Cu mai bine de 150 de ani în urmă, între Unirea Principatelor și Războiul de Independență, militarii austrieci staționați în Țara Românească au topografiat principatul realizând 112 planșe, componente ale unei hărți inestimabile, cunoscută în epocă sub numele de Harta României Meridionale.
Momentul este unul de cotitură în istoria cartografiei românești: vorbim, până la un anumit punct, de prima hartă a viitoarei Românii, și, probabil, prima pe care apare numele de „România”. În plus, ridicările topografice efectuate în prealabil și apariția hărții au dus la înființarea primului institut de topografie din România, cea care a început apoi cartografierea întregii țări.
Cele peste 100 de componente ale hărții au fost publicate în epocă într-un tiraj foarte mic. Numărul de exemplare n-a depășit duzina. Cele mai multe dintre ele s-au rătăcit, însă, de-a lungul vremii, prin cotloanele arhivelor.
Acum aproape zece ani, un grup de specialiști de la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj a dat peste unul dintre aceste pachete. O comoară! S-au documentat, au umblat prin arhive, au refăcut harta, au digitalizat-o și acum e accesibilă oricui pe Internet, asemeni hărților Google. Adresa la care o găsiți, împreună cu alte informații legate de inițiativa UBB, este: charta1864.ro.
Proiectul vă oferă șansa de a călători în timp prin Oltenia și Muntenia anului 1864. Dacă descărcați aplicația pe telefonul mobil și vă aflați în zonă, puteți vedea, prin sistemul GPS, ce vedeau acum un secol și jumătate străbunicii oltenilor și muntenilor în locul în care vă aflați.
Pentru a afla mai multe detalii despre istoria și alchimia acestui extraordinar proiect, l-am căutat pe „capul răutăților”, profesorul Zsombor Bartos-Elekes, cartograf și istoric al hărții, coordonatorul echipei UBB care a realizat lucrarea.
Cum s-a născut toată ideea Chartei 1864?
Acum vreo zece ani, a fost găsit în depozitul Universității Babeș-Bolyai din Cluj un pachet prăfuit, de doi metri pătrați, cu o mulțime de hărți. Dacă nu le salvam, ar fi ajuns la deșeuri. Ne-a luat, apoi, doi ani până am prelucrat toată informația, ca să vedem ce am descoperit de fapt. Din cele 6–7000 de hărți vechi găsite, o sută și ceva au fost cele despre care vorbim acum. De analiza lor pentru digitizare ne-am apucat acum trei ani.
Despre ce hărți este vorba?
Cele 112 planșe alcătuiesc un pachet important din istoria cartografiei românești: e prima hartă topografică românească și, probabil, prima hartă pe care figurează denumire de „România”. Militarii austrieci, un soi de forțe de menținere a păcii ale acelor vremuri, au ocupat, în perioada august 1854 – martie 1857, Țara Românească. Era în timpul Războiului din Crimeea. În 1856 și 1857, au efectuat măsurători topografice. Pe baza acestor măsurători, au realizat, la Viena, planșele hărții de care vorbim. După câţiva ani, administrația de la București a obținut, contra cost, dreptul de a le reproduce. Cel împuternicit cu această misiune a fost cunoscutul Carol Pop de Szathmári. Se întâmpla exact acum 150 de ani, în 1864. În total, au fost multiplicate în jur de zece exemplare, nu se știe exact câte. Însă, s-au rătăcit prin prăfuitele unghere ale diverselor arhive. Nu e exclus să fi fost mai mulți cei care au scris despre această hartă decât cei care chiar au ținut-o în mână. Noi am făcut-o acum publică pe Internet, și nu oricum, ci într-un format modern, actualizat, ca să o poată vedea oricine.
Cum au făcut austrieci măsurătorile?
Am fost în arhivele de război de la Viena, ca să vedem documentele legate de măsurători și de topografierea făcută. Austriecii au construit, în apropiere de Slobozia, un punct provizoriu de cercetare astonomică. Urmărind poziția stelelor, au reușit să stabilească exact poziția în care se afla acel loc. Apoi, în apropierea punctului de cercetare, pe o linie de câțiva kilometri, au făcut măsurători exacte, după care au dezvoltat o rețea întreagă de triunghi prin care au continuat măsurătorile. După trasarea triunghiurilor, n-au trebuit să facă altceva decât să măsoare unghiurile cu teodolitul (instrument optic pentru măsurarea unghiurilor orizontale și verticale). În această rețea, au putut plasa ușor și obiectivele terestre. Pe hartă sunt reprezentate inclusiv pârâurile mai mici, fântânile, pădurile, stufărișul, drumul pentru căruțe, ulițele secundare de prin sate, oficiile poștale, într-un cuvânt, tot ce era necesar pentru a te orienta în zonă. Un centimetru de pe hartă reprezintă cca. 500 de metri reali. Așadar, au avut loc berechet pentru detalii.
