Politică, soare, nisip și mare. Și un partid. PMP. Partidul prezidențial și-a făcut o lansare fără precedent în politică, direct de pe plaja din Neptun. Fotografiile de la acel eveniment, care au făcut turul internetului și al televiziunilor, au fost comentate în fel și chip. Că pantalonii, că tricourile, că… etc.
Dincolo de personajele politice care au apărut în fotografii, un element mult mai important a fost asumarea procentului de 10% în alegerile europarlamentare de către Traian Băsescu. Președintele și-a asumat un pariu foarte riscant, pentru că scrierea acestei cifre pe plaja de la Neptun este echivalentă cu asumarea succesului sau insuccesului obținerii acestei cifre. Dacă în urmă cu câteva săptămâni Traian Băsescu declara că e treaba partidului să obțină un scor cât mai bun în alegeri și chiar îi atenționa părintește pe cei de la PMP că ”Nu puteți să fiți urmașii mei dacă nu câștigați. Asta înseamnă două cifre la europarlamentare”, acum pare că a desenat chiar el această cifră pe nisipul plajei.
Toate partidele și-au asumat ținte electorale de care depind următoarele mișcări politice pe care le vor face în perspectiva alegerilor prezidențiale, în cazul jucătorilor mari, sau chiar supraviețuirea în politică, în cazul jucătorilor mai mici. Pentru PSD este esențial să obțină un procent de 40%, sau chiar peste 40%, pentru a demonstra că, și după ruperea de PNL, a rămas o forță politică și pentru a genera efectul bulgărelui de zăpadă pentru luna noiembrie. Pentru PNL, și în special pentru Crin Antonescu, este esențial să obțină 20% sau un scor cât mai apropiat de această cifră pentru a evita dezintegrarea partidului. Recenta apariție televizată, fără precedent, în aceeași emisiune împreună cu Johannis demonstrează că Antonescu și-a cam epuizat capitalul politic, acest lucru fiind un semnal destul de prost pentru partid. Pentru PDL este esențial să obțină un scor mai mare decât PNL pentru a se poziționa drept principalul partid de opoziție și pentru a demonstra ”dreptei” că nici un candidat unic nu poate câștiga prezidențialele fără forța structurilor de partid pdl-iste. Pentru PMP este esențială cifra de 10% pentru a conta în negocierile care se vor purta în perspectiva prezidențialelor. Fără această cifră (destul de mică, totuși, pentru a emite pretenții prezidențiale), PMP și Traian Băsescu riscă să nu fie primiți la masa negocierilor, iar dacă vor fi acceptați vor primi doar un scaun marginal la această masă. Vasile Blaga deja a dat semnalul că PMP s-ar putea trezi lăsat pe dinafară la aceste negocieri. Presiuni sunt pe toate partidele politice. Anul acesta se decide cine domină scena politică în următorii 10 ani. Dar presiunea cea mai mare este pe PMP, un copil politic născut prematur, care participă în aceste alegeri electorale.
Însă precedentul partidului mic, nou-înființat, capabil de surprize foarte mari există. Pentru cei care își mai amintesc, a mai existat un experiment prezidențial la primele alegeri europarlamentare desfășurate în România. Atunci, partidul prezidențial – PLD – a obținut un succes neașteptat. PLD, partidul planificat de părinții săi, Traian Băsescu și Teodor Stolojan, a fost născut la timp și crescut cu grijă, astfel că la alegerile europarlamentare a reușit un impresionant scor electoral de 7,78% (398.901 voturi), în condițiile unei prezențe la vot de 29,46% din totalul alegătorilor. Însă succesul PLD a fost favorizat de o serie de factori foarte importanți. La formarea sa, în decembrie 2006, Traian Băsescu avea, potrivit unui sondaj de tip Omnibus, o cotă de 54% încredere multă și foarte multă, iar inițiatorul partidului, Theodor Stolojan, avea o cotă de 41% încredere multă și foarte multă, spre deosebire de președintele PNL, Călin Popescu Tăriceanu, care avea doar o cotă de 26% încredere multă și foarte multă. Tăriceanu se plasa abia pe locul 4 în topul încrederii liderilor de partide, după Gigi Becali, Mircea Geoană și Corneliu Vadim Tudor. În același timp, Stolojan era preferat de 37% din români și de 48% din votanții PNL să conducă Partidul Național Liberal. De asemenea, PLD s-a format în jurul unor personaje politice cu notorietate și carismă, precum Valeriu Stoica, Mona Muscă, dar și mai tinerii Cristian Boureanu și Raluca Turcan. Dar poate cel mai semnificativ aspect care a contribuit la succesul PLD a fost criza profundă care a marcat societatea la acea vreme. Apariția bilețelului roz, care a declanșat conflictul dintre președinte și premier, ce va dura până la sfârșitul lui 2008, cu doar o lună înainte de demararea campaniei de strângeri de semnături pentru constituirea partidului, a fost trambulina politică ce a propulsat PLD în alegerile din noiembrie la 7,78%. Votanții și simpatizanții PNL au primit dovada palpabilă că Tăriceanu este doar un reprezentant al unor grupuri de interese, astfel că discursul lui Stolojan, care acuza conducerea PNL de trădare a drumului asumat de Alianța DA și de trădare a reformelor inițiate de Traian Băsescu și apelurile lansate pentru salvarea valorilor liberale, a devenit unul extrem de credibil: ”Ce urmărim? Stoparea pericolului ca noţiunea de liberalism să fie confundată de cetăţeni cu aceea de oligarhie petroliberală, iar valorile fundamentale ale liberalismului să fie asimilate cu interesele grupului care conduce astăzi PNL. Nu acest grup deţine monopolul asupra valorilor liberale” – declara Stolojan în decembrie 2006. După apariția bilețelului roz, oligarhia petroliberală a primit și un chip și un nume.
Încă de la lansarea Fundației și până la înregistrarea ca partid politic, dar și acum, în campania electorală, PMP a mizat exclusiv doar pe acțiuni de imagine. Unele mai reușite, alte mai puțin reușite. Însă acțiunile de imagine nu sunt suficiente. Ele doar te plasează și te mențin în atenția publicului, fără a avea forță de convingere. Acțiunea politică lipsește cu desăvârșire la PMP. Fără o dovadă palpabilă care să certifice ”trădarea” PDL, fără lideri cu popularitate și carismă foarte mare, cu Traian Băsescu după 10 ani de mandat prezidențial și cu încredere de doar 20% în rândul populației, PMP riscă să nu-și atingă ținta electorală propusă. Traian Băsescu are nevoie de un nou ”bilețel roz”, are nevoie de un nou gest politic prin care să șocheze scena politică și să dea un puternic impuls partidului. Va găsi Traian Băsescu un nou ”bilețel roz” până pe 25 mai? Un bilețel roz care să reseteze jocul politic pe segmentul de dreapta și să-l facă să câștige pariul politic făcut la malul mării?
