apele după primul tur. Dar, cel puțin ca proiectare, dacă nu și ca execuție, planul a fost bun.
Iohannis pare că a înțeles atacul, a parat prin combinația de susținere a justiției (DNA) cu modificare a legislației (ANI), dar are dezavantajul celui ce e de prea puțină vreme într-un partid. Nu-și cunoaște PNL-ul.
K. Iohannis – Chiar dacă ultrașii pro-Klaus sau anti-Ponta se vor fi supărat că n-a șters pe jos cu premierul, deși orice om care citește știrile putea s-o facă ușor (declanșatoarele de hiperhidroză „plagiat”, „ofițer acoperit”, „Duicu”, „Panait”, „retrocedări” etc. nu au fost pomenite), Iohannis a mizat pe o prezență și un discurs rezervate, civilizate, sobre. Dacă e să vorbim de „domni”, de „liberali cu papion”, Klaus Iohannis a fost de o mie de ori mai „domn” decât manechinul agramat ce încearcă să-i fure partidul. De provincie, poate, prăfuit, dar domn. Rara avis în mahalaua noastră „capitalistă”.
A prezentat niște scuze generice, lăsându-l în offside pe Victor Ponta – deși aici trebuie să fac o concesie „ultrașilor”: Iohannis trebuia să puncteze că averea (ne)declarată a unui parlamentar român sau european e o problemă de interes public, nu vreun atac la familie în genul mizeriilor performate de Gabriela Vrânceanu Firea.
Dacă dintre eco-protestatari a reușit să-și anexeze destui (aceștia erau, oricum, supărați pe Ponta „pentru că Roșia Montană” și „pentru că gaze de șist”), nu e limpede care au fost ofertele pentru alte tipuri de nehotărâți. Scandalul votului din diaspora a fost bine exploatat, dar pentru asta Klaus Iohannis nu are niciun merit. Promisiuni că economia va merge bine când vom avea guvern PNL sunt prea îndepărtate. În schimb modestia de primar, lipsa aerelor de atoateștiutor în orice domeniu, și mai ales în economie, în contrast absolut cu contracandidatul său, s-ar putea să „dea bine” exact la acei oameni care-și știu și fac foarte bine meseria, care duc țara înainte și care sunt scârbiți de politicieni.
Dincolo de toate, Iohannis a fost foarte ne-pregătit. Nu că nu s-a pregătit el însuși, ci că are o echipă foarte slabă. Dacă e adevărat că e consiliat de cele două specialiste în contorsionism ideologic despre care se vorbește (Gorghiu&Săftoiu), prezidențiabilul ar trebui să renunțe urgent la echipa sa și să iasă pe stradă, să vorbească cu oamenii și să-i asculte.
Greu de spus, deocamdată, cine și-a jucat mai bine atuurile. Au fost discursuri paralele. Pe Victor Ponta îl ajunge din urmă, ca pe groparul lui Coșbuc, secretul votului de care și-a bătut joc când ne-a spus că a votat cu Rațiu și Constantinescu – nu poți „răsplăti” un vot ce rămâne secret, deci votanții liberali nu au ce spera. Pe Iohannis îl bântuie calitatea – asumată sau acceptată – de „tovarăș de drum” al PSD. În rest, a existat o asimetrie de expunere media, Ponta e toată ziua la televizor ca premier (A. Năstase a avut infinit mai mult bun-simț demisionând în campanie), iar liberalul s-a folosit bine de oportunitatea de a se uita în ochii publicului și a demonta minciuna trimisă prin poștă despre tăierea pensiilor.
Fără încă – cel puțin – o repriză e mai degrabă un 0-0.
PS – Reacțiile stângii (caviar/boeme/universitare/progresiste) par încurajatoare pentru Iohannis. Dacă va câștiga, modelul de vorbăreț bășcălios reprezentat de Iliescu, Băsescu, Năstase, Antonescu și Ponta va fi fost înfrânt de buna-cuviință. Dar pentru asta e nevoie ca Iohannis să ducă dialogul în zona unei dezbateri de substanță, pe probleme ce țin de competențele prezidențiale, în următoarele întâlniri.
