Trădarea „moștenirii Băsescu”

Disprețul arătat de d-na Udrea, autodeclarată continuatoare a lui Traian Băsescu, întrerupe o atitudine de ani buni a președintelui, care a știut să focalizeze valorile și competențele unor intelectuali.

Nu i-au trebuit mai mult de câteva zile re­cent ale­sei președinte a PMP, pentru a-și pre­zenta strategia po­litică: dincolo de vor­băria opoziționistă cu­ren­tă, sunt două punc­te interesante: 1) disprețul față de inte­lec­tua­lii critici din partid – ceea ce s-a ex­pri­mat prin formula că PMP e un „partid alt­fel“ în ori­ce alt sens în afara aceluia că ar fi „par­tidul ce­lor cu doctorate la Sorbona, de­și (treacă de la noi!) sunt bineveniți și ei“; 2) PMP va accepta un can­didat comun al opo­ziției, numai dacă ceilalți – mai ales PDL și PNL, aflate în negocieri pentru fu­ziune – vor accepta la rândul lor candidatul de­sem­nat de PMP – d-l Cristian Diac­o­nes­cu.

Disprețul față de intelectuali nu e deloc ce­va nou în politica noastră. Baza lui pro­fun­dă stă în frus­trarea unor politicieni, în­zes­trați cu studii precare și dispunând de cu­noștințe la fel de precare, față de oameni mult mai cultivați și mai competenți în mul­­te domenii decât ei și care, în același timp, cred efectiv în libertatea de a critica ierarhia de par­­tid. Ceea ce nu înseamnă de­loc că un intelectual de­vine neapărat și un bun om politic. Dar bi­ne­înțeles că nu des­pre asta este vorba acum.

În­tris­tător este aici că disprețul arătat de d-na Udrea, au­­todeclarată continuatoare a lui Traian Bă­sescu, întrerupe o atitudine de ani buni a președintelui, care a știut să focalizeze va­lo­rile și competențele unor intelectuali – de la Monica Macovei, Daniel Mo­rar și Cristian Preda la Daniel Funeriu, Horia-Ro­man Pa­ta­pievici, Mircea Mihăieș, Vladimir Tis­mă­­nea­nu – și care a dovedit în trecut calitatea ra­ră la noi de a depista calitățile speciale ale acestor oameni, de care altminteri era des­părțit prin for­mație, fel de aptitudini și „po­ziție în viață“.

La fel ca odinioară PDL, con­ducerea PMP, uitându-se chio­râș la inte­lec­tualii critici – și toți intelectualii din partid vor deveni pe rând critici, chiar dacă acum unii încă tac –, pare a abandona senină „moș­­­tenirea Băsescu“ într-unul dintre punc­tele cele mai valoroase ale acesteia.

Disprețuitoare față de „sorbonarzi“, d-na Udrea s-a arătat, pe de altă parte, arogantă față de ce­lelalte partide din opoziție, un act pe care cele 6,2% la europarlamentare nu ar fi trebuit să-l permită. Dacă ar fi declarat numai că PMP e dispus să ne­go­cieze un candidat unic la primul tur cu celelalte par­­tide, susținându-l în această negociere pe d-l Diaconescu, lucrurile ar fi stat ac­ceptabil. Dar n-a fost așa; d-na Udrea spune verde: candidatul nos­tru sau niciunul!

Dincolo de aroganță, e o lo­vitură dată șanselor dreptei la pre­șe­dinție. Un unic can­didat al dreptei, ne­gociat din timp între partide în ba­za popularității sale, înseamnă mult mai mult decât 2-3 candidați, în pri­mul rând pentru că un candidat unic va scoate mai degrabă elec­to­ratul an­ti-PSD din amorțire. Prezentat din timp, el va polariza disputa cu Victor Ponta, probabilul candidat al PSD, având posibilitatea să producă o cam­panie activă și dramatică – singura șansă pentru mobilizarea elec­to­ra­tu­lui urban. E greu de crezut că în al doilea tur se va petrece o minune și că electoratul se va mobiliza în două săptămâni, atunci când luni în șir a fost descurajat să o facă de un mă­nunchi de can­di­daturi răsfirate. Apoi, așa cum s-a mai văzut, exis­tența mai multor can­didați pentru turul întâi înseamnă și un război în­tre ei; în con­se­cință, Ponta va scăpa ieftin, iar reportul voturilor în al doi­lea tur se va face mai greu. Apoi în­săși diviziunea existentă va da elec­to­ratului semnalul descurajator că dreap­ta nu e capabilă să guverneze uni­tar. Dar, dacă e așa, de ce se adoptă o astfel de strategie perdantă?

Fiind­că PMP dorește să trateze pri­mul tur al alegerilor prezidențiale ca pe un fel de test electoral, sperând să-și fi majorat procentele față de mo­mentul europarlamentarelor în ra­port cu scorul pe care îl va face can­di­datul PNL-PDL, probabil Klaus Jo­hannis, astfel încât să aibă o mai bu­nă șansă într-o viitoare negociere, fie cu restul dreptei, fie cu PSD. E o viziune îngustă, riscantă (s-ar putea ca procentele să scadă) și lu­crând îm­potriva principiului unificării drep­tei, clamat atâta vreme de Traian Bă­sescu, tocmai într-un moment când există unele șanse de rea­lizare a aces­teia și când, cum se vede pe de altă parte, PSD se căz­nește din răsputeri să o împiedice. În plus, este o stra­te­gie care pune interesele unui partid pe deasupra binelui public, care cere să se sto­peze monopolizarea puterii de către PSD și Victor Ponta … continuarea în Revista 22.