O controversă referitoare la veridicitatea moaştelor Sfântului Nicolae, aflate la o biserică din Bucureşti, ridică o problemă mult mai amplă: cât de autentice sunt, în general, relicvele din lăcaşurile de cult din România, la care se închină anual sute de mii de credincioşi?
Rolul lui Mihai Viteazul
Despre moaştele Sfântului Nicolae, care se află la Biserica “Sfântul Gheorghe cel Nou” din București, s-a afirmat, nu de puţine ori, că nu ar fi autentice. Am solicitat un punct de vedere reprezentanților Bisericii San Nicola din Bari, unde se află mormântul acestui sfânt. Aceştia ne-au confirmat că dubiile privind relicva din România sunt întemeiate.
Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae a ajuns la București în 1600, când, potrivit cronicarilor, voievodul Mihai Viteazul ar fi primit-o de la cardinalul din Bari, apoi a donat-o lăcașului în care se găsește și în prezent. De altfel, pe racla originală cu osemintele sfinte a fost înscris că acestea au fost “Dăruite de către Io Mihail Voievod și Doamna Stanca, precum și fiul lor Necula Voievod la anul 7108 (1600, după calendarul actual), inscripția fiind menționată și de bizantinologului român Alexandru Elian, în lucrarea sa “Inscripții Medievale ale României, din 1965.
Dar reprezentanții Bisericii San Nicola din Bari, acolo unde rămășițele Sfântului Nicolae au fost atestate științific în 1957, susțin că povestea sosirii moaștelor la București nu este reală. “Legenda spune că Mihai Voievod, pentru meritele sale în războiul împotriva musulmanilor, a primit ca donație din partea Arhiepiscopului de Bari, la sfârșitul secolului al XVI-lea, o relicvă a Sfântului. Nu știm dacă relicva era autentică, dar este cert că această explicație nu are o bază reală deoarece arhiepiscopul de Bari nu avea autoritatea de a lua moaște din biserica San Nicola (Catedrala era, la acea vreme, în conflict cu Biserica San Nicola) și în plus (cu excepția papei Urban al II-lea în 1089) nici un papă sau arhiepiscop de-a lungul istoriei nu au mai deschis mormântul Sfântului Nicolae din Bari”, a declarat, în exclusivitate pentru România liberă, fratele Gerardo, din partea lăcașului de cult italian.
„Toate relicvele Sfântului Nicolae sunt false”
Poziția Bisericii din Bari este categoric: “toate relicvele Sfântului Nicolae din Roma sau de oriunde sunt false”, scrie în răspunsul pe care l-am primit. Dar preoții italieni nu vor să acuze pe nimeni direct, așa încât lasă o urmă de mister asupra provenienței osemintelor de la București. “Totuși, trebuie ținut cont de faptul că marinarii au adus relicva la Bari din Mira (unde era îngropată inițial – n.r.) în 1087, într-un moment în care prin Europa circulau deja numeroase părți ale corpului Sfântului. Mai mult, o bucățică a fost cel mai probabil furată din Bari și dusă în Franța.
De asemenea, trebuie amintit că în 1099, în timpul primei Cruciade, venețienii au ajuns la aceeași biserică a Sfântului Nicolae din Mira și au adus în Veneția mai multe oase (dintre care unele ar fi putut fi ale sfântului, deoarece marinarii din Bari au acționat anterior în grabă, de teama turcilor). Prin urmare, la Bari există în prezent circa jumătate din corpul său. Ce s-a întâmplat cu restul e dificil de spus. Unele pot fi în lume, altele e posibil să se fi dizolvat pur și simplu în mana (apa care se formează lângă relicve și care e în contact cu oasele)”, a menționat, pentru România liberă, fratele Gerardo.
În fine, acesta a precizat că Biserica din Bari ar putea foarte ușor să dovedească lipsa de autenticitate a moaștelor aflate în lume, “deoarece circumstanțele achiziției lor nu se susțin”. Nu o face decât “în câteva cazuri în care au loc exagerări comerciale”, deoarece consideră că venerarea sfântului de către oameni e mai importantă decât originalitatea unor relicve.
