Dan Turturică: Cum apreciați evoluția parteneriatului strategic dintre România și SUA, în special de la momentul extinderii sale pe plan politic și economic, din toamna lui 2011?
Dean Thompson: Este un parteneriat extrem de robust şi pozitiv pentru ambele ţări. Aşa cum ştiţi, el există de mulţi ani şi multă vreme componenta de bază a fost cea de securitate, militară. Facem multe lucruri extraordinare în acest domeniu, iar România este un aliat loial de multă vreme. Aveţi dreptate, am extins parteneriatul pe alte planuri în care încercăm să dezvoltăm relaţiile economice în sectoare specifice. De exemplu, vedem mult potenţial în sectorul energetic, aşadar vrem să încercăm să avem un rol pozitiv în acest domeniu. În prezent sunt foarte optimist, entuziast cu privire la direcţia în care se îndreaptă parteneriatul nostru.
Care sunt punctele tari şi punctele slabe ale parteneriatului?
D.T.: Nu aş spune că există puncte slabe. Nu există îndoială că istoria relaţiilor în domeniul militar, al securităţii, al aplicării legii reprezintă punctul forte. Am făcut atât de multe lucruri împreună timp de foarte mulţi ani. Forţele noastre armate colaborează extrem de bine, la fel ca şi instituţiile de aplicare a legii. Aceasta este o componentă foarte interesantă a parteneriatului. Pe toţi ne interesează, cred, aşa cum a declarat în discursul de învestitură preşedintele Iohannis şi a subliniat recent domnul prim-ministru Ponta, și ne-am dori ca relaţia economică şi comercială să se dezvolte şi mai mult. Credem că economia românească are un potenţial mare de dezvoltare în următorii ani, vedem multe oportunităţi de investiţii pentru români şi de schimburi comerciale cu SUA. Aşa cum ştiţi, SUA fac eforturi intense în Europa în vederea adoptării Acordului de Liber Schimb SUA-UE. Contăm pe sprijinul României în promovarea acestui proiect care va aduce beneficii atât pentru economiile SUA şi UE, cât şi pentru economia fiecărei ţări europene.
De ce rămâne sectorul economic „veriga slabă” în relaţiile SUA-România?
D.T.: Repet, eu aş spune că lucrurile merg bine în acest domeniu. Există companii americane în România, sunt foarte active, avem o Cameră de Comerţ foarte puternică în România. Conform Camerei de Comerţ Americane, companiile membre asigură circa 200.000 de locuri de muncă. Doar companiile americane asigură, probabil, în jur de 100.000 de locuri de muncă în România. Aşadar, există un fundament extraordinar pe care să construim. Care este una dintre provocări? Distanţa, SUA şi România nu sunt ţări vecine.
Acest lucru nu vă împiedică să aveţi o relaţie economică mult mai solidă cu Polonia, care nu vă este nici ea ţară vecină.
D.T.: Absolut. Spuneam însă doar că şi factorii fizici influenţează situaţia. În acelaşi timp, în prezent România face mari eforturi să-şi îmbunătăţească mediul de afaceri, să îl facă mai atractiv. Am vrea să continuăm să colaborăm în această privinţă. Odată ce România va face acest lucru, cred că vom vedea şi mai mult interes din partea investitorilor. România prezintă mult potenţial, în special în domeniul IT, şi recent am urat bun venit câtorva companii americane. Există potenţial şi în domeniul producţiei, în sectorul agricol şi de prelucrare, precum şi în sectorul energetic.
Sunt acţiunile autorităţilor suficient de previzibile?
D.T.: Se fac eforturi în această direcţie şi cred că este nevoie să se continue aceste eforturi. A fost unul dintre lucrurile pe care le-am subliniat în discuţiile cu toţi factorii: ce caută companiile americane atunci când merg în orice ţară, fie în România, în Polonia, în Germania sau oriunde altundeva. Vor transparenţă, previzibilitate şi stabilitate. Vor să ştie cum se stabilesc regulile, dacă nivelul de taxare din prezent va rămâne acelaşi peste un an sau doi. Vor să ştie dacă regulile aplicabile atunci când îşi elaborează planul de afaceri vor rămâne aceleaşi mai târziu. În cazul în care lucrurile se vor schimba, vor fi consultate, vor avea şansa să-şi ajusteze activitatea, să înţeleagă de ce se schimbă şi cum? Am încurajat România să realizeze mai multe evaluări ale impactului unor posibile schimbări de legislaţie, să se gândească dinainte care vor fi efectele.