Cât de valoroasă e această hartă?
Valoarea ei simbolică este semnificativă, harta redând cu o acuratețe rară detaliile geografice ale Țării Românești de dinainte de 1859. Cu ajutorul ei putem vedea acum exact cum s-au modificat în timp suprafețele împădurite, rețeua de drumuri, cât de mari erau așezările umane atunci etc. Valoarea hărții nu poate fi evaluată în bani și nici nu poate fi comercializată…
În ce a constat documentarea?
În prima parte a proiectului, am căutat în colecţiile de hărți și în bibliotecile din România, Budapesta și Viena. A trebuit să refacem istoria hărții, să cunoaștem metodele și datele măsurătorilor, să găsim toate planșele hărții ș.a.m.d. Apoi, am scanat planșele găsite și am calculat parametrii de geodezie cu ajutorul cărora am schimbat coordonatele inițiale, ale austriecilor, cu coodonatele actuale, după sistemele GPS și Google Earth. Planșele scanate le-am croit, cu ajutorul parametrilor și a softurilor geoinformatice, conform coordonatelor de azi din teren. După acești pași, nu ne-a mai rămas altceva de făcut decât să construim site-ul și să facem accesibilă harta.
De unde ați obținut finanțare?
Am aplicat pentru un grant în 2011, iar finanțarea am primit-o d la UEFISCDI, fără sprijinul lor n-am fi putut realiza lucrarea, așa că le mulțumesc și pe această cale. Tot proiectul a fost realizat cu sprijinul lor, de la drumurile pe care le-am făcut pentru documentare, la achiziționarea unui scanner uriaș, până la realizarea site-ului și promovarea la conferințe internaţionale.
Aveți în vedere și alte zone, în afară de Muntenia și Oltenia?
În ultima vreme se conturează mai multe proiecte care vor prezenta, prin mijloace similare, hărți topografice din perioade mai vechi, despre mai multe regiuni din România. Pentru detali, vă recomand să aruncați un ochi peste: earth.unibuc.ro și mapire.eu. Intenționăm să aplicăm pentru proiecte similare și pentru digitizarea altor hărți habsburgice ale Țării Românești şi Moldovei.
Când ați terminat proiectul?
Practic, munca noastră la acest proiect nu s-a încheiat încă. În februarie am făcut public site-ul, dar până în septembrie mai urmează să prezentăm rezultatele noastre la conferințe internaționale și în reviste de specialitate.
Care au fost momentele critice, obstacolele majore?
A fost mai greu la început, pentru că nu aveam toate planșele hărții. Am dat de ele destul de greu: de unele, la Budapesta, de altele, în arhivele din Viena. Uneori, însă, chiar și ce găseam era deteriorat, așa că am fost nevoiți să le căutăm și să le scanăm în alte arhive. Se poate vedea și în imaginea-mozaic: după atâtea decenii, componentele hărții s-au (de)colorat altfel, în funcție de locul de arhivare. Pentru site, însă, am optat de fiecare dată pentru varianta cea mai bună.
Din cine a fost formată echipa?
Cu totul, am fost patru persoane: trei de la Facultatea de Geografie a UBB și un coleg din Ungaria, Gábor Timár, șeful catedrei de la Facultatea de Geofizică de la Budapesta. El a răspuns, evident, de partea de geodezie. Clujenii au fost: Zoltán Imecs, care s-a ocupat de scanarea lucrării, Zsolt Magyari-Sáska, responsabil în primul rând de programare, și eu, care m-am ocupat de organizare, de coordonare și de partea care ținea de istoria cartografică.
În textul de prezentare al proiectului scrieți că „despre această hartă, în literatura științifică din România apar inexactități și informații contradictorii.” Despre ce este vorba?
Despre munca de realizare a hărții s-a scris cel mult o pagină. Aceasta este informația pe care au preluat-o autorii de mai târziu, unul de la altul, de-a lungul deceniilor. Sunt și autori care scriu că austriecii doar au ajutat la efectuarea măsurătorilor, ceea ce este fals. Într-un alt text, nu este suficient de clar precizat că, de fapt, harta a apărut în două variante: austriacă și română. În fine, unele surse menționează greșit scara hărții austriece.
