Experții cred că limba folosește atât un dicționar mental, cât și o gramtică mentală. Dicționarul mental depozitează sunete, cuvinte și fraze comune, în timp ce gramatica mentală implică compunerea în timp real a cuvintelor mai lungi și a propozițiilor. De exemplu, să faci un cuvânt mai mare ca "walked" dintr-unul mai mic "walk".
"Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că felul în care folosim limba în capul nostru implică şi stocarea şi compunerea în timp real, dar multe dintre lucrurile specifice în legătură cu cum se întâmplă acest lucru sunt neclare, ca de exemplu identificarea exactă a căror părţi ale limbii sunt stocate şi care sunt compuse." a spus conducătoarea studiului, cercetătoarea Dr. Cristina Dye, specialistă în dezvoltarea limbii la copii de la Universitatea Newcastle.
"Majoritatea cercetărilor pe acest subiect au fost concentrate pe adulţi, iar noi am vrut să vedem dacă studierea copiilor ne-ar putea ajuta să învăţăm mai multe despre aceste procese" a explicat Dye.
Un test bazat pe 29 de verbe neregulate şi 29 de verbe regulate a fost prezentat tinerilor participanţi. Au fost folosite doar verbe care ar trebui cunoscute de copii de opt ani.
Acestora li s-au dat două propoziţii. Una avea verbul în contextul propoziţiei, iar cea de-a doua avea un loc liber pentru a permite copiilor să pună verbul la forma de trecut.
Copiilor li s-a cerut să pună cuvântul care lipsea cât de repede pot, iar timpul lor de răspuns a fost înregistrat. Rezultatele au fost apoi analizate pentru a descoperi care erau cuvintele stocate şi care erau cele create.
Rezultatele au arătate că fetele erau predispuse la memorarea cuvintelor şi frazelor – foloseau dicţionarul mental – în timp ce băieţii foloseau gramatica mentală – asamblau din părţi mai mici, mai des.
Aceste descoperiri ar putea avea implicaţii în felul în care cei mici învaţă la şcoală, crede Dr. Dye: "Ceea ce am descoperit a fost că fetele au o predispoziţie în a ţine minte forme ca 'walked' în timp ce băieţii se bazează mai mult pe gramatica mentală pentru a compune 'walked' din 'walk' şi 'ed'. Acest lucru se potriveşte cu studii anterioare care au identificat diferenţe între sexe atunci când vine vorba de memorat fapte sau evenimente, fetele având un avantaj comparativ cu băieţii. O parte interesantă a acestui lucru este că fetele sunt mai bune la şcoală decât băieţii, acest lucru putându-se datora faptului că curriculumul este făcut în aşa fel încât se potriveşte cu felul în care învaţă fetele. Poate s-ar putea schimba lecţiile în aşa fel încât să poată reţine şi băieţii la fel de mult."