Cât de bine funcționează acest proces de consultare cu companiile înainte de a fi operate modificări de reglementare?
D.T.: Cred că se lucrează intens la acest aspect. În primul rând, aş menţiona că nu e vorba doar de consultare cu companii americane. Toate companiile trebuie să fie implicate. Camera de Comerţ Americană a fost un actor important în aceste eforturi, la fel ca şi Coaliţia pentru Dezvoltarea României, un grup în care AmCham este foarte activă. Trebuie să spun că am fost foarte impresionaţi că reprezentanţii autorităţilor se întâlnesc cu ei constant, le iau în considerare sugestiile. Sper că vor continua să dezvolte această relaţie şi vor extinde chiar numărul persoanelor implicate. Companiile trimit semnale prin măsurile pe care le iau, însă este foarte important să poată explica direct decidenţilor politici şi părţilor implicate de ce iau acele măsuri.
Credeţi că ar trebui să se facă mai multe eforturi în această privinţă?
D.T.: Absolut. Şi în SUA încercăm să găsim modalităţi noi, mai bune, de consultare cu companiile. Aşadar, aş încuraja România să continue aceste eforturi. Atunci când prim-ministrul a fost la Washington anul trecut şi din nou recent, s-a întâlnit cu secretarul american al comerţului şi au discutat despre elaborarea de către România a unui Plan de acţiune pentru bună guvernare şi sporirea transparenţei. În cadrul acestuia, o direcţie importantă a fost căutarea de modalităţi de a angaja mai mult mediul de afaceri şi de a obţine sugestiile reprezentanţilor acestuia. De acest lucru se ocupă reprezentanţii instituţiilor din România. Ei fac acest lucru, îi contactează pe reprezentanţii mediului de afaceri, organizează întâlniri. Noi încercăm să susţinem aceste eforturi cu idei, însă iniţiativa aparţine autorităţilor române.
Recent, ministrul Finanţelor, domnul Vâlcov, a spus că singurul obstacol care împiedică România să aibă o creştere economică comparabilă cu cea a Chinei îl reprezintă FMI-ul. Care este reacţia companiilor americane la posibilitatea ca România să nu încheie un nou acord cu FMI?
D.T.: Sincer, nu am discutat cu reprezentanţii companiilor americane despre acordul cu FMI, însă încurajăm România să continue dialogul şi discuţia cu toţi factorii: FMI, Banca Mondială. Au mare experienţă şi pot avea contribuţii importante în discuţie. Formatul, tipul de relaţie care va exista în viitor, acestea sunt chestiuni pe care România trebuie să le decidă împreună cu ei. Noi credem că este important ca dialogul să continue.
V-a surprins anunţul Chevron de renunţare la explorarea resurselor de gaze de șist în România?
D.T.: Ştiam că desfăşoară activităţi de explorare şi nu ştiam exact ce resurse vor fi descoperite. Dacă urmăriţi deciziile luate de Chevron, la nivel central, în ultimele luni, veţi vedea că au luat o hotărâre mai amplă, care vizează întreaga regiune. Va trebui să discutaţi cu ei despre motivele care au determinat hotărârea. Eu nu vorbesc în numele Chevron. Ce încercăm noi să le reamintim oamenilor constant este: companiile iau hotărâri în funcţie de factori de afaceri. E posibil ca abordarea de afaceri a Chevron sau a unei mari companii, în general, să difere de a altora. Din nou, vă rog să-i contactaţi pentru a afla detalii despre motive, însă cred că este important ca România să continue dialogul cu companiile. De exemplu în ce priveşte sectorul energetic, ştiu că reprezentanţii companiilor vor să ştie cum va arăta cadrul de reglementare, care este situaţia lucrărilor de infrastructură. România are un potenţial extraordinar în acest domeniu şi vrem să continuăm să căutăm modalităţi să construim pe acest fundament.
Ştiaţi că iau în calcul deschiderea unui proces împotriva statului român?
