Cine credea că politicienii sunt cei mai eficienți reprezentanți ai ethosului românesc pe mapamond se înșela, acum o putem ști mai bine. De-a lungul ultimilor douăzeci de ani, tot mai mult ne-au adus diverse tipuri de glorie, reținând interesul Occidentului sau al Orientului, campionii din sporturi, uneori feluriți artiști, iar în rest: transportori de droguri prin capitale exotice, șuți și criminali, câteodată, te și miri cine. O categorie mai specială de „ambasadori“ ai României se constituie însă din cazuri mai aparte: oameni care își etalează lipsa de educație și de umanitate, chiar din simplă sete de notorietate, vrând să arate cine sunt ei și ce știu să facă… O „glumă“ de dată recentă, sinistră în felul ei și, fără îndoială, penalizabilă, îl alătură pe un tânăr român – împreună cu entuziaștii lui amici, martori amuzați la peripeție – șirului de chinuitori de pisici, de iresponsabili care conduc pe autostradă vehicule proprietate personală în picioare și făcând acrobații (adevărate pericole publice pentru ceilalți și pentru ei înșiși), stăpâni de cai ce își pedepsesc animalele până cad jos definitiv, prostănaci ajunși cu mândrie filmată în fața propriului panou de bord dintr-o mașină „tunată“… Pus, pasămite, pe șotii, dornic să facă pe grozavul, individul a achiziționat un succes internațional „viral“, aproape instantaneu, chinuind o bătrânică neajutorată, trăgând-o de gulerul halatului și ridicând-o de la pământ pentru a o învârti ca un ringispiel, ca pe o elice, cum s-a zis, aducând-o într-o criză de isterie și disperare. Probabil acesta era efectul scontat, să o facă să țipe acut, inestetic, ca un animal care nu își mai vede decât sfârșitul. Și, într-adevăr, amicii de pe margine mureau de râs, îndemnându-l să nu o lase să scape pe cea care, regăsindu-și echilibrul precar, încerca să fugă de agresor mâncând pământul.
Când poliția a intervenit, filmulețul prezentând cruzimile gratuite ale junelui provincial înconjurase mapamondul – internetul e funcțional, nimic din ce trece pe la el nu rămâne nerecepționat, chiar dacă poate părea astfel –, făcând încă o foarte bună reclamă României. Un fapt divers, s-ar zice; un caz izolat de tembelism spontan și jovial din sfera faptelor vitejești ale celor incapabili să își ia bacalaureatul, poate. Cine să dea măcar o ceapă degerată pe așa ceva? Iată însă că presa britanică a reflectat cu stupoare la lipsa de inimă a omului, crucindu-se. Nu era, firește, doar atât. Minunata metodă de distracție rurală poate fi citită în mai multe chei. Una dintre ele este cea referitoare la calitatea educației din țara noastră. Cât de „educat“ trebuie să fii pentru a-ți bate joc de o femeie în vârstă, lipsită de apărare, în fața propriei găști de derbedei? Dar ceilalți membri ai improvizatei delincvențe cât de deștepți și de instruiți pot fi? Ce au văzut ei acasă și prin vecini, ori prin școlile obligatorii pe care le-au parcurs, pentru a aproba și întâmpina cu entuziasm așa ceva? Te și întrebi care este calitatea tineretului care, probabil asumând grija cetățenească față de cei în nevoie, cum sunt adeseori pensionarii, se gândesc să dea o mână de ajutor naturii, provocându-le, pe cât se poate, cuvenitul infarct.
Ceea ce se vede în filmulețul care le nemurește fapta este un abuz împotriva unei persoane; cu circumstanțele agravante, dacă mai trebuiau și din acestea, că este vorba despre o femeie, și încă una ajunsă la senectute. Cum ajung unii tineri să se ocupe în timpul lor disponibil de asemenea „scheciuri“? Și ce foloase sufletești ori ce înțelepciune le procură?
Șomajul, lipsa de preocupare a părinților, incapacitatea corpului profesoral prin mâna căruia au trecut de a le insufla valori și de a-i „lipi“ de principiile umanității, părăsindu-i în zona animalității și a lipsei de compasiune, nu sunt cumva unele dintre tarele sociale care generează, pe la noi, astfel de manifestări? Oare ceea ce se vede, în cazul lor, nu ar putea fi, mai mult decât un caz particular de violență idioată, un semnal referitor la o societate incapabilă să își pregătească viitorul?
Ceea ce mă duce la celălalt versant al descifrării semnificației care a dus o nouă știre despre România pe canalele mediatice… Nu cumva ceea ce se întâmplă cu bătrânica cea neajutorată este un ecou – burlesc și sinistru – al modului în care România politicienilor cinici își tratează bătrânii? De ani și luni întregi, căci problema se reia periodic, cu un nou suflu chiar în ultima vreme, destinul tot mai precar al celor trecuți la pensie, adică la penurie absolută, se discută, pe față și pe dos, pe toate canalele de comunicare. Fiecare nou guvern să vaită ipocrit că avem prea mulți pensionari și prea puțini contribuabili activi, de parcă armata pensionarilor actuali s-ar fi exceptat, decenii de-a rândul, de la plățile către sistemul de pensii dispărut ca prin ceață, în te miri ce combinații fără legătură cu plătitorii respectivi. Da, bătrânii îi incomodează pe unii. Nu îi incomodau deloc însă când, lună de lună, cotizau din mult-puținul lor.
Iar atitudinile se transmit empatic. Dacă un deștept va susține că românii sunt marțieni, nu va trece mult până când promarțienii vor prinde voce în piața publică, putem fi siguri de asta. Drept care, fără a exagera, aș spune că minunații noștri reprezentanți – dintre care n-a spus nici unul ceea ce trebuia să spună: că e solidar cu toți bătrânii chinuiți în vreun fel și că așa ceva nu este îngăduit într-un stat de drept și într-o democrație – care invitau pensionarii, nu cu mult timp în urmă, la „ieșirea pe cale naturală din sistem“ inspiră, prin ethosul pe care îl răspândesc, la fapte pe care anumiți juni, nu prea inteligenți, vezi bine, se și grăbesc să le aplice huliganic, dar joviali, ducând un nou zvon băștinaș pretutindeni unde oamenii sănătoși la minte privesc așa ceva cu oroare.
