Recentul caz de excomunicare a unor credincioşi din rândul BOR de către un arhiepiscop de la Buzău nu a făcut decât să readucă pe tapet o mai veche problemă a Bisericii: deciziile abuzive ale unor episcopi.
Ciprian, arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, a excomunicat săptămâna trecută trei credincioşi şi a oprit alți opt de la Împărtăşanie pentru că aceştia nu au fost de acord cu deciziile sale autoritare în ceea ce priveşte numirea unor preoți la parohia unde oamenii erau ctitori. Atribuirea parohiilor pare să fie marea miză a celor care au acces la funcțiile-cheie din episcopii. Fără un concurs prealabil, fără absolut nici un fel de transparență, preoților le sunt date parohiile după bunul plac al episcopilor, iar atunci când nu ascultă deciziile lor îi caterisesc sau chiar îi suspendă pe cei care cer explicații logice.
Astfel de măsuri au fost luate şi de către alți ierarhi pentru a scăpa de preoții incomozi. Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a caterisit mai mulți preoți care nu erau de acord cu el, în timp ce în rândul consilierilor săi regăsim mai mulți slujitori ai Domnului cu dosare penale. În urmă cu câțiva ani, ctitorul bisericii din Eforie Sud, preotul şi credincioşii au fost scoşi din lăcaşul de cult construit de ei cu ajutorul mascaților de către Prea Sfințitul Teodosie, care numise acolo ca preot un consilier de la Arhiepiscopia Tomisului. Preotul Guriță, titularul de drept al postului de la acea biserică, a fost caterisit pe motive de neascultare. Acesta a făcut plângere la Consistoriul Bisericesc, acolo unde mergi să faci contestație împotriva deciziilor unui episcop şi eşti judecat de multe ori chiar de acelaşi ierarh sau de consilieri numiți de el şi obligați şi ei, la rândul lor, la „ascultare şi supunere“. În cele din urmă, în 2010, ca o premieră în Biserică, preotul Guriță a câştigat procesul la Tribunalul Constanța şi a fost repus în funcția de „preot 1“ la Parohia Eforie Nord 2 şi a primit şi drepturile salariale cuvenite. Anterior, o altă instanță s-a pronunțat şi pe apartenența bisericii ctitorite de Vasile Guriță şi Florentin Leica. Instanța a stabilit că lăcaşul de cult aparține unei fundații.
Situația preotului Marius Mustață este un alt exemplu de cum sunt interpretate legile de către episcopi. După ce a fost omul de încredere al IPS Teodosie la construirea Mănăstirii de la Dorna Arini, acesta a intrat în conflict cu episcopul şi a fost caterisit. Rejudecat de Consistoriul Mitropolitan – instanța Patriarhiei – pe aceleaşi capete de acuzare de la Arhiepiscopia Tomisului, preotul Marius Mustață a fost găsit nevinovat. Cu toate acestea, Teodosie nici acum nu a pus în aplicare decizia instanței şi nici nu-i dă dezlegare să plece în altă episcopie. De mai mulți ani preotul aşteaptă să fie repus în drepturi, însă este privat de locul de muncă. Mai mult chiar, neavând nici un alt venit, a ajuns să îşi piardă casa din cauza unui împrumut pe care îl luase pe vremea când încă slujea.
La Arhiepiscopia Tomisului sunt peste şaizeci de preoți care au fost caterisiți de Teodosie, pe motive mai mult sau mai puțin întemeiate.
Pentru a se putea împotrivi acestor decizii – uneori abuzive – ale episcopilor, mai mulți preoți din Vâlcea şi Olt au vrut să înființeze un sindicat denumit „Păstorul cel Bun“. Biserica Ortodoxă Română a trecut însă la amenințări, presiuni şi sancțiuni împotriva membrilor sindicatului. După un proces lung şi după ce majoritatea preoților şi-a dat demisia din organizație de frică să nu fie caterisiți, cei care au rămas până la final au avut câştig de cauză. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut în primă fază juridic organizația şi a condamnat România la despăgubiri de 10.000 de euro pentru că a încălcat dreptul la liberă asociere a clerului ortodox român.
Cei 35 de preoți din Mitropolia Olteniei şi câțiva credincioşi vroiau să apere, de fapt, credincioşii şi preoții de totalitarismul ierarhilor. „Nemulțumirile erau legate de desele abuzuri făcute de unii episcopi, împreună cu acoliții lor, vizavi de înstrăinarea bunurilor bisericeşti ale Episcopiilor, deşi canoanele le interziceau să vândă ceea ce nu le aparținea de fapt, numirea în posturi de preoți a unor candidați care nu întruneau toate condițiile şi multe alte, alte lucruri“, ne declara atunci unul dintre membrii fondatori ai „Păstorului cel Bun“.
Între timp, şi ultimii membri au fost caterisiți şi suspendați din funcții, iar la Râmnicu Vâlcea s-a format o parohie greco-catolică destul de numeroasă în care au fost primiți preoții sancționați abuziv de BOR. Unii au intentat procese civile episcopiei conduse până acum câțiva ani de PS Gherasim, episcop care avea aproape o sută de ani şi lua decizii destul de dure, uneori total deplasate.
Sub canonul „ascultării şi supunerii“, sute sau chiar mii de preoți şi credincioşi ascultă orbeşte de arhiereii din toată țara şi comentează cel mult pe la colțuri de teama caterisirii sau, mai nou, a excomunicării. Episcopii sau mitropoliții provin din rândul călugărilor şi sunt oameni rupți cumva de viața reală dintr-o comunitate. Ba mai mult, ei încearcă să pună cât mai multe biruri preoților de rând pentru a susține unele proiecte megalomanice ale BOR, precum trusturi de presă sau catedrale care să rivalizeze cu Casa Poporului, proiectul unui alt regim dictatorial. În cazul în care preoții de rând nu pot plăti dările cerute ei sunt mutați disciplinar, sancționați sau chiar caterisiți. Măsuri dictate de şefi care nu îşi justifică nicidecum acțiunile pe motiv că ei sunt „Stăpânii locului“, deşi primesc salariu şi drepturi de la stat ca orice ministru secretar de stat. Numai că ei nu sunt numiți politic şi rămân în funcție pe viață, fără a da socoteală nimănui pentru deciziile pe care le iau.
Sinodul BOR ar trebui însă să asculte şi de vocile celor mai de jos, pentru că, până la urmă, Biserica aparține credincioşilor şi lui Dumnezeu, şi nu unor persoane numite efemer în fruntea ei.
