Corespondența între cei doi a fost interceptată de UM 0647, scrisorile fiind xeroxate și repuse în circuit, raportându-se mai departe Direcției a III-a doar paragrafele de text semnificative pentru interesele „majore” ale celor care păzeau cu multă vigilență securitatea statului.
Londra, 10 noiembrie 1974
Dragostea mea scumpă,
Mă gândesc tot timpul la prima scrisoare pe care o voi primi de la tine. Îmi este foarte dor să te aud din nou povestindu-mi ceva și să simt că este ceva de la tine trimis pentru mine. Și sunt sigur că voi primi cât de curând. /…/
Draga mea Mihaela, m-am gândit foarte mult la faptul că mi s-a părut că ai rămas supărată. Sunt destul de neliniștit pentru asta. Cred că știu de ce ești supărată, sau, oricum, dacă nu chiar supărată măcar cu câteva îndoieli. Ți-am mai scris despre asta și acum nu mă refer decât pentru că nu-mi pot reveni după gândul că nu te știu cel puțin cu un dram de speranță, stăpânită de ideea că totuși va trece și timpul acesta, mai ales că încer să-l scurtez cât pot. Apoi, nu știu cum să-ți spun, am nevoie de tine în tot ceea ce fac. Răutatea mea cu tine – atunci când tu o simți – n-aș dori deloc să o înțelegi altfel decât în profunzimea și poate ciudățenia modului meu de a iubi. Dacă ai fi în interiorul meu ai înțelege și acum cât de mult te doresc, cât de greu îmi vine fără tine, cât aș da să simt atingerea ta numai un singur moment. Sunt copleșit de neliniștea depărtării, îmi este dor nebun de tine și niciodată cred că n-am dorit mai mult trecerea timpului ca acum. Te visez și te am în fața ochilor permanent și parcă mi-i frică să fac altceva, de teamă să nu fugi de lângă mine. Iubesc iubirea, iubesc căscnia noastră așa cum este ea, o doresc prin tot ceea ce este și ne face să fim așa cum suntem. Nu pot crede că tu nu o trăiești cu același dor, cu aceeași intensitate. Ba cred că îți lipsesc o mulțime din momentele care se scurgea în trecerea lor zilnică.
Acum îmi închipui ce faci tu. Sunt sigur că ești ușor plictisită și nervoasă, duminică seara aștepți filmul la TV și deja te gândești că începe o nouă zi. Probabil deja ai terminat referatul acela și acum aștepți să fie discutat. Îți voi ține pumnii și voi răspunde prin așteptare speranței că vei ieși bine. Poate îmi vei scrie și mie cum s-a desfășurat discuția, probabil că săptămâna viitoare voi avea vești de la tine.
Dragostea mea dorită, tu ce ai mai făcut zilele acestea? Vroiam să-ți spun să mai mergi și tu la un film sau un teatru și să nu stai toată ziua în casă. Sau cel puțin sâmbăta seara poți merge la un teatru. „Nottara” e aproape de tine și te poți repezi să iei un bilet. Ai îmbrăcat până acum cizmele? Te simți bine în ele? Cu mașina s-a mai întreprins ceva? Probabil că și din cauza ei ești foarte neliniștită. Dar „take it easy”, cred că se va rezolva până la urmă. Nici nu-ți închipui cât îmi pare de ciudă că s-a întâmplat tocmai în ajunul plecării mele. Încă odată am plătit pentru vinovăția mea, dar ce-i mai groaznic și alții trag ponoasele de pe urma mea. Voi spera însă că învățămintele și șocul prin care am trecut mă vor pătrunde destul de mult, determinându-mă să fiu un altul în multe, foarte multe situații.
Mihaela mea dragă, ți-aș scrie la nesfârșit că îmi este foarte dor de tine, că te iubesc mult, că aștept vești de la tine și sărutul pe care mi-l trimiți prin fiecare scrisoare. Am mare nevoie de încurajările și sprijinul tău, pentru că numai așa sunt sigur că pot face în timp tot ceea ce ne-am sau mi-am propus. De aceea aștept în fiecare zi ceva de la tine, cu un dor și o iubire pe care numai tu le poți simți și trăi în toată forța lor. Te sărut și te îmbrățișez de mii și mii de ori.
Al tău soț,
L.
*
Acest articol apare cu sprijinul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).
Documentarea şi cercetarea în arhiva CNSAS a fost realizată de: Cristina Anisescu, Florentina Budeancă, Liviu Burlacu și Cipriana Moisa (Direcţia Cercetare, Expoziţii, Publicaţii, Serviciul Programe Educaţionale şi Centrul de Istorie Orală).
