Avem cel mai restrictiv sistem de înregistrare a partidelor din Europa, adică cele mai multe restricții în calea dreptului de liberă asociere, altfel consfințit în Constituție, precum şi cele mai restrictive condiții de înregistrare a candidaturilor (200.000 semnături pentru un partid, 100.000 pentru un candidat independent). Lipseşte egalitatea de şanse între candidații înscrişi în cursa electorală: fiecare din cele şase partide care au în prezent reprezentanți în Parlamentul European are câte un reprezentant în birourile secțiilor de vot, restul celor nouă partide au unul singur, prin tragere la sorți, iar cei opt candidați independenți nu au niciunul; aceleaşi şase partide au dreptul la 4/5 din timpii de antenă la televiziunea națională. Acestea, dar şi alte argumente dovedesc că partidele care se rotesc la putere de două decenii sub diferite denumiri au reuşit, încet-încet, să instituie un regim de monopol asupra pieței politice, astfel încât să nu permită pătrunderea unor eventuali nou-veniți.
Regulile jocului sunt strâmbe. În plus, oferta partidelor şi a independenților înscrişi în cursa electorală este, pentru mine şi alții ca mine, total nesatisfăcătoare. Chiar dacă există, în listele fiecărui partid „cu şanse“, unul-doi candidați respectabili, ei ar trebui votați „la pachet“ cu unii a căror singură calitate e că se află în grațiile conducerilor de partid. În aceste condiții, ca formă de protest împotriva acestei stări de lucruri, eu am decis să merg la vot (pentru a mă distinge de masa celor cărora pur şi simplu nu le pasă ce se întâmplă în viața publică, preferând să se retragă în propriul confort), dar să-mi anulez votul. Din aceleaşi motive, alții au decis să nu meargă deloc la vot. Sunt două forme diferite de a exprima acelaşi protest.
Mulți dintre adversarii de bună-credință ai boicotului sau ai votului anulat (de exemplu, Victoria Stoiciu) consideră că „neparticiparea joacă în favoarea principalilor câştigători ai cursei electorale – acelaşi număr de voturi, raportate la un total mai mic de votanți, înseamnă mai multe procente de voturi pentru fiecare partid şi în primul rând pentru partidele situate în vârful clasamentului“. Cred că raționamentul trebuie revizuit prin reducere la absurd, întrebându-ne ce s-ar întâmpla cu distribuția mandatelor aflate în joc dacă protestatarii ar exprima un vot. Evident, nu ar vota pentru partidele care reprezintă actuala clasă politică, pentru că tocmai împotriva lor protestează. Înseamnă că ar alege fie un candidat independent, fie un partid considerat „fără şanse“ şi să-l ajute să depăşească pragul electoral. Dintre independenți, singur Mircea Diaconu este cotat în unele sondaje în apropierea pragului electoral. Dintre partidele „mici“, Forța Civică este într-o situație similară. Dar nici Diaconu, nici Mihai Răzvan Ungureanu nu pot fi considerați ca venind din afara „establishmentului“. Aşadar, renunțarea la boicot ar putea, la limită, să „sufle“ două-trei locuri partidelor din fruntea clasamentului, dar în favoarea altor reprezentanți ai aceleiaşi contestate clase politice. Cealaltă variantă (mai probabilă), în care voturile protestatarilor s-ar împărți între numeroşii candidați care nu depăşesc pragul electoral, face ca ele să se redistribuie tot către partidele aflate în fruntea clasamentului. Desigur, altfel ar fi stat lucrurile dacă ar exista motive pentru susținerea concertată, de pe pozițiile celor sătui de actuala stare, a unui partid sau candidat independent. Din păcate, nu e cazul.
Mi-ar plăcea să nu fiu singur în acest demers. Mi-ar plăcea, de exemplu, ca BEC să găsească în urne de trei ori mai multe voturi anulate decât la ultimele alegeri similare. Atunci, toți cei care ne vom fi anulat votul în semn de protest vom şti că nu suntem singuri. Mulți se întreabă la ce ar servi această tevatură. S-ar putea ca cei care ne conduc să continue să ignore nemulțumirile noastre. La urma urmelor, ei îşi vor fi atins scopul, îşi vor fi trimis oamenii la Bruxelles. Pe termen mediu şi lung însă, efectul ar putea fi acela că vor conştientiza creşterea potențialului de revoltă şi vor fi obligați să accepte modificarea regulilor.
Ca orice formă de protest paşnic, efectul imediat nu poate fi decât cel al afirmării (demonstrării) unei voințe comune a unei părți a societății. Este motivul pentru care duminică, după ce voi fi depus în urnă un buletin de vot anulat, voi merge în Piața Universității să mă întâlnesc cu prietenii. Şi să ne batem capul pentru a găsi mijloacele de a forța împreună, începând de luni, modificarea Legii partidelor şi a legilor electorale. Astfel încât, la viitorul tur de scrutin, să putem vota cum se cuvine.
