În pofida unei scăderi drastice a numărului de firme intrate în insolvenţă în primul trimestru al acestui an, fişa de sănătate a IMM-urilor româneşti nu este îmbucurătoare, apreciază specialiştii uneia din cele mai importante case de reorganizare şi insolvenţă din România.
O duc IMM-urile din România mai bine sau mai rău? Se simte creşterea economică şi în activitatea acestora? Este scăderea numărului de insolvenţe sesizată în primul trimestru dovada certă a revirimentului economiei? Intrebările primesc răspunsuri diferite din partea specialiştilor în restructurare şi reorganizare a afacerilor.
Statisticile roz ale insolvenţei
Din punct de vedere statistic lucrurile sunt îmbucurătoare. În primele trei luni ale acestui an numărul companiilor intrate în insolvenţă a scăzut cu 57%, până la 2.884 de unităţi, conform datelor deţinute de către Registrul Comerţului. Dincolo de cifre situaţia nu este tocmai bună, avertizează Andrei Cionca, CEO CITR Group. Prezent la conferinţa “Restructurarea – o măsură de însănătoşire a afacerii’, organizată de ZF şi CITR Group, Cionca a avertizat că scăderea numărului de insolvenţe raportată statistic este un indicator cantitativ, neconcludent pentru starea economiei naţionale. Un procentaj de 60% din companiile importante din România se confruntă în prezent cu dificultăţi financiare, spune Andrei Cionca. „Ştim faptul că numărul companiilor care au intrat în insolvenţă a scăzut cu 57% în primele 3 luni, o veste îmbucurătoare. La o analiză mult mai atentă, încercăm să vedem cauzele scăderii. Este o însănătoşire, sau un efect produs de altceva?“, afirmă Cionca. Potrivit lui, multe firme fără activitate au fost lichiditate sau raditate în ultimii ani, iar din cele aproximativ 20.000 de firme care intră anual în insolvenţă, 84% sunt fără activitate şi doar 16%, adică 3.200 de companii, sunt relevante.
Există trei factori ce explică această evoluţie, afirmă Arin Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR). “O scădere importantă este generată de micşorarea numărului de dosare ce veneau de la judecătorul delegat al Registrului Comerţului la judecătorul sindic (multe având ca singură soluţie falimentul – n.red.). Erau transferate de ici colea 5.000-6.000 de dosare pe an ceea ce nu e puţin, pentru că maxim au fost 28.000 de dosare deschise într-un an. O a doua cauză este că se apelează mai puţin la procedura insolvenţei decât în trecut când se zbăteau toţi în criză şi încercau insolvenţa pentru a se salva“, spune el. Nu în ultimul rând, iar aici opinia lui Stănescu diferă de cea a specialistului CITR, este că economia o duce mai bine de trei ani. „Motoare importante precum exportul şi consumul funcţionează. Ultimul va creşte mai ales după aplicarea reducerii TVA“, spune Stănescu.
Greşelile ce aduc firmele în insolvenţă
Odată ajunşi în dificultate, patronii firmelor îşi pierd capul – avertizează specialiştii în reorganizarea companiilor. Insolvenţa este o stare de fapt, trebuie constatată, înţeleasă, după care este nevoie de acţiune foarte rapidă. Cu cât se accelerează mai repede, cu atât cresc şansele de recuperare, în vreme ce ignorarea soluţiilor necesare va avea efectul advers, spune Andrei Cionca. Potrivit lui Bogdan Pleşuvescu, director în Banca Transilvania, primele semne care indică înrăutăţirea situaţiei financiare a unei companii apar, în cele mai multe cazuri, atunci când se pierd contracte şi apar dificultăţi de cash-flow. În aceste situaţii, când apare primul impas, de cele mai multe ori antreprenorii iau decizii pripite, care adâncesc situaţia de criză, nu o rezolvă. „În momentul când apar primele semne de înrăutăţire a indicatorilor, nu vă grăbiţi să puneţi banii în conturi unde credeţi că nu ajunge nimeni, ci veniţi la bancă, pentru a găsi modalităţi de restructurare, în primul rând în afara instanţei. Nu vă fie frică să veniţi la bănci, există modalităţi de restructurare a datoriilor, decât să faceţi lucruri greşite, mai bine veniţi şi cereți ajutor de la consultanţi“, a spus Pleşuvescu.
Procesul de restructurare în sine este unul simplu, problemele apar însă din cauza aşteptărilor diferite în rândul participanţilor la acest proces. “Principiul restructurării este rezultatul a ceea ce pune fiecare pe masă, nu a ceea ce încearcă fiecare să atragă în mod oportunist“, afirmă şi Rudolf Vizental de la CIT Res-tructuring.
Una dintre cauzele intrării in insolvenţă este faptul că o parte a antreprenorilor şi-au atins limitele. Sunt patroni la firme mari şi mijlocii care vor să conducă ei, deşi nu pot avea tot timpul răspunsuri. Firmele din străinătate sunt conduse de manageri profesionişti, nu de patroni. Aceasta poate merge doar la firmele mici, cu 10-12 angajaţi.“ Arin Stănescu, preşedinte UNPIR