D.T.: Chevron? Vă rog să contactaţi Chevron pentru detalii. Intrebarea priveşte deciziile interne ale companiei.
Luați în considerare și posibilitatea ca decizia Chevron de a se retrage nu doar din România, ci, aşa cum aţi menţionat, din întreaga regiune să fie legată de interesele energetice ale Rusiei în această regiune?
D.T.: Nu. Repet, nu vorbesc despre situaţia Chevron, vorbesc despre deciziile companiilor americane în întreaga regiune. Nu există îndoială: companiile analizează factorii de risc şi toate aceste întrebări. Pentru ele cea mai importantă este situaţia din ţara în care merg, de aceea este important ca autorităţile să colaboreze îndeaproape cu companiile, să asigure cel mai bun cadru legislativ, dar și cel mai bun mediu de afaceri posibil.
Atât secretarul de stat Kerry, cât şi adjunctul Victoria Nuland au atras în mod repetat atenţia asupra impactului pe care corupţia îl are asupra capacității unei ţări de a-şi asigura securitatea, de a-și păstra independenţa. Cum priviți evoluția României de când au fost făcute acele declaraţii şi până în prezent?
D.T.: Cred că România face progrese, este un domeniu în care colaborăm strâns. Cred că România este norocoasă, are mulţi parteneri în aceste eforturi: colaborează cu UE, cu noi. Am menţionat colaborarea dintre instituţiile de aplicare a legii, care nu are un impact direct asupra corupţiei din România, pentru că interesele noastre privesc cazuri de infracţionalitate transfrontalieră. Cu toate acestea, colaborarea, pregătirea oferită reprezentanţilor instituţiilor de aplicare a legii, procurori şi alţii, cred că dezvoltă capacitatea de luptă anticorupţie a ţării. Cred că unul dintre cele mai importante lucruri a fost recunoaşterea crescândă de către toţi actorii implicaţi a independenţei entităţilor judiciare din România, a faptului că fiecare dintre instituţiile statului de drept, instanţele, poliţia, procurorii, are un rol unic şi trebuie să li se permită să-şi facă datoria fără imixtiuni din exterior.
După ani de zile în care presa şi societatea civilă au avertizat în mod repetat că justiţia nu este eficientă în cazuri de înaltă corupţie, că „peştii cei mari” sunt imuni, că politica şi afacerile sunt contaminate de ilegalități, în ultima perioadă au apărut voci care acuză un exces de justiţie. Este adevărat că majoritatea acestor voci aparțin sau vorbesc în numele celor puşi sub acuzare. Cu toate acestea, ecoul lor în societate nu poate fi ignorat. Împărtășiți temerea față de un posibil exces de zel al DNA și al altor instituții care contribuie la lupta anticorupție?
D.T.: Nu. Din nou, cred că cel mai important lucru pe care eu pot să îl comentez este importanţa protejării independenţei instituţiilor şi a capacităţii lor de a ancheta cazuri. Acuzaţiile trebuie anchetate şi analizate în mod profesionist. Aş menţiona că ceea ce vedeţi este o reflectare a seriozităţii sporite cu care întregul stat român, toate părţile implicate au spus: ne angajăm să luptăm împotriva corupţiei, să consolidăm statul de drept, aşa că trebuie să facem progrese. Cred că ceea ce se întâmplă este doar o recunoaştere a faptului că România a întețit ritmul.
Aşadar, este mai degrabă un semn pozitiv?
D.T.: Repet, chestiunea trebuie să fie neutră, scopul trebuie să fie înfăptuirea justiţiei pentru a face dreptate.
Politicieni extrem de cunoscuţi, precum doamna Elena Udrea, un fost ministru şi candidat la preşedinţie, declară că dosarele lor sunt motivate politic sau instrumentate părtinitor, pe criterii politice. Sunteţi îngrijorat de aceste acuzaţii?
D.T.: Nu voi comenta anumite acuzaţii sau cazuri, nu este rolul meu. Repet, din punctul meu de vedere, ele doar subliniază importanţa asigurării independenţei tuturor instituţiilor judiciare, a anchetatorilor, a judecătorilor, a tuturor celor care aplică legea, a neutralității lor față de orice influențe din exterior.