“Nu putem să-l facem mincinos pe Mihai Viteazul”
Preotul Emil Cărămizaru, parohul Bisericii Sfântul Gheorghe cel Nou din București, unde se află o raclă cu mâna dreapta a Sfântului Nicolae, afirmă, în replică, că nu are nici o îndoială cu privire la autenticitatea acestor rămășițe. “Mâna este de la braț la deget, fragmente pot fi și la ei, și la noi. Și nu trebuie să fie toată mâna, e suficient și doar un os, tot moaște sunt. Apoi, noi nu putem să îl facem mincinos pe Mihai Viteazul, ar fi sub demnitatea noastră. Sunt diversiuni, să ne ia ce avem mai scump. Și putem demonstra cu documente autenticitatea”, a menționat preotul Emil Cărămizaru.
Acesta a amintit de inscripția de pe raclă, atestată și de bizantinologul Alexanduru Elian. “Nu își permitea nimeni să îl păcălească pe Mihai Viteazul – legăturile erau foarte clare și strânse și pe atunci. Și nu putem noi să-l punem la îndoială pe Mihai Viteazul, un om care avea o influență extraordinară în Occident, avea relații cu toată lumea, inclusiv cu cardinalul de Bari. De altfel, nu e clar nici cum au ajuns moaștele în orașul italian. S-au mai împărțit, nu știm noi pe unde au mai ajuns. Dar dacă Mihai Viteazul consemnează pe raclă că el le-a adus înseamnă că așa e”, a declarat parohul de la Sfântul Gheorghe cel Nou.
Mai mult, a explicat acesta, mâna dreaptă a primit recunoașterea internațională. “În 1707, când Constantin Brâncoveanu a sfințit biserica, Patriarhul Hrisant Notara de Ierusalim a mers cu moaștele Sfântului Nicolae deasupra capului, în procesiune în fața poporului. Deci ele erau recunoscute ca atare și atunci”, a argumentat preotul Emil Cărămizaru.
Dar cea mai mare dovadă, precizează părintele, este că mâna dreaptă de la București atribuită Sfântului Nicolae face minuni. “Sunt consemnate zeci de minuni, a fost vindecată o femeie bolnavă de cancer în metastază. S-a vindecat aici, în 2009. Dacă 400 și ceva de ani, moaștele astea au făcut minuni, de ce să ne punem noi cu Sfântul Nicolae?”. Preotul a menționat că toate aceste dovezi vor fi consemnate într-o monografie a Bisericii Sfântul Gheorghe cel Nou, care va fi publicată în această vară.
Alte controverse
Patriarhia Română a decis, la începutul acestui an, să realizeze un recensământ al relicvelor sfinte existente în România, tocmai pentru a evita situațiile în care creștinii să fie păcăliți. Deși am adresat o solicitare scrisă către Patriarhie, în care am solicitat să ni se ofere date despre cercetările făcute în acest sens, nu am primit un răspuns.
Presa a relatat însă de mai multe ori despre cazuri care ridică semne de întrebare.
Astfel, în 2009, a ieșit la iveală că la Mănăstirea Celic Dere din județul Tulcea, pelerinii s-au rugat ani buni la niște oase de porci și oi. O expertiză a Arhiepiscopiei Dobrogei a arătat că acestea sunt false și a decis să le retragă.
De asemenea, o situație controversată a fost identificată într-o comună de lângă Iași. Un fragment de os ce ar fi aparținut Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan a ajuns de curând la Mănăstirea Vlădiceni din comuna Tomești. Doar că, potrivit “Vieților sfinților”, mormântul apostolului a fost găsit gol, așa încât autenticitatea relicvei de la Iași este discutabilă, scria Ziarul de Iași în 2012.
