Cu fast, cu pompă și cu politicieni îmbrăcați în haine de gală în frunte cu președintele Klaus Iohannis, așa a început Festivalul „Enescu“ aflat la ediția cu numărul 22. Dirijată ca de un adevărat rock-star de către Kristjan Jarvi, Orchestra Română de Tineret a ridicat Sala Palatului în picioare mai ceva decât pe vremea celebrelor congrese ale PCR.
Nefiind, din fericire, un an electoral, aleșii neamului, deși aflați în număr mare la Sala Palatului, nu s-au înghesuit să țină discursuri. Onoarea de a tăia panglica i-a revenit ministrului Culturii, Ionuț Vulpescu, care a fost scurt și la obiect, citând de această dată nu din ”scriitorul lui favorit, Hamlet”, ci din George Enescu însuși, care pleda nu pentru perfecțiune, ci pentru sufletul pus în interpretarea muzicală.
Cu mult suflet a cântat și -Orchestra Română de Tineret sub bagheta flamboaiantului dirijor Kristjan Jarvi, care conducea instrumentiștii cu aplombul unui șef de galerie de fotbal. Cânta cu soliștii, dădea din mâini, fluiera, sărea ca o minge, părea să fie peste tot.
Dacă la, „Rapsodia Română numărul 1“ despre care dirijorul a spus că este emblema muzicii românești, pe care, deopotrivă, spectatorii doresc să o asculte, iar muzicienii să o interpreteze, Jarvi a fost oarecum ”respec-tuos” pentru memoria celui care dă numele festivalului, la „Concertul în re minor pentru vioară și orchestră, opus 47“ de Sibelius, având-o ca solistă pe minunata violonistă Sarah Chang, și la lucrarea interpretată în partea a doua a spectacolului,”Carmina Burana” de Carl Orff, Jarvi s-a dezlănțuit cu totul, spre admirația publicului, dar și spre amuzamentul muzicienilor din orchestră și al soliștilor Max Emanuel Cencic, Jennifer O’Loughlin și Daniel -Schmutzhard. În final s-a aplaudat tot cam ca la un meci de fotbal, iar vedeta serii, dirijorul Kristjan Jarvi, a dat publicului și un bis, după care a ținut să dirijeze el însuși și aplauzele.
Un început perfect pentru un festival ce se anunță deja înflăcărat.
