Fostul președinte ne avertizează că dacă mai discutăm mult despre anticorupție s-ar putea să ne trezim cu rușii la graniță. Dar, dacă se va întâmpla cumva ca rușii să ajungă „la graniță“, va fi pentru că li se va permite. Iar corupția nu face decât să le ușureze sarcina. Cu ajutorul lui Băsescu.
În pofida atacurilor și injuriilor la care am fost supuși de-a lungul ultimilor zece ani, nu l-am considerat niciodată pe Traian Băsescu mai mult decât un instrument pentru modernizarea României. Câtă vreme și-a respectat partea sa de „contract“– decomunizarea țării, independența Justiției, europenizare –, l-am susținut cât am putut și nu avem nici un un regret în această privință. România a progresat enorm din 2005 până acum și și-a câștigat un loc important în Uniunea Europeană, chiar dacă nu un loc de prim-plan, dată fiind chestiunea „Schengen“. Dar un loc important, mult mai respectat decât în urmă cu zece ani, iar Traian Băsescu a jucat un rol însemnat aici.
În conferința sa de presă de o sută de zile, președintele Iohannis a afirmat că „politica externă este un atribut fundamental al președintelui. Și mai ales pentru că o politică externă puternică și eficientă înseamnă un stat puternic și eficient pentru cetățenii săi. Nu cred că greșesc dacă afirm că în aceste 100 de zile România a reînceput să-și dobândească respectul și credibilitatea în marile capitale europene și din lume“. Președintele Iohannis greșește fundamental, dovedește un provincialism îngrijorător și practică o atitudine resentimentară care o fi bună la primăria din Sibiu, dar este nepotrivită pentru un șef de stat. România nu „a reînceput să-și dobândească respectul și credibilitatea în marile capitale europene și din lume“sub Iohannis. A făcut deja acest lucru sub Băsescu, dovadă în acest sens fiind poziția excelentă pe care o are România în NATO, care este cel mai important lucru, dar și reacția fermă a „capitalelor europene și din lume“ față de tentativa de lovitură de stat din iulie 2012. Am avertizat deja că președinția lui Iohannis va fi definită de poziția sa față de iulie 2012 și se pare că a ales varianta proastă. Cu atât mai rău pentru el.
Dacă Băsescu și-ar fi pierdut „respectul și credibilitatea”, atunci reacția occidentală, de la Bruxellles, la Berlin și Washington, nu ar fi fost atât de fermă în favoarea sa. Poate că, cine știe, dacă Băsescu era atât de compromis în ochii „capitalelor europene și din lume”, Crin Antonescu ar fi azi președintele României? Ideea fundamentală este că nu te poți agăța de un element de propagandă promovat de Antena 3 – că România ar fi pierdut pe plan extern sub Băsescu – când este evident și a fost dovedit că sub Băsescu România și-a recâștigat cea mai mare parte din prestigiul pe care îl pierduse sub Iliescu.
Ceea ce ne aduce la declarația despre ruși. Domnul Băsescu a întrebat la televizor, „Știți când o să ne trezim din dezbaterea aceasta, de multe ori sterilă – în loc să fie doar punctări informative, sunt foarte multe dezbateri pe denunțuri, pe comunicatele DNA – să nu ne trezim, Doamne ferește… să nu avem tancuri rusești la frontieră și noi să discutăm denunțuri ale unor denunțători și delatori”. Domnul Băsescu a comis trei afirmații pe care nu le putem numi altfel decât ticăloase. Mai întâi, pentru că sugerează că dezbaterea privind anticorupția este inutilă. Nu este. Anticorupția este cel mai important demers anticomunist național de după 1989 pentru că în primul rând cei mai corupți lideri politici sunt oameni asociați într-un fel sau altul cu fostul regim. DNA arestează oameni ca Georgescu, din linia nouă, dar, cumva, firele duc întotdeauna la oamenii fostului regim. De aceea, campania anticorupție nu este neapărat despre bani, deși recuperarea prejudiciilor este importantă, cât mai ales o campanie morală. Țărăniștii lui Coposu își propuneau „asanarea morală” a României. Ei bine, asta este. Cu fiecare corupt arestat, România se curăță moral! Dacă este ceva pentru care acest ziar s-a ridicat, a fost acest ideal: România curățată de comunism. Iar DNA face exact asta.
În al doilea rând, domnul Băsescu afirmă că dezbaterea anticorupție este „sterilă”, bazată pe denunțuri și delațiuni. Dar dosarul doamnei Udrea, la care, evident, se referă Băsescu, datează dinainte de mandatul Kövesi, după spusele domniei sale, deci „de pe vremea lui Morar”. Domnul Băsescu a făcut din compromis – cu partidele, cu serviciile secrete – o artă a guvernării și de aceea se opune măsurilor radicale, care merg până la rădăcina răului. Pentru că s-a folosit de acest rău pentru a se menține la putere și i-a folosit și pe „ceilalți” în același timp pentru a duce lucrurile înainte. De dus le-a dus, dar a picat testul suprem. Acum câteva zile, la audierile din Parlamentul European, Mecanismul de Cooperare și Verificare s-a dovedit esențial pentru progresul României și un instrument util pentru alții. De ce ai ataca anticorupția dacă ești patriot?
În fine, Rusia. Nu există țară mai nenorocită de guvernanți proști ca Rusia și de aceea amenințarea rusă este întotdeauna prezentă și reală atunci când România alege o cale democratică și liberală. De aceea Statele Unite au o politică nouă de combatere a corupției, în care văd principala cale de combatere a influenței ruse. Pe scurt, dacă vrei să oprești tancurile rusești, combați corupția, nu o ascunzi sub preș. Orice altă opțiune face jocul rușilor.