În numeroase rânduri, Statele Unite au lăudat activitatea DNA și a SRI. Laura Codruța Kövesi a primit din partea dumneavoastră și o distincție extrem de importantă – Women of Courage. Acuzațiile politicienilor de care aminteam mai devreme, care se declară nemulțumiți inclusiv de colaborarea strânsă dintre DNA și SRI, v-au făcut să vă reevaluați aprecierile pentru cele două instituții? Dar pentru cei ce le conduc?
D.T.: Nu, deloc. Directorul FBI a vizitat recent România şi a avut o întâlnire excelentă cu omologii săi, inclusiv cu SRI. Am cooperat mult cu procurorii români în cazuri transfrontaliere şi cazuri cu legătură cu SUA. Am avut o colaborare excelentă în aceste domenii şi credem că este important ca instituţiile statului care au un rol în statul de drept să continue să îndeplinească acest rol puternic. Ar trebui să fie ele supuse unui control adecvat, ar trebui ca mandatul lor şi regulile jocului să fie foarte clare? Absolut! Din punctul meu de vedere este important să li se protejeze independenţa şi integritatea.
Ați menționat cooperarea dintre instituțiile americane și cele din România. Cât de bună este cooperarea dintre serviciile de informaţii?
D.T.: Nu pot comenta pe larg despre cooperarea sau activităţile în domeniul informaţiilor. Repetând ce spuneam mai devreme, în domeniul securităţii, în domeniul militar, în toate domeniile avem o cooperare excepţională şi colaborăm foarte bine. În timpul vizitei sale, directorul FBI, James Comey, a menţionat importanţa cooperării pe care am avut-o în domeniul aplicării legii, contrainformaţiilor, în toate aceste domenii care sunt interdependente în eforturile de a ne asigura că România şi SUA sunt cât de în siguranţă este posibil în lumea de astăzi.
V-a surprins demisia directorului SRI, George Maior?
D.T.: Nu chiar. Cred că a şi declarat înainte de alegeri, nu mai ţin minte exact formularea, dar a spus că-şi va depune mandatul. Astfel de lucruri se întâmplă când există o nouă administraţie, iar acum am avut ocazia să-l întâlnesc pe domnul director Hellvig. Din fericire, întâmplător, prima lui zi de lucru a coincis cu vizita directorului FBI, aşadar şi ei au avut ocazia să se cunoască. Vom vedea cum putem continua şi extinde relaţia noastră foarte bună.
Ați fost informați în avans de numirea lui Eduard Hellvig în fruntea SRI?
D.T.: Este o întrebare pe care am mai auzit-o. Cred că singurul lucru pe care este adecvat să îl spun este că numirile pentru astfel de posturi sunt chestiuni care privesc instituţiile de stat româneşti adecvate, nu SUA.
Totuşi, suntem parteneri strategici şi, aşa cum aţi menţionat, cooperarea în domeniul informaţiilor, al securităţii, este o componentă esențială a relației dintre țările noastre. Aţi fost informaţi în avans despre această numire? Au existat discuţii pe această temă?
D.T.: Daţi-mi voie să spun că esențial este doar că aceste decizii aparţin şi trebuie să fie luate de instituţiile adecvate ale statului, în acest caz preşedintele, împreună cu Parlamentul. Nu voi comenta natura discuţiilor pe care le am cu reprezentanţi ai statului român, dar statul român este cel care are rolul de a lua aceste decizii.
SRI a fost una dintre instituțiile-cheie care au zădărnicit acțiunile USL împotriva statului de drept în vara lui 2012. Astăzi, SRI este condus de unul dintre politicienii care au jucat un rol important în acele acțiuni. Vă îngrijorează acest lucru?
D.T.: În 2012, SUA au făcut declaraţii şi au discutat despre factorii instituţionali implicaţi. Cred că România a parcurs un drum lung în ultimii trei ani şi voi lăsa chestiunea referitoare la desemnarea persoanelor pe anumite posturi, instituţiilor româneşti.
Cât de îngrijorate sunt Statele Unite de pericolul unui atac sau a unor acțiuni de destabilizare asupra țărilor baltice, a Moldovei, Poloniei, a României?