“Nici o altă rămășiță a Sfântului Ioan Teologul nu se mai află în vreo mănăstire din lume, iar moaștele se găsesc doar în Romania, la mănăstirile Slatina și Vladiceni”, a constatat publicația. “Moaștele au fost aduse de la Mănăstirea Slatina din județul Suceava. Cei de acolo le aveau din anul 1554, imediat după ridicarea locașului sfânt. Autenticitatea nu a fost pusă la îndoială, deoarece la Slatina le-a adus un părinte de pe muntele Athos. Nu putem să nu credem în aceste moaște, având în vedere că există în Suceava de aproape cinci secole sau să ne îndoim de cuvintele unor preoți culți”, a declarat, pentru Ziarul de Iași, preotul Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Bucovinei și Moldovei.
Potrivit unor surse, doar pentru Sfântul Nectarie, informațiile arată că s-ar găsi moaște în nu mai puțin de 44 de lăcașe de cult din România și în alte 14 așezăminte din străinătate.
De unde vin relicvele
Potrivit canoanelor creştine, o biserică nu poate fi sfinţită fără moaşte. De unde provin, însă, un număr atât de mare de relicve, câte biserici sunt în România? “În sfântul altar, în bucăţica dreptunghiulară de pânză, care este semnul văzut că preotul într-o parohie este delegat al episcopului locului, se află o bucăţică de moaşte de mucenici pentru că sfinţi cu moaşte în biserică sunt foarte mulţi şi diferiţi, sunt cuvioşi, sunt drepţi, sunt împăraţi care au devenit sfinţi prin sfinţenia vieţii lor, dar în acea bucată de pânză care se află în fiecare sfânt altar din fiecare biserică de pe întreg cuprinsul lumii creştine, se află doar moaşte de sfinţi mucenici, sfinţi mărturisitori”, potrivit ortodoxwiki.org
Majoritatea moaştelor provin din zecile de catacombe aflate în Italia. “Catacombele desemnau iniţial un anumit district din Roma. Ulterior, a ajuns să desemneze locurile de îngropăciune creştine subterane de pe teritoriul întregului Imperiu Roman . Catacombe au fost descoperite în Anatolia, Malta, Africa de Nord, în oraşe ca Napoli, Paris, Siracuza, Trier (Germania) sau Alexandria (Egipt). Principalele şi cele mai cunoscute catacombe creştine sunt însă cele de la Roma (circa patruzeci la număr).
Situate de-a lungul vechilor drumuri romane – Via Appia, Via Ostiensis, Via Labicana, Via Tiburtina şi Via Nomentana, acestea poartă de obicei numele sfinţilor martiri din secolul al IV-lea ale căror moaşte erau îngropate acolo. În prezent, aceste moaşte sunt de obicei primite ca donaţii de la episcopii sau biserici din Italia.
10.000 de oseminte de sfinți
Momentan nu se știe cu exactitate numărul moaștelor care există în bisericile din România. Un număr estimativ ar fi de circa 2700, potrivit relatărilor din presă, însă, cum fiecare biserică trebuie să aibă o bucată din trupul unui sfânt în altar, acestea ar putea trece de 10.000. Numai Biserica cu hramurile “Izvorul Tămăduirii” şi “Sfântul Ierarh Nicolae” a Spitalului Judeţean din Suceava se laudă cu peste 70 de moaşte, printre care părţi din osemintele Sf. Gheorghe, ale Sf. Ioan Botezătorul, ale Sf. Ana, mama Mariei, ale celor trei Ierarhi Vasile, Grigore şi Ioan, ale lui Dionisie Aeropagitul sau ale Mucenicilor ucişi de Irod, potrivit Gândul.
Sfântul Nicolae a fost episcop
Sfântul Nicolae din Mira (născut în jurul anului 280, în Patara, Lichia și decedat la circa 345, în Mira, astăzi Kocademre, Turcia) a fost un episcop. Tradiția creștină a reținut că acesta a avut părinți înstăriți și foarte credincioși. Rămas orfan devreme, Sfântul Nicolae şi-a împărţit averea moştenită, fără să păstreze nimic.
Mai târziu a devenit Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, dar în vremea prigoanelor lui Diocleţian împotriva creştinilor, a fost aruncat în temniţă. A fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin și se spune că a fost unul dintre Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul ecumenic de la Niceea. A fost considerat sfânt de popor chiar din timpul vieţii. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor, fiind considerat ocrotitorul copiilor.