Cum funcționează aplicația?
Pentru a naviga pe hartă, trebuie să accesați site-ul charta1864.ro. De pe pagina de deschidere, ajungeți ușor pe pagina care prezintă harta, unde o puteți apoi vedea, mări sau mișca de la „apropieri” diferite, ca în cazul oricărei hărți web de azi. Harta originală, cu dimensiunea de 30 de metri pătrați, apare ca o imagine de patru gigapixeli. În privința utilizatorilor, am acordat o atenție specială atât „laicilor” cât și specialiștilor: cei dintâi pot da căutare după localități și pot salva planșele hărții ca pe o simplă imagine, ca și cum ar fi cerut-o de la bibliotecă și ar fi folosit un copiator color de cea mai bună calitate; cei mai umblați în ale IT-ului pot exporta în orice soft GIS, de geomatică, anumite secvențe ale hărții, delimitate prin alegerea coordonatelor, iar apoi pot face analize comparative. Site-ul este completat cu suprapunere celor două hărți: cea de odinioară și cea Google de azi. Utilizatorii vor putea vedea astfel ce anume s-a aflat cândva în locul unui obiectiv de astăzi și invers.
Prin ce este util proiectul pentru specialiști?
Lucrarea poate fi folosită la diverse studii relevante în spațiu și timp. Istoricii care se ocupă de trecutul regiunii pot vedea cum arătau locurile de odinioară. Poate fi calculată, apoi, cu relativă exactitate, scăderea suprafețelor împădurite. Pot fi anticipate zonele de risc în caz de inundații, pe hartă fiind vizibile suprafețele inundate odinioară. Pot fi identificate locurile clădirilor dărâmate, iar rețeaua de oficii poștale existente în trecut le oferă posibilitatea specialiștilor de a analiza transportul de dinaintea existenței liniilor ferate. Sunt mai multe modalități de exploatare științifică a lucrării.
Bun, și la ce ne poate folosi nouă, amatorilor, în primul rând?
Oricine e pasionat de călătorii, poate naviga pe această hartă, poate călători, virtual, nu doar în spațiu, ci și în timp. Gândiți-vă că e o hartă Google despre trecut! Imaginați-vă că detaliile hărții pot fi descărcate în sistemul GPS al unui telefon mobil și în secunda doi dispunem de „o mașină a timpului”, care ne arată ce a fost acum 150 de ani în locul în care ne aflăm, ce vedeau din acel loc cei din generația străbunicilor și stră-străbunicilor noștri.
Prin ce este aparte proiectul față de proiectele similare?
După ce am primit finanțarea, am avut timp suficient să lucrăm la el. Nu doar am scanat hărțile peste care am dat, dar am fost atenți să alegem, în cazul fiecărei componente a hărții, varianta cea mai bună, cea mai de calitate. Sunt proiecte similare în alte țări, care au folosit harta scanată doar ca pe o imagine. Consider important faptul că am reușit să suprapunem varianta de azi cu cea din trecut a hărții, pentru a vedea și ce avem azi în acele locuri. Nu mai puțin important mi se pare și faptul că harta este accesibilă online, gratuit, oricui. Sunt proiecte ale căror produse finale le poți vedea doar contra cost. Un alt avantaj al lucrării noastre este faptul că utilizatorii pot descărca aplicația și imaginile. În alte cazuri, nu ai decât posbilitatea de a naviga pe site. În plus, proiectul nostru este completat și de un studiu detaliat.
Va exista și un nivel doi al proiectului?
Față de cele asumate în proiect, avem deja un nivel doi: comparația hărții vechi cu harta-Google. Este un plus pe care ni l-am asumat pe parcurs, pur și simplu ne-a venit cheful să îl facem în timp ce lucram. Dar mai vrem ceva: să testăm și o altă metodă de asamblare a hărții, prin care, sperăm noi, vom avea o precizie și mai mare.
În ce stadiu se află domeniu acesta al cartografierii digitale, a geomaticii istorice?
Softurile GIS a ajuns de câțiva ani în faza în care, cu aceste instrumente digitale, poate fi prelucrată moștenirea cartografică a unei suprafețe de teren. A devenit o ramură importantă. Asociația Internațională de Cartografie (ICA) a înființat o comisie specială pentru asta. În momentul de față, prioritare sunt descrierile cartografice cât mai detaliate ale hărților topografice.