D.T.: Am citit recent că generalul Breedlove a declarat că nu crede că există o ameninţare iminentă la adresa regiunii. Colaborăm strâns cu România, cu toţi aliaţii NATO, cu Ucraina, pentru a-i asigura pe toţi aliaţii din Europa că sunt în siguranţă, că actele agresive ale Rusiei nu-i vor afecta şi pe ei. Vă pot spune că vor avea loc multe evenimente în România, veţi vedea în următorul an numeroase exerciţii militare, mulţi reprezentanţi ai forţelor armate americane vor veni în România cu diverse tipuri de echipamente. Colaborăm cu partenerii NATO, acum sunt cinci nave în Portul Constanţa, pregătindu-se pentru exerciţii. NATO desfăşoară operaţiunea Atlantic Resolve, cu membrii Alianţei, iar preşedintele Obama, în parteneriat cu Congresul SUA, a alocat finanţare substanţială pentru aceste măsuri, pentru a ne asigura că trimitem un semnal cât se poate de clar că promisiunea lui, a vicepreşedintelui Biden, a secretarului de stat Kerry, că garanţiile Articolului 5 al Tratatului NATO sunt extrem de ferme şi reale.
Având în vedere riscul ca Rusia să încerce să controleze gurile Dunării, există un plan strategic pentru sprijinirea consolidării Moldovei?
D.T.: Am să vă rog să contactaţi planificatori militari, pentru că ei analizează constant scenarii şi planuri. Ce pot spune eu este că noi continuăm să considerăm formatul de discuţii 5+2 o componentă importantă pentru rezolvarea situaţiei din Moldova. Acum, când există o nouă guvernare, dorim să lucrăm cu ei şi alţi parteneri pentru a relua acel proces.
S-a schimbat ceva în ultimele luni în abordarea privind cooperarea militară cu România, ca urmare a noilor acțiuni ale Rusiei?
D.T.: Nu. Aş spune că ne-am gândit la acest lucru în ultimul an, în special şi cel mai evident ca urmare a acţiunilor din Ucraina, începând cu anexarea ilegală a Crimeii şi continuând cu incursiunile regretabile din estul Ucrainei. Principalul lucru aflat în mintea tuturor în acest moment este să încercăm să colaborăm, să rămânem uniţi astfel încât să punem presiunea necesară asupra Rusiei să-şi înceteze acţiunile din Ucraina, să-şi retragă armamentul greu, să se asigure că acordul de încetare a focului se respectă şi că Acordul şi Planul de implementare de la Minsk sunt aplicate, ca să putem face progrese în găsirea unei soluţii diplomatice.
Succesul unei astfel de reacţii depinde foarte mult de sincronizarea SUA cu principalii parteneri europeni în ce priveşte Rusia. Cum apreciați succesul acestei sincronizări a SUA cu Germania și Franța în privinţa Rusiei?
D.T.: Sincer vorbind, cred că este cea mai bună pe care am avut-o de ani de zile. Generalul Breedlove spunea că în această chestiune, coeziunea de care dă dovadă Alianţa nu a fost niciodată mai bună în anii de când lucrează în Europa. Ştiu că secretarul Kerry şi adjunctul secrerarului, doamna Nuland, s-au prezentat recent în faţa legislativului şi amândoi au spus că avem o colaborare foarte strânsă cu aliaţii europeni. Acest lucru este vital; trebuie să rămânem alături, să avem o abordare unită, pentru că sancţiunile şi măsurile de reasigurare funcţionează atunci când colaborăm.
Unul dintre planurile lui Putin vizează divizarea Europei. Cât de mare este pericolul ca el să reuşească în cele din urmă?
D.T.: Nu cred că există acest pericol. Dacă la acest lucru se gândeşte, nu va reuşi, pentru că ne-am angajat să colaborăm strâns cu aliaţii şi am văzut şi în rândul membrilor NATO şi ai UE angajament puternic faţă de necesitatea punerii de presiune pentru a obţine rezultate. Am să vă rog să citiţi discursul rostit recent de secretarul de stat adjunct la o conferinţă în Germania, care menţiona multe dintre cele întâmplate în ultimul an şi consecinţele suferite de Rusia pentru acţiunile sale. Menţionează efectul devastator avut asupra economiei, faptul că eforturile Rusiei în Ucraina i-au făcut pe ucraineni să fie şi mai uniţi în susţinerea unui parcurs pro-european. Nu îmi fac griji în privinţa coeziunii şi unităţii noastre în această chestiune.
