Găgăuzii își aleg bașkanul duminică. Pare o glumă veche, dar nu este pentru că acest grup etnic turcic filorus din sudul Moldovei este folosit ca o armă eficientă împotriva aspirațiilor europene ale Chișinăului și pentru aspirațiile expansioniste foarte contemporane ale Rusiei. Pentru că e cea mai ușoară cale de acces a Rusiei spre gurile Dunării.
Dan Dungaciu, director al Institutului de Studii Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, explică de ce duplicitatea Chișinăului este responsabilă pentru că s-a ajuns aici. Pe hârtie, sunt 200.000 de oameni, în realitate sunt mai puțini, dar pot produce modificări dramatice în regiune. La alegerea bașkanului, un fel de președinte, Găgăuziei, o Unitate Teritorial-Administrativă autonomă – care se numește așa pentru că nu este unitară în sensul continuității teritoriului -, participă 11 candidați, toți „independenți“. Unii sunt mai independenți ca alții, dar toți s-au bătut în campanie ca să-și dovedească fidelitatea față de Rusia în fața unei populații care, în proporție masivă, a declarat că votează pentru candidatul Moscovei.
După Dungaciu: „Pe 22 martie, Moscova va culege ceea ce a semănat, cu sprijinul direct și iresponsabil al Chișinăului, ani de-a rândul. Conform sondajelor de opinie de la Chișinău, viitorul bașkan al Autonomiei Găgăuze va fi candidatul independent Irina Vlah, plecată de la PCRM, susținută acum de Partidul Socialiștilor. Două sondaje o dau câștigătoare din primul tur, altul din al doilea. Mai mult, 80% declară că votul le este influențat de către atitudinea Federației Ruse față de candidați. În Autonomie nu se luptă candidatul pro-european împotriva celui pro-rus, ci care e mai pro-rus și susținut mai abitir de către Moscova! Irina Vlah are sprijinul lui Putin, susținătorul Partidului Socialiștilor al lui Dodon, iar așa-zisul contracandidat pro-european, Nicolae Dodoglo, primarul Comratului, are un afișaj electoral în care apare imaginea Kremlinului pe fundal și consilierul lui Putin care îi strânge mâna“
Miza Moscovei, federalizarea
La fiecare rundă de alegeri legislative rușii observă că, dată fiind izolarea Transnistriei, nu au o voce în guvernarea oficială a Moldovei, chiar dacă au agenți de influență.
Realitatea e că au, chiar în guvern, prin „sulița găgăuză“:
Dungaciu: „Rusia va câștiga alegerile din Găgăuzia, dar nu pentru a declanșa invazia militară sau pentru a «recunoaște» independența Găgăuziei sau a Transnistriei. Acestea sunt naivități, iar Moscova nu e naivă. Prin alegerea bașkanului, va avea încă un om în guvernul R. Moldova, pentru că bașkanul este automat membru al guvernului. Prin asta, va avea încă o pârghie în negocierile care se pregătesc pentru așa-zisa soluționare a chestiunii transnistrene, care se va face în paralel cu rezolvarea diferendului separatist din Ucraina. Aici este adevărata miză a regiunii. Se pregătește «federalizarea» R. Moldova, indiferent cum se va numi concret procesul. În aceste negocieri, ce va vrea să spună Moscova vor spune fie reprezentanții Tiraspolului, fie cei ai Comratului“.
Pentru Dungaciu, „problema cea mai complicată este însă că autoritățile de la Chișinău pare că au acceptat deja asta, indiferent de jocul de scenă pe care îl fac. Partenerii comuniști, cei care au votat premierul și guvernul, au înaintat deja la comisii două inițiative legislative: o nouă lege privind întărirea neutralității R. Moldova și cea privind acordarea unui statut de «raion național cultural» regiunii Taraclia, locuită de bulgari, deci încă o autonomie. Toate aceste inițiative sunt pași spre așa-zisa „soluționare“ a chestiunii transnistrene. Acesta este, se pare, substitutul asumat tacit de către autoritățile de la Chișinău la eșecul proiectului de integrare europeană“.
Acest substitut creează însă o mare problemă
„Abordarea față de Autonomia Găgăuză este, de cele mai multe ori, complet ipocrită“, afirmă Dungaciu. „În realitate, toată lumea știe ce se întâmplă acolo și ce se va întâmpla. Găgăuzia a fost lăsate de izbeliște ani de-a rândul de către Chișinău, o comunitate rusofonă, expusă aproape exclusiv mass-mediei ruse – așa cum se întâmplă pe tot teritoriul republicii! -, fără ca guvernul R. Moldova să fi făcut măcar o dată eforturi sistematice de implementare a limbii române fie și pentru funcționarii de acolo.“
