România va deveni stat de graniță în noul război rece dintre Occident și Rusia, o țară care va fi în permanență supusă provocărilor, presiunilor și tentativelor de subminare din partea Moscovei, în primul rând din cauza Moldovei. În aceste condiții regionale noi, România va trebui să se ridice la înălțimea statutului de gardian al granițelor civilizației occidentale și de aceea nu își va putea permite un stat măcinat din interior de corupție de un grup mafiot care parazitează instituțiile, secătuiește economia și calcă în picioare libertățile. Cum Victor Ponta a ales clar să susțină deschis corupția și pe corupți, Victor Ponta nu poate fi președintele României.
Indiferent de ceea ce se întâmplă în Ucraina, lucrurile au fost decise. Peste Europa va fi trasă o nouă Cortină de Fier între Occident și Rusia, dar de această dată, România se va găsi de partea bună a Zidului. În urmă cu câteva zile, New York Times a publicat un articol în care dezvăluie strategia președintelui Obama față de Rusia. Astfel, susține ziarul, „Obama a ajuns la concluzia că chiar dacă va exista o soluție la criza din Crimeea și din estul Ucrainei, nu va avea niciodată o relație constructivă cu Putin. Ca urmare, Obama își va petrece ultimii doi și jumătate de mandat încercând să minimizeze pagubele produse de Putin, să mențină minima cooperare care mai poate fi salvată și să îl ignore pe stăpânul de la Kremlin”.
Or, această politică de izolare nu este altceva decât reactivarea, cu miljoacele secolului al XXI-lea, a „politicii de îngrădire”, așa cum a fost ea formulată de George F. Kennan în 1947, iar Casa Albă nu face nici un secret că restabilirea războiului rece reprezintă obiectivul său pe termen lung.
Un nou război rece înseamnă o nouă Cortină de Fier. Consecința strategică pe termen scurt este că Ucraina, sau cea mai mare parte a ei este pierdută. La fel, este pierdută și Moldova înțelească ca uniune între Basarabia și Transnistria. Serghei Lavrov a reafirmat cu două zile în urmă așa-numita „doctrină Medvedev” formulată în timpul războiului din Georgia din 2008, când Rusia și-a afirmat dreptul de a-i apăra pe cetățenii ruși înăuntrul și în afara granițelor și „interesele privilegiate” ale Rusiei în fostul spațiu sovietic, iar Putin nu va ezita să o aplice fie în Estul și Sudul Ucrainei, fie în Transnistria.
Tot ceea ce putem spera pentru ceea ce va mai rămâne din Moldova este să-i oferim cumva un statut similar cu cel avut de Austria în primul război rece: Cu economia și instituțiile în Vest și cu securitatea garantată de Est. Cu alte cuvinte, pentru o perioadă lungă de timp, România va reprezenta, de facto, granița de Est a Occidentului.
Acest nou statut, forțat de Moscova și acceptat de Washington, creează responsabilități noi pentru București. Dacă România va dori să se bucure în continuare de securitatea oferită de scutul NATO și de bunăstarea și dezvoltarea oferite de apartenența la Uniunea Europeană, atunci va trebui să joace după regulile Occidentului.
Ceea ce înseamnă întărirea statului de drept. Când Victoria Nuland a avertizat că Statele Unite se vor concentra asupra combaterii corupției în Balcani și Europa de Est, subsecretarul de stat american a semnalat că guvernul american a înțeles în sfârșit cât de răspândit este acest fenomen în regiune care slăbește statalitea țărilor din regiune. Or un stat slab, vulnerabil la corupție, ispite și presiuni venite dinspre Rusia nu poate funcționa ca un gardian al frontierelor Occidentului.
Nu poți lăsa hoții paznici ai domeniului pentru că îți bagă inamicul în casă. Iar un stat puternic, capabil să facă față acestei noi responsabilități este, înainte de toate, un stat de drept puternic unde regulile sunt respectate, nu modificate ad hoc după interesele clientelei și ale demnitarilor corupți, unde Justiția este liberă și temută nu golită de autoritate prin crearea claselor de supra-oameni politici imuni față de legea penală.
Obiectivul întăririi statelor de la granița de Est a Occidentului prin întărirea statului de drept este motivul pentru care Statele Unite și Uniunea Europeană sprijină instituții precum DNA și ANI, aflate în fruntea luptei împotriva sistemului corupt, sau pentru care Comisia Europeană a fost atât de fermă cu guvernul Ponta în iulie 2012 când s-a încercat anihilarea Curții Constituționale. Acest sprijin va continua încă și mai ferm de aici înainte și reprezintă o șansă pentru România.
Apariția unei forme noi de război rece, care schimbă datele geopolitice ale Europei, plasează mult mai multă responsabilitate pe umerii țărilor ca România care mai devreme sau mai târziu ar putea fi puse în situația să aleagă. Dacă până acum integrarea în clubul occidental se făcea în primul rând prin mijloace „pozitive”, care țineau seama în primul rând de progrese și treceau aspectele negative la lucruri „de făcut”, acum dispoziția s-a schimbat.
Geopolitic, a devenit riscant să ai drept aliați state (cvasi)eșuate pe care nu poți conta. Economic, Europa a fost zdruncinată serios de criză și nu mai are răbdare să arunce cu bani în state care nu respectă nici măcar criteriile politice ale Uniunii, adică valorile ei fundamentale, și de aici noul mecanism de sancționare. Toate aceste evoluții pot genera situații în care unei țări membre să i ceară la un moment dat să aleagă partea, de vreme ce vor fi două părți în acest război rece: de partea Occidentului și a NATO sau de partea Rusiei și a clienților lor.
Pericolul pentru România îl reprezintă Victor Ponta, armata baronilor penali cu care s-a declarat solidar și grupurile de interese pe care le servesc și le apără. Acești oameni nu au nimic în comun nici cu valorile Uniunii Europene, nici cu statul de drept, nici cu civilizația occidentală. Sunt produsul secundar al barbariei istorice care a fost comunismul și care a generat și regimul de la Moscova, condus de kaghebiști și de oligarhi proveniți tot din KGB, din rândurile partidului comunist și ale Mafiei. Cum Victor Ponta refuză să se dezică de ei, ba mai mult, promite că din iarnă instituțiile anticorupție susținute de Occident vor fi anihilate și România va (re)deveni paradisul corupției, nu este deloc exagerat să afirmăm că dacă alegi Ponta, alegi Rusia și Putin.