Dar tocmai imensul preţ pe care poporul rus îl plăteşte pentru acţiunile liderilor săi în Ucraina îi îngrijorează pe mulţi români. Putin ar putea avea o singură soluţie pentru a ieşi din această situaţie: escaladarea conflictului și extinderea sa în alte țări din vecinătate.
D.T.: Cred că am spus cât se poate de clar că are oportunitatea de a renunţa la direcţia actuală, fapt care va avea efecte benefice. În cazul unei eventuale escaladări a situaţiei, de orice fel, tip şi în orice formă, ne vom asigura că vor exista consecinţe şi costuri. Am spus acest lucru de la început, am acţionat consecvent de fiecare dată când s-a făcut o mişcare şi cred că veţi vedea aceleaşi reacţii comune din partea noastră şi a partenerilor şi aliaţilor, de fiecare dată.
Parteneriatul strategic are și o componentă politică. Cum apreciați evoluția partidelor românești, din perspectiva unor criterii precum reformele interne și nevoia de a promova persoane integre în structurile de conducere proprii sau pentru ocuparea unor funcții în administrație?
D.T.: Daţi-mi voie să nu compar o perioadă în care nu mă aflam aici cu perioada actuală, când mă aflu în România. Permiteţi-mi să vorbesc în general despre ceea ce văd. Aici, în România, văd un puternic angajament din partea tuturor părţilor faţă de consolidarea instituţiilor statului, a propriilor partide şi a tuturor grupurilor din care fac parte. Cred că rata de participare la vot la alegerile prezidenţiale a fost cel mai puternic semnal pe care-l poate primi o ţară de la cetăţenii săi că aceştia vor să se implice, vor să aibă un cuvânt de spus în deciziile luate. Nu spun nimic nespus deja de preşedintele sau premierul României, a fost foarte evident încât a fost un lucru larg recunoscut. Din acest punct de vedere, cred că extrapolând la orice perioadă din trecut vedem lucrurile îndreptându-se în direcţia potrivită. Ne angajăm să fim un partener care va ajuta România să continue în acea direcţie şi ne aşteptăm ca acest lucru să se întâmple.
Mai multe partide noi se arată la orizont. Să fie acesta semnul că mult așteptata schimbare a clasei politice a început, în sfârșit?
D.T.: Aceasta este o întrebare la care România şi cetăţenii săi trebuie să răspundă. Eu aş spune doar că este bine să existe oricând mai multă implicare, mai multă activitate şi responsabilitate civică şi interes. Noi am căuta modalităţi de a-i încuraja pe români să rămână implicaţi în procesul politic şi în societate, prin intermediul partidelor și oricum doresc ei: prin voluntariat în comunitate, prin antreprenoriat şi creare de locuri de muncă.
Ce le-aţi spune românilor care cred că lipsa prelungită a unui ambasador al SUA în România este un semn al scăderii interesului administrației americane faţă de ţara noastră?
D.T.: Le-aş spune că în prezent există mare interes faţă de România, iar el se află în creştere. Procesul de selecţie a unui ambasador are loc la Washington şi cred că oricine va analiza procesul de selecţie şi numărul de posturi de ambasador vacante, va înţelege că este o chestiune care ţine de Washington. Important este că în ultimii ani am dezvoltat relaţia cu România extrem de mult, parteneriatul nostru este mai puternic decât oricând şi continuă să evolueze; căutăm modalităţi de a ne spori activitatea economică şi comercială comună. Am lansat recent un nou program numit Antreprenorul lunii, prin care căutăm în întreaga ţară oameni care îşi asumă riscuri, dezvoltă afaceri şi încearcă să creeze noi locuri de muncă. Sunt extrem de mândru de activitatea desfăşurată de colegii mei din Ambasadă şi apreciez extrem de mult faptul că guvernul şi administraţia din România s-au angajat să dezvolte această relaţie. Vom avea din nou ambasador. Nu vă pot spune exact când, dar vom continua să dezvoltăm relaţia şi până atunci.
