Poeta Nina Cassian, despre care criticul Alex Ștefănescu a spus că este „cea mai atrăgătoare femeie urâtă din literatura română“, a decedat, marți, la vârsta de 89 de ani, la New York.
Cu un destin ca de roman, Nina Cassian a fost poetă și muză în același timp. O adevărată „devoratoare“ de bărbați, a avut aventuri pasionale cu unii dintre cei mai mari scriitori români, de la Ion Barbu și Marin Preda până la Nichita Stănescu și mulți alții. „Fiind o fată urâtă, am fost bucuroasă cumva de atenţia care mi-a fost acordată de-a lungul vieţii. Dar asta a venit târziu, pentru că, până la 17 ani, nu se uita la mine nici un câine. Nu e plăcut, mai ales în adolescenţă. Te marchează pe toată viaţa“, a mărturisit poeta.
Biografie
Renée Annie Cassian-Mătăsaru s-a născut pe 27 noiembrie 1924 la Galați, într-o familie de origine evreiască. Mai târziu, familia ei s-a mutat la Brașov, unde a intrat la Liceul „Principesa Elena“, iar mai târziu la București, unde a urmat cursurile Institutului „Pompilian“. A urmat și cursuri de actorie, cu Beate Fredanov și Alexandru Finți, și de pictură, cu Georg Lowendal și la școala lui M.H. Maxy. A studiat muzica cu Constantin Silvestri. A audiat cursuri de filologie la Universitatea din București. A frecventat cercurile intelectuale de stânga și a intrat încă din adolescență în Partidul Comunist.
A debutat în 1945, în „România liberă“, cu poemul „Am fost un poet decadent”. Primul său volum, de expresie avangardistă, „La scara 1/1”, a apărut în 1947, fiind încurajată de Tudor Arghezi și de Ion Barbu. A scris câțiva ani buni poezie proletcultistă, de tipul: „Ţara noastră-n sărbătoare/ Freamătă răsună/ Glasuri tari de muncitori/ Cântă împreună.// Roşii maci de bucurie/ Ne-au crescut în cale/ Şi în inimi a pătruns/ Slava zilei tale.// Stalin, ţara te slăveşte/ Marele tău nume/ Străluceşte neînvins/ Soare peste lume.“
După perioada sa proletcultistă s-a întors la poezia autentică și la literatura pentru copii. A tradus din Maiakovski, Moliere și Heine.
A publicat peste 50 de cărți de poezie, și proză, inventând chiar și o nouă limbă poetică, limba „spargă“.
În 1985, Nina Cassian a fost invitată în Statele Unite ca „visiting professor“ la New York University. Aflând despre arestarea și uciderea în închisoare a lui Gheorghe Ursu, unul dintre apropiații săi, scriitoarea s-a decis să nu mai revină în țară.
În SUA a continuat să publice proză și poezie, i-au apărut traduceri ale cărților din țară, dar și volume noi, precum „Take My Word for It!’’, „Blue Apple’’ și „Lady of Miracles’’, care s-au bucurat de succes. Poemele sale au apărut în revistele americane „The New Yorker’’, „Atlantic Monthly’’, „New England Review’’ și „American Poetry Review’’. În anul 1994, i s-a decernat premiul „Leul literar“ de către New York Library.
În Marea Britanie i-a apărut volumul de versuri „Call Yourself Alive“.
În 2005, poeta a lansat, la Institutul Cultural Român din New York, al treilea volum memorialistic, „Memoria ca zestre. Cartea a III-a“, după ce în 2003 și 2004 lansase, în România, primele două volume din acest jurnal autobiografic.